2,526 matches
-
aici o sală de degustări pentru vinul de Cotnariʺ, a spus Dumitru Laiu, primarul comunei Ceplenița. Moștenire istorică Se mai păstrează și astăzi intrările cu bolte arcuite din piatră la Curtea Domnească din Cotnari, dar și intrările în beciurile și pivnițele de la Curtea Domnească din Hârlău. Cele două intrări bine conservate, trădează sursa de inspirație a celor care mai târziu au construit pentru boieri beciurile cu boltă de la Cârjoaia sau Hodora. Legenda spune că beci urile di n Hârlău se continuau
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cu apă n-am să mestec, Nici dau un ban pe toată fala. De-aceea n-am nici un amestec Oriunde nu îmi fierbe oala. Când calcă țara hantatarii, Eu bucuros în lupte merg, Când între ei se bat magarii, în fundul pivniței alerg. Se certe ungurii și leșii... Ce-mi pasă mie? La Cotnari Eu chefuiam cu cimpoieșii, Cu măscărici și lăutari: Și sub umbrarele de cetini Norodu-ntreg juca și bea, Iar eu ziceam: să bem, prietini, Să bem, pânʹ nu vom
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
început a se arăta ca o căciulă roșie, țurcăne ască, acoperișul de țiglă al turnului cooperativei Cotnari, cuconul Stejărel s a pornit cu înverșunare contra acelei ins tituții de stat. - Să vezi, Culai, mișelie întreagă. S-a prăbușit toată! Trei pivnițe suprapuse, s au făcut terci. Și abia împlineș te în toamna asta trei ani de când a fost construită clădirea. Păi să nu înnebunești, Culai? - Cum să se prăbușească așa namilă de clădire , cucoan e Stejărel? - Foarte ușor! Să se facă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
s a gândit nimeni. Eu n-am văzut-o dar mi-a spus Jenică Melinte că e mai mult decât dureros să privești. Noroc că au putut scoate budanele la timp . Altfel, se ducea și vinul, nu numai crama și pivnițele. - Și eu te asigur, cucoane Stejărel, că de pe piață t ot n-ar fi dispărut Cotnarul. - Apoi de asta nu trebuie să mă asiguri tu, c ă sunt e u mai sigur decât tine. Au ajuns. Până în sat, cale de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
tot pământul. Știi tu ce a scris Dimitr ie Cante mir, în așa „Descrierea Moldovei” despre aceste vinuri? C ă îl soc oate a fi cel mai bun decât cel al Tocaiului, pentru că țiindu l pre el trei ani în pivniță adâncă și boltită, după cum este obiceiul în țară la noi, apoi în cel de al patrulea an capătă un fel de putere încât arde ca rachiul, și cel mai mare bețiv abia este vrednic să beie trei pah are și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
în frunte cu Darclee, a exclamat : — Pe astea nu le poți îmbăta doar cu promis iuni ! D rept care a alocat 800.000 lei, partea statului la acțiunea de redresare. Și fiind vorba de viticultură, s a început cu o pivniță model. Darclee locuia într o casă obișnuită, de țară, așezat ă între vii, pe latura de către Horodiște a satului. Urcai două trepte mari de piatră într un cerdac vechi, cu deregi rămași fiecare pe cont propriu. O casă bătrână, cu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
țară, așezat ă între vii, pe latura de către Horodiște a satului. Urcai două trepte mari de piatră într un cerdac vechi, cu deregi rămași fiecare pe cont propriu. O casă bătrână, cu patru încăpe ri și cu obișnuitul gârlici de pivniță într-o coastă. Până la acel gârlici de piatră tristă se întindea în ograda largă un covor moale de troscot; lângă târnaț, străjuiau câteva dalii semețe. Bătrâna era friguroasă ori, poate, rămăsese, datorită grijii pentru voce, cu slăbiciunea apărării gâtului. Utiliza
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de aromele viilor gata de cules. Stătea în cerdacul căsu ței de l a via pe care o avea și unde mi a mărturisit că petrecea măcar o săpt ămână în fiecare toamnă binecuvântată de roadele pământului. Se inaugura o pivniță de stat și era zarvă mare la Cotnari. Mașini zgomotoase urcau și coborau pantele. Retras în sihăstria sa, bătrânul, mult mai bătrân decât cei cincizeci și patr u de ani de trudă literară pe care îi număra, dar prea se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ogoaie teama, revolta și pornirea răzbunătoare ce o avea. Noroc că solul a aflat, dar tot la gospodăria gazdei, un vrednic și de neînvins aliat: un urcior cu uleiosul vin de Cotnari, ce Neculai îl avea păstrat undeva, prin cele pivnițe, uitat de m ai mulți ani. Acesta, alăturat minunilor din cuhnia Mariei, nevasta boierului și comandantul suprem din ograda lui, stăpână uneori și pe gândurile bărbatului ei, s-au adăugat aliatei tocmite, pentru împrăștierea norilor din sufletul gazdei, car e
