6,588 matches
-
energie, Templierii erau păzitorii unui secret energetic și-și schițează planul lor. Unde se vor stabili sediile necunoscute? Aici, domnii mei” - și colonelul ne privi cu un aer complice, ca și cum am fi fost pe cale să conspirăm Împreună, „eu aveam o pistă, greșită, dar utilă. Un autor care trebuie să fi prins cu urechea niște secrete, Charles-Louis Cadet-Gassicourt (ca să vezi, opera lui apărea În mica bibliotecă a lui Ingolf) scrie În 1797 o carte, Le tombeau de Jacques Molay ou le secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
l-a găsit mort ieri-noapte...” „Zice? Și comisarul ăsta nu știe dacă-i adevărat?” „Pare ciudat, dar comisarul nu știe. Se pare că au găsit numele meu și Întâlnirea de ieri Însemnate Într-un carnețel. Cred că suntem singura lor pistă. Ce să-ți mai spun, haidem”. Am chemat un taxi. Pe drum, Belbo mă apucă de braț. „Casaubon, poate o fi vorba de o coincidență. În orice caz, doamne-ajută, poate sunt eu cam complicat, dar prin părțile mele se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar din seara aceea devenisem pentru ea Pim. Nu puteam să ne permitem o casă nouă, dormeam la ea, iar ea stătea adesea cu mine la birou, sau o pornea la vânătoare, fiindcă era mai ageră decât mine În urmărirea pistelor noastre, și știa să-mi sugereze conexiuni prețioase. „Mi se pare că avem o fișă semicompletă despre rozaruceeni”, Îmi spunea. „Trebuie s-o reiau Într-o bună zi, sunt Însemnări din Brazilia...” „Păi, pune-i o Încrucișare cu Yeats”. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pitoresc...” „Hermetica”, zise Diotallevi. „Excelent. Clasic, demn. O să mă Întrebați: de ce să cheltuim bani cu Garamond, când putem să-i câștigăm cu Manuzio? Dar colecția serioasă servește de reclamă, atrage persoane de bun-simț, care vor face alte propuneri, vor indica piste, și apoi Îi atrage pe ceilalți, pe alde Bramanti, care vor fi deviați spre Manuzio. Mi se pare un proiect perfect, Proiectul Hermes, o operațiune curată, rentabilă, care Întărește fluxul ideal dintre cele două edituri... Domnilor, la lucru. Vizitați librării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să vorbească, Jacopo”, zise ațâțat Diotallevi. Agliè Îi mulțumi printr-un surâs amabil. Vorbea lăsându-și privirea să rătăcească pe tavan, dar mi se păru că această inspectare a tavanului nu era nici oțioasă, nici Întâmplătoare. Ochii lui urmăreau o pistă, ca și cum ar fi citit În imagini ceea ce el se prefăcea că deshuma din propria-i memorie. 48 Așadar, de la vârf la bază, măsurile Marii Piramide, În degete egiptene, sunt de 161 000 000 000. Câte suflete omenești au trăit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ciracul lui Molay, marele maestru al Templierilor. Mor Împreună pe rug. Aici avem un neotemplier care atacă sinarhia de la dreapta. Dar sinarhia ia naștere la Agarttha, care este refugiul Templierilor!” „Păi ce-ți spuneam? Iată că dumneata Îmi oferi o pistă În plus. Din păcate, nu servește decât la sporirea confuziei. Prin urmare, de la dreapta se denunță un Pact sinarhic al Imperiului, socialist și secret, care numai secret nu e, dar același pact sinarhic secret, ai văzut, este denunțat și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu piese lipsă care era existența dispărutului. Se apropia de imaginea în ansamblu, the big picture. Ceea ce-l derutase mult timp, fusese sabotajul constant pus la cale de doctor și de anumiți amici ai lui Leo, care-l duseseră pe piste greșite. Primise, astfel, mail-uri cu relatări bizare, în care Leo părea să interpreteze roluri în discrepanță cu caracterul său. De parcă anumiți indivizi țineau cu orice preț să măsluiască realitatea, să-l facă pe Leo mai rău sau mai bun decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la o zi la alta și-l făceau pe destinatarul lor să clacheze și să se întrebe dacă nu cumva însuși Leo, travestit în factor poștal, nu-i băga în cutie astfel de relatări, tocmai pentru a-l pune pe piste greșite. L XVII Nu am avut timp să căutăm prea mult. Într-o săptămână ne-am mutat în Drumul Taberei, la o secretară de la Politehnică. Chiria era exact cât salariul meu, însă ceruse plata pe trei luni în avans. Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
