37,317 matches
-
lor bătaiecând toate inimile bat a sărbătoare,auzi prin aer rece, acolo de susprin șoapte de mătase, acuș, acuș,auzi prin vuietul ce fierbecântul lor, inimi imberbe,ce au plecat pentru un crezal libertății miez de legi.Astăzi cuvintele ne plâng și râdcând totul se arată...în uitare iubirea adunată!... XXXIII. ORICÂT, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Lumina se arată iară peste o zi ea dă să-apară, vuiește codru chiar a vânt peste luciri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Acasa > Poezie > Credinta > FÂNTÂNA NEMURIRII Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Vrei ca fântânile să nu plângă, picătură cu picătură, să nu sece. Vrei fiecare zi să nască din polen, fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră, În umbra gândului-întuneric, căci apa, va inunda trupurile noastre, lumina ca lumânarea lăsând umbre, va
FÂNTÂNA NEMURIRII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381702_a_383031]
-
picătură cu picătură, să nu sece. Vrei fiecare zi să nască din polen, fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră, În umbra gândului-întuneric, căci apa, va inunda trupurile noastre, lumina ca lumânarea lăsând umbre, va plânge în adâncul durerii. Doar înmănuncheri de spic galben, ne vom naște din lumină, cu alți ochi în mintea trupului, cu scâncet de copil auriu. Așa, în fiecare anotimp vom împărții bucate, din pâinea ce ne naște, și vin din trupul
FÂNTÂNA NEMURIRII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381702_a_383031]
-
de răutăți rătăcite, însă nu pot să nu fur aerul din care vă respir, că nu mă am decât pe mine și o bucată din EL așezat pe o pânză,asemeni unui talisman. Când uit să îngenunchez, mă rog și plâng,invocând îngerii, să cadă în brațele mele, numai așa ei nu vor fi loviți, iar eu voi întineri veșnic ca EL! Referință Bibliografică: numai el prin mine salvează îngerii / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI
NUMAI EL PRIN MINE SALVEAZĂ ÎNGERII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381703_a_383032]
-
1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului Vezi căciula aceasta e a mea? Cunosc mai toți salcâmii de când port în mine oful ce se întâmplă în țara mea viața-i care pe care un adevăr ca pâinea. Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecători noi, cărăm vreascurile că nu-i dă nimeni afară din pantaloni! În oglinzi, portrete lăcrimate oricât ne-am preface putem ignora clocotul? Răscoală-n suflet cine-și mai permite să se sacrifice pentru a face
CA O ARCADĂ A ... ARMONIEI! de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381708_a_383037]
-
altfel să creezi nici o legătură. Un astfel de loc, strălucitor și ademenitor prin propria lui sacralitate, este pe cât de fascinant pe atât de anevoios de realizat, de conservat și, mai ales, de îmbogățit. Harta turistică a României nu se poate plânge de sărăcie în domeniul muzeografic, cele mai numeroase, se pare, fiind muzeele cu tematică etnografică.. Cu toate acestea, multe dintre aspectele de excepție ale existenței noastre în ... Citește mai mult MUZEUL BUCIUMANILOR -LOCUL ÎN CARE ȘTEAMPURILE PRIND GLAS DUPĂ MAI
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
altfel să creezi nici o legătură. Un astfel de loc, strălucitor și ademenitor prin propria lui sacralitate, este pe cât de fascinant pe atât de anevoios de realizat, de conservat și, mai ales, de îmbogățit. Harta turistică a României nu se poate plânge de sărăcie în domeniul muzeografic, cele mai numeroase, se pare, fiind muzeele cu tematică etnografică.. Cu toate acestea, multe dintre aspectele de excepție ale existenței noastre în ... V. BUJOR ȘI PRINȚESA FĂRĂ INIMĂ, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
FRUNZA Auzind o frunză mică că atunci când toamna vine trebuie să părăsească curcubeu, surori și casă, tremurând pe ram de frică se porni lung să suspine pentru soarta ei de frunză, scurtă și cam nemiloasă. - Draga mea, n-ai de ce plânge, îi șopti o frunză mare, de cum toamna se ivește negreșit ai să - nțelegi cât de minunată-i viața frunzei plină de culoare și cum poți să zbori în vânt, păsările să le-ntreci! - Ah, m-am săturat de verde, intră
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Citește mai mult FRUNZAAuzind o frunză mică că atunci când toamna vinetrebuie să părăsească curcubeu, surori și casă,tremurând pe ram de frică se porni lung să suspinepentru soarta ei de frunză, scurtă și cam nemiloasă.- Draga mea, n-ai de ce plânge, îi șopti o frunză mare,de cum toamna se ivește negreșit ai să - nțelegicât de minunată-i viața frunzei plină de culoareși cum poți să zbori în vânt, păsările să le-ntreci! - Ah, m-am săturat de verde, intră altă frunză
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
lasă-ntors Cât despre mine:ți-am mai scris povești! PRIN OCHII MEI.. Prin ochii mei să te întorci mereu Să cred că-am stat un timp visând Și că-ai venit numai în gând Iar malul mării l-ai lăsat plângând În clipa unei slăbiciuni,ecou Mișună timpul și mi se pare Că uneori sub cerul curat Se țes peste noi profund și ciudat Singurătăți cu gându-nfășurat În frunzișul cuvintelor amare Prin ochii mei să te întorci oricând Voi lăsa duioșia
POEZII de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381719_a_383048]
-
scos cu îndrăzneala la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-ai dat avânt răsunător. Iar azi,cănd pâinea-n mâini o frâng, La tine mă gândesc și plâng Plâng astăzi,plâng,dar îmi e bine Și nu știu cum să-ți mulțumesc, Cuvintele sunt prea puține De-atâtea ori se risipesc! Mulțumesc! Referință Bibliografica: MULȚUMESC! / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi