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și se poate scula și sluji. Altfel nu poate. Deci, iubite al meu prieten - zice Matiaș - primește aceste ulcioare care au rămas de la cei vech i pivniceri și adu ți aminte de mine. Așa, mărita ta, eu am adus în pivniță la mine zece ulcioare. Și patru le-am băut cu oaspeți pe care i am avut. Iar cele rămase ți le închin măriei tale ș i acestui popă franțuz, dând deocamdată la o parte vinul cel tânăr și fără putere
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
grijă, apoi își pierde puterea sa. Iar eu fără de aceea îndrăznesc a l socoti a fi cel m ai bun decât toate celelalte vinațuri ale Europei, încă și însuși decât cel de Tocaia; că ținându-l cineva trei ani în pivniță adâncă și boltită, după cum este obiceiul la noi în țară, apoi, întru al patrulea an, dobândește acel fel de putere încât arde ca rachiul, și cel mai mare bețiv abia este vrednic să bee trei paha re să nu se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pe șosele proaste, Buchetul lui de abia acum Zâmbi narinei noastre. Cotnarul vostru din Maxut încet la cap se suie, Era pe când nu l am băut, Azi l-am băut și nu e. Și astăzi ca-n atâtea seri, Când pivnița-i adâncă, Tăria vinului de ieri Ne urmărește încă. (după Mihai Eminescu) În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă. Și cum Fântânaru savurase de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
purtare și zece pentru epig ramă.” * Află bând paharul, Mic dar doar abil, Că nu-i vin Cotnarul, Ci soare potabil. Și ți oi mai spune ceva: pusesem în via mea de la B uc ium, „Pamlly”. După doi ani în pivniță, tot Cotnar s-a făcut. Asta înseamnă că pământu-i totul. El își dă scutul vinului, așa cum mama își trece sângele fătului. În sfârșit, în „Masa umbrelor”, Ionel Teodoreanu (fratele lui Păstorel) mărturisește: „Nu știu cum se face, dar fratele meu Păstorel, încer
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
eu (Al. O. Teodoreanu) aș fi regionalist habotnic (circumstanță agravantă) și că m aș fuduli în volu mul meu că sunt din Iași, și nu din Giurgiu. Ripostă. Când afirma logofătul Toader Zippa că, după d oi ani d e pivniță, Pouilly-l s-a făcut Cotnar, eu n-am pus, ca d. Cioculescu, ghilimele, dar am pus o notă. Ea glăsuieș te: „Fenomenul este riguros exact. A fost controlat în zilele noastre (adaug: de mine), cu vin provenit din Pinot alb
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
n-am pus, ca d. Cioculescu, ghilimele, dar am pus o notă. Ea glăsuieș te: „Fenomenul este riguros exact. A fost controlat în zilele noastre (adaug: de mine), cu vin provenit din Pinot alb, viile domnului Alfred Wincler, conservat în pivnița d-lui N icu Nanu (complectez: str. Carol, 12, Iași). Comparațiunea a fost făcută (repet: de mine, nu de Toader Zippa), cu una din ulti mele sticle de Cotnar (adică înaintea filoxerei), păstrate în pivnița Greceanu de la Stânca (proprietate roznovănea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
domnului Alfred Wincler, conservat în pivnița d-lui N icu Nanu (complectez: str. Carol, 12, Iași). Comparațiunea a fost făcută (repet: de mine, nu de Toader Zippa), cu una din ulti mele sticle de Cotnar (adică înaintea filoxerei), păstrate în pivnița Greceanu de la Stânca (proprietate roznovănea scă de l ângă Iași) și puse în vânzare de cofetăria Tuffli (proprietarul trăiește la Cluj), în anii de bejenie 1916-1918ʺ. Pentru a dovedi temeinicia afirmației di n notă, recurg la o autoritate în materie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
singur. Cine vrea sa se edifice, n-are decât să-l citească. Căci, în definitiv, Șerban, Cioculescule, aș fi preferat să mi ataci francamente literatura, decât să mă bănuieșt i că aș fi în stare să șuguiesc pe seama Cotnariului, fala pivniței domnești a marelui Ștefan-Voievod. IONEL TEODOREANU (n. 6 ianuarie 1897 la Iași - d.3 februarie 1 954, Bu curești) Este un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. în lucrarea sa