totuși, numai că-i mai trebuie timp, deoarece țăranii sunt mulți și dânsul e singur cu instruirea lor. Atunci Grigore îi sfătui să suspende deocamdată interogatoriile, să nu se facă zarvă de prisos în sat, și să pornească pe altă pistă cercetările. Să stabilească întîi precis cât s-a furat și mai ales cum, ca astfel să poată deduce cam cine ar putea fi hoții. Primarul raportă că el n-a găsit nici o urmă de spargere și că arendașul nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sunt bun la probleme de ordin internațional. Ar trebui să consultați serviciile anumitor țări prietene... - Am făcut-o demult, spuse Ghibercea. Nici nu se putea altfel, pentru că aflaseră și ei, probabil câteva ceasuri după noi. Au urmărit și ei aceleași piste ca și noi: explozia de la Fabrica de Cerneală, procesul subdirectorului Muzeului Armatei, supravegherea tipografiei și a distribuției ziarului. I-am întîlnit peste tot. Și, foarte probabil, au utilizat și ei calculatoarele electronice... Fără nici un rezultat. - Și totuși, începu Pantazi mestecând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Zevedei nu se poate explica decât presupunând că a pierdut legătura. Pantazi îl ascultă atent sugând la răstimpuri scobitoarea. - Foarte interesantă ipoteza d-tale. Dar mă întreb dacă nu cumva ne-au atras de la început în cursă, momindu-ne cu piste fictive - pelerina lui Zevedei, explozia de la Fabrica de Cerneală, neregulile de la Muzeul Armatei, și poate mai sunt și altele, pe care nu le cunosc... - Și cu toate acestea, interveni Năstase, există o legătură între ei pentru că Sanda Irineu, când era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și, cînd munca nu presupune un grad de efort sau de murdărire prea mare, nu se sfiește să se amestece printre noi și să pună umărul la treabă. Într-o sîmbătă după-amiază, adună tot efectivul bateriei și ne duce pe pista aerodromului. E o conjunctură de factori meteorologici și psihologici favorabilă, lucrurile s-au mai relaxat, ai mei au aflat unde sînt, ba chiar am primit un pachet de la maică-mea, probabil că va veni la ceremonia de depunere a jurămîntului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu-l iartă pe Portocală. Dar nu prea are ce să-i facă, se resemnează să-l ironizeze. Mă Întreb... dacă Portocală ne-ar auzi ce vorbim, ar fi În stare să Înțeleagă? Probabil că nu. Nu se vede capătul pistei, e flancată de un șir nesfîrșit de hangare uriașe. Deocamdată e goală, sînt doar cîteva avioane MIG staționate la sol, În zona de siguranță, pe jumătate acoperite cu prelate - băgate la Întreținere. Bateriile de artilerie sînt plasate În capete și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
paturi. Undeva În pîlcul de salcîmi din spate sînt veceurile, iar În spatele lui, dincolo de gardul de sîrmă, un cîmp perfect neted și nesfîrșit. În direcția opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o linguriță la el. Așa că, fiind atît de civilizat, Îl invit să se servească. De fapt, Gărăgău e chiar simpatic, are un simț simplu al lucrurilor și nu se teme să se exprime. CÎnd mergem În dispozitivul bateriei de la capătul pistei, unde facem instrucție, se trîntește pe iarbă, Își aprinde o țigară și comentează tot ce se Întîmplă. E un palavragiu compulsiv și cel mai adesea Îl sîcÎie pe Portocală, care pare preocupat să scoată mațele din noi, alergîndu-ne Încoace și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
brusc, vremea se Încălzește aproape neverosimil. Plopii și salcîmii din marginea aleilor, cînd trecem tropăind pe sub ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca niște filigrane pe cerul palid, bleu aproape alb. SÎntem gata de jurămînt, undeva În marginea pistei de aviație se pregătesc tribune pentru părinții care vor veni să-și vadă fiii cum jură pe steagul patriei. Va fi o ceremonie la care vor participa răcanii tuturor unităților aflate În cazarmă. Duminică dimineață, o coloană de părinți se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nimic. Mă consolez cu gîndul că pînă la prima permisie mai e