MULTUMESC! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381725_a_383054]
-
cu îndrăzneala la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-ai dat avânt răsunător. Iar azi,cănd pâinea-n mâini o frâng, La tine mă gândesc și plâng Plâng astăzi,plâng,dar îmi e bine Și nu știu cum să-ți mulțumesc, Cuvintele sunt prea puține De-atâtea ori se risipesc! Mulțumesc! Referință Bibliografica: MULȚUMESC! / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de
MULTUMESC! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381725_a_383054]
-
la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-ai dat avânt răsunător. Iar azi,cănd pâinea-n mâini o frâng, La tine mă gândesc și plâng Plâng astăzi,plâng,dar îmi e bine Și nu știu cum să-ți mulțumesc, Cuvintele sunt prea puține De-atâtea ori se risipesc! Mulțumesc! Referință Bibliografica: MULȚUMESC! / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MULTUMESC! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381725_a_383054]
-
galerie a valorilor naționale, în care prind nu numai contur, ci viața toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale. Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
galerie a valorilor naționale, în care prind nu numai contur, ci viața toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale.Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
din neuitate șoapte. Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inima să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
-n raze mici de luna,Să-mi fie sfetnici, să nu-mi fie teamăPe drumul care duce către toamnă.... XI. STEJARUL DE PE DEAL, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015. Se lasă seară peste dealul plâns Și soarele-i zâmbește stejarului stingher. L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer! Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
publicat în Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015. Se lasă seară peste dealul plâns Și soarele-i zâmbește stejarului stingher. L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer! Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zapezi și ierbi! Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
lupta pentru soare i-a dat cumva ... Citește mai mult Se lasă seară peste dealul plânsși soarele-i zâmbește stejarului stingher.L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns.Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zapezi și ierbi!Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
oamenilor cu suflet mare. Își trăia viața! Nu putea să îl condamne nici acum, când ajunsese, mult prea grăbit, la capăt! Nu putea să nu zâmbească la privirea lui ghidușă, care i se întipărise în suflet. Și totuși, l-a plâns ca pe un bun și drag prieten, i-a fost alături pe ultimul său drum și a mâncat din colivă cu lacrimi și sughițuri de durere. S-a dus... și nu va mai avea timp să îl cunoască. Dar amintirea
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
Din ochi de cer lacrimă dulce-amară Pe buzele mele speranțe-nmuguresc. Aripi de vise-mi mistuie tăcerea Cuvinte în colț de gând se frâng Cu tine toamnă culeg din suflet mierea în versuri de dor azi cu tine râd și plâng. Trecutul îmi tropăie prin gânduri Cu pași de dor prin suflet seara, în zori Cu voi trăiesc îngerii mei printre rânduri Când soarele zâmbește sau e ascuns în nori. Valentina Geambașu Mioveni, 04.10.2015 Foto internet Referință Bibliografică: CU
CU TINE... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381748_a_383077]
-
se poate alină, nu este niciodată doar la îndemână altora spre a-și face bine. Lucru rar dealtfel să te recompui, să poți trece peste... Am admirat întotdeauna oamenii puternici care au făcut asta fără să clipească, eu mi-am plâns de milă și m-am lăsat întotdeauna alinata. Bine a fost când a avut cine să mă aline, cursul firesc al vieții te mai osândește și la autodeterminare câteodată. Am cântat toată viața mea, de când îmi aduc aminte. Ne adunăm
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
vieții te mai osândește și la autodeterminare câteodată. Am cântat toată viața mea, de când îmi aduc aminte. Ne adunăm toți la petreceri și se cântau romanțe. Toți cântau, unii mai bine, alții mai putin, unii te aduceau la lacrimi, alții plângeau ei, fiecare după înzestrare dar toți cu mare drag. Mi-am dorit cu disperare să fac teatru și implicit să performez pe scenă, drept pentru care găseam binefacerile antrenamentului la fiecare petrecere în familie, „să vă spun o poezie!”, spuneam
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
Acasa > Poezie > Delectare > FĂ-MĂ SĂ CRED... Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului FĂ-MĂ SĂ CRED... Fă-mă să cred că ai plâns o clipă pe singurătatea vieții tale geometrice. Fă-mă să cred că ai regretat o clipă imensa liniște din jurul tău. Fă-mă să cred că ai regăsit o clipă fericirea ștearsă din ochii tăi. Fă-mă să cred că ai
FĂ-MĂ SĂ CRED... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381756_a_383085]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TOAMNĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ Mă văd, trăiesc prin ochii tăi căprui Când râzi și plângi, pe alei, frumoasă doamnă, Simt miros, aromă dulce de gutui, Boem aer respiri printre frunze de toamnă. Cu tine pictez tabloul în culori calde și vii Cu spice, flori de câmp și mere coapte, Freamătă ciorchinii, mustesc în vii Timid
TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381774_a_383103]