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cum mi-l port! - Dar Busuioacă de Moldova care să-ți unduiască slova precum în ce și pre pământ să prindă îngerii cuvânt?! - Știu eu, Magistre? Orice vin e bun dacă nu bei puțin și e adus de la Cotnari, din pivnițele cele mari pe unde a grăit cuvânt și Ștefan cel atât de Sfânt... - Dor mi-e și de-o Fetească plină de vervă cotnărească, dacă e frig, să mă-ncălzească, dacă e cald, să-mi dea răcori... - Și eu simt
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ales a șefilor locali. Era, de pildă, acel Rusu de care am mai vorbit, care înspăimântase zona. Mai era unul Aron, care a sfârșit-o ca și cum ar fi fost blestemat. A înnebunit. A ajuns să creadă că la el în pivniță s-ar găsi aur. Săpa în neștire, iar ziua stătea pe pragul casei și, când treceau pe lângă el mașinile cu navetiști, care plecaseră de frica lui din sat, muncitorii îl scuipau de îl umpleau de sus până jos. Un vecin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
al realului.[...] Atinse de aripa îngerului și păzite de Șobolanul Bosch, cărțile lui Lucian Vasiliu desemnează un teritoriu literar care se cere explorat cu atenție și pasiune; mult soare aici, dar și peșteri platoniciene, cucuta lui Socrate și vinul din pivnițele lui Vasile Pogor, liniștea lui Lao Tse și parabola orbilor lui Breughel, poșeta Veronicăi Micle și Cezar, istorii, hîrtii, manuscrise, incunabule, lume, monade." Ioan Holban, Convorbiri literare, martie 2002 ATLAS LIRIC STANLEY H. BARKAN POVESTE DE IARNĂ (2 Februarie, 2011
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fiul legitim cu marchizul Alberic, Alberic al II-lea, și-a denunțat mama, acuzând-o de trădare. S-a creat o busculadă, revoltații de comportamentul ei au capturat-o pe Marozia și, la ordinul fiul ei, a fost întemnițată în pivnița castelului unde a și murit, părăsită și disprețuită de toți. A urmat, pe scaunul papal, fiul lui Alberic al II-lea, Octavian, ceea ce a însemnat că planul Maroziei de a crea o dinastie papală ereditară s-a realizat iar ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
e veche și justiția sacră. Traseul: Wembley - stadionul pe care statul chinez l-ar fi găsit foarte nimerit pentru execuții în pauza meciurilor mai acătării, Saint Paul - catedrala unui anume cult religios pe care statul chinez l-a împins în pivnițe și canale, adică în stratul imediat superior rezervat pe veci călugărilor și, în genere, oricărui tibetan, care nu se consideră chinez integral, Old Baliey - Curtea de Justiție, în care englezii aplică legea fără supraveghere de partid, Fleet Street - leagănul presei
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
încă în picioare o boltă frumoasă din piatră cioplită, peste care - până în 1989, când a ars - se înălța un turn asemănător cu cel pe sub care se intră în castel. Am aflat apoi că pe sub acea boltă se intră într-o pivniță, ale cărei galerii în inima dealului - pe alocuri risipite - se întind pe vreo 500 de metri. Între anii 1950-1965, castelul a adăpostit școala sătească a Vișanilor. Acum, te rog să nu râzi de mine, pentru că am să-ți reproduc câteva
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
se pare chiar primul din colecție - care se intitula pur și simplu: „La castel”: „După ce un învestitor providențial, cu știință în turism, va da peste acest castel, îl va restaura, va rezidi turnul de pe arcul de piatră al intrării în pivniță, amenajând apoi un local tip <<Cramă>> cu terasă, care toamna se poate transforma în <<mustărie>>. Va scoate de la naftalină niște birje trase de <<Ducipali>> focoși și după o publicitate deșteaptă nu va trebui să aștepte prea mult mușteriii autohtoni, dar
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
fost incendiat de armata rusă în degringolada retragerii (citește fugii) ei de pe frontul din Moldova. Teribila explozie a depozitului a spulberat pur și simplu biserica. Atunci au murit câțiva călugări, precum și starețul Teodosie. El se adăpostise împreună cu ceilalți călugări în pivnițele schitului, dar și-a adus aminte că în chilia lui rămăseseră banii obștii. Înfruntând urgia incendiilor și a exploziilor în lanț, s-a întors să recupereze banii uitați, dar nu a mai apucat să facă și drumul de întoarcere. După
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]