timp, poate se Întîmplă un miracol. După Congres, care e peste cîteva zile, ar trebui să facem trageri de zi În poligonul unității, aflat la capătul estic al pistei. După care, În funcție de calificativele obținute, ni se dau permisii. Asta se Întîmplă teoretic. Practic, știm toți cum funcționează treaba, așa că nu are rost să sper. Dar, Între timp, reușesc să vorbesc și cu taică- meu, care mă anunță că vine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să ajungă cel mai popular băiat pe o rază de cîțiva kilometri. În timp ce noi facem flotări cu măștile de gaze pe figură, el se uită visător, cu un fir de iarbă Între dinți, la avioanele de vînătoare care decolează de pe pistă. — Poate-i vine vreo idee damblagiului și scăpăm de el, Îl aud pe Csabi cum țipă rîzÎnd În mască, printre icneli și gîfÎieli. Congresul al XIV-lea flacăra mistuitoare a televizorului Politica, dincolo de obișnuitele ore de pregătire ideologică sau de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
consumate vreodată și nu cumva se Învîrt la nesfîrșit În circuit. În ciuda frigului, e ceva electric În aer, ceva care ne dă curaj și ne umflă piepturile. După ce Portocală ne aliniază ceremonios, plecăm În pas de defilare de-a lungul pistei de rulaj, cîntînd Întreg repertoriul de cîntece ostășești pe care le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să omoare pe cineva, soldatul român are pieptul antiglonț, eroism cu nemiluita, tot dichisul. Sub razele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să omoare pe cineva, soldatul român are pieptul antiglonț, eroism cu nemiluita, tot dichisul. Sub razele matinale ale soarelui congelat, ierburile pline de chiciură din marginea pistei par de sticlă, cîmpul fumegă congelat În timp ce noi Îi deranjăm armonia. Se Întrevede cîmpia nesfîrșită, mii de kilometri de pustiiciune Împăcată. Dintr-un entuziasm necontrolat, răcnim din toți rărunchii și cumva chiar reușim să ne sincronizăm gura cu picioarele - cred
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Întîmplă mai des decît ai putea crede. La Început nu prea Înțeleg ce naiba vor să spună. Asta pînă cînd locotenentul nostru le amintește de povestea de acum cîțiva ani cînd un obiect cu lumini roșii a trecut chiar pe deasupra pistei, lent, foarte jos, se vedeau detalii. Era noapte, una din santinele și-a părăsit postul de frică. Pur și simplu a făcut pe el de frică, l-au ținut În infirmerie pe calmante o săptămînă și nu știau cum să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sfîrșit se Îmbată, Își scot pistoalele din teacă și trag spre cerul Înstelat, răcnind: Ay chingar! — Să nu-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu limuzina unui colonel? Îmi rînjește și se Întinde brusc să deschidă ușa, călcînd ușor frîna. — Soldatul merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muniție), există o mulțime de biute de pămînt acoperite de plase de camuflaj prin care se ițesc țevile unor tunuri enorme, există o lizieră de salcîmi spre sud-vest și o mulțime de avioane care ba zboară, ba sînt rulate pe pistă pentru a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai există și un pavilion de vară, plin cu alți soldați, pe undeva printr-o pădurice de plopi tineri. În el se găsește singurul veteran din Craiova, un tip
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se bîlbîie. Și are această figură comică, parcă e piticul de porțelan din fundul grădinii. Tot din punctul de comandă iese la un moment dat și locotenentul Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe pista de rulaj, Își privește unghiile și Își cercetează fundul chipiului, pe care și l-a scos de pe cap, apoi scuipă brusc peste umăr, cu o voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e Moise, un constănțean cu o față lată și un nas lung și ascuțit, ca un ardei. O să treacă Barbu de la Bateria a 2-a să ne ia cu căruța. Bateria a doua e În capătul cel mai Îndepărtat al pistei, distanța pînă la cazarmă e mult mai mare de acolo. Nu au un parc auto, dar au acest vehicul prețios care elimină oboseala de a patrula pe pista de 3 kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]