5,484 matches
-
bând în exces cafele toată ziua. Și care, evident, îi taie și pofta de mâncare. - Lumânările pentru ce le mai ții aprinse? - Pentru soție, mă gândesc mereu la ea. - O mai ajută asta cu ceva? - Nu știu. Dumneata ce crezi? - Plânsul pentru cel mort trebuie să înceteze după șapte zile. Dacă vrei, roagă-te pentru sufletul ei. Asta e cu totul altceva. Cel care pleacă din această lume, pleacă pentru că a fost chemat de sus. Sau poate pentru că trebuia! Acestea sunt
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
bând în exces cafele toată ziua. Și care, evident, îi taie și pofta de mâncare. - Lumânările pentru ce le mai ții aprinse? - Pentru soție, mă gândesc mereu la ea. - O mai ajută asta cu ceva? - Nu știu. Dumneata ce crezi? - Plânsul pentru cel mort trebuie să înceteze după șapte zile. Dacă vrei, roagă-te pentru sufletul ei. Asta e cu totul altceva. Cel care pleacă din această lume, pleacă pentru că a fost chemat de sus. Sau poate pentru că trebuia! Acestea sunt
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
cunoscuți și mai puțini cunoscuți erau (și sunt în continuare) așteptați să-și aducă „ spășiți ” obolul atâtor amânări în a-mi înapoia cărțile împrumutate de-a lungul anilor. Ciocli de-ar fi fost și nu mi-ar fi prelungit (și plâns!) răbdarea până în marginile ei cele mai crude, stăruind și bocind asupra buchiilor cu un interes nefiresc și aproape nepământean. Atunci când era vorba doar de amânarea „cu termen” a restituirii acestora îi scuzam - inventându-le motive care ar fi putut sta
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului PIETA „Trebuie să suferi, pentru a pricepe moartea înainte.” Michelangelo Fecioara Maria ține în brațe trupul fiului său, după crucificare și-mi pare că aud plânsul înăbușit al mamei... Statuia nu transcende lumea? Marmura celor două trupuri strălucește, sufletul meu îmbrățișează chipul Fecioarei. O lumină coboară din ceruri, alta vine din interiorul materiei, îmbrăcând hainele sufletelor chinuite: Unul plecat spre ceruri, altul rămas pe pământ ... Clipa
PIETA (MET) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351162_a_352491]
-
pot spune ceva, de parcă nu știam să mai vorbesc, lacrimile mi-au invadat fața și nu am mai văzut nimic. Când m-am șters, mi-am dat seama că nu am mulțumit pentru dar. Și iar am plâns amarnic. Din plâns m-am trezit în brațele mamei mele care mă întreba speriată ce am visat. Și am început să povestesc. Și pe măsură ce povesteam, mama se lumina la față. Deși se vedea că este fericită, i-au dat și ei lacrimile. - De ce
VISUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351204_a_352533]
-
în sus, cerință esențială pentru progres și bunăstare". (Mai citește o dată mormăind). Săraca nevastă-mea, d-aia umblă ea cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Așa să știi. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soția ta e fruntașă și tu... (Se uită în oglindă): Caraghiosule! Cine e mă' caraghios? Eu? Tu, tu. Soția care este nu-i așa, baza societății, mama viitorilor tăi copii trebuie apreciată și respectată. Asta e
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
soțului ei, dar n-a putut sta prea mult acolo. I-a spus că trebuie să plece și că se vor vedea seara acasă. I-a spus LA REVEDERE și a plecat. Când a ajuns în mașină a izbucnit în plâns. I-au venit în minte toate acele situații când l-a denigrat și a râs de el. Intr-un final și-a dat seama de un lucru: Ea nu l-a tratat cu respect nu pentru felul lui de a
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS de IONEL CADAR în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352060_a_353389]
-
mereu l-am alintat; I-am primenit, cât am putut, veșmântul Și gura-mi cu nesaț l-a sărutat. Și mai apoi și la sfârșit tot dânsul Ne dă al vieții ultimul semnal, Dar numai că atunci se-neacă-n plânsul Durerilor tăcute din spital. Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! Și celor care te vor scrie mâine; Din lumea asta, -n care sunt proscris, În urma mea doar tu îmi vei rămâne... Referință Bibliografică: Carte frumoasă, cinste cui te-a
CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352078_a_353407]
-
lemnul. Din văzduh - suspine negrăite. *Să știi să asculți în fiece om vuietul Duhului Sfânt. *Cerurile - fără liman - mi-e dor de sufletul luminii. *Cum să nu Te iubesc? Doar suntem tovarăși de eternitate. *Doar lângă Tine mă podidește un plâns al bucuriei. *Crucea Ta, Isuse sfânt, mi-este candela aprinsă. * Inima plânge cu sânge fierbinte cuie înfipte în crucile sfinte. Singurul loc unde moartea este învinsă, este Crucea. * Și-atunci am inteles: nici o cruce în afară de a mea nu mi se
MEDITAŢII PE MUNTELE CRUCII de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352156_a_353485]
-
iar poeții și plânge poezia ... Plânge iar proza ... și-n albe cuvinte Plânge albastrul negând amnezia. Pierdută din matcă ei protectoare, Nu-și mai cunoaște frații, căminul Și rătăcește-n Alzheimeru-n care, Mintea în suflet își sapă veninul. Și-n plânsul tocit de talanga uitată, Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume forțată, Ce-aruncă pe buze-n trecut poezia. (din volumul de poezii ”Zâmbete concave”, Editura Univers Științific, București, 2009) Citește mai mult Lumea-i mânata de-Alzheimer ”poetic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
tocite,Plâng iar poeții și plânge poezia ...Plânge iar proza ... și-n albe cuvintePlânge albastrul negând amnezia.Pierdută din matcă ei protectoare,Nu-și mai cunoaște frații, căminulși rătăcește-n Alzheimeru-n care,Mintea în suflet își sapă veninul.Și-n plânsul tocit de talanga uitată,Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume forțată,Ce-aruncă pe buze-n trecut poezia.(din volumul de poezii ”Zâmbete concave”, Editura Univers Științific, București, 2009)... XI. POEME, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
sprijinindu-se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul...” Cine apucă telefonul ? Porcu, desigur ! (Observați cîta subtilitate are autorul, Șerban Mărgineanu: el zice PORCU, nu PORCUL ! Ei bine, acest ultim roman, „În umbra iubirilor Secrete” Editura PERPESSICIUS - BUCUREȘTI - s-ar putea prezenta sub magnifica găselniță a
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC DE JALE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 409 din 13 februarie 2012 Toate Articolele Autorului cântec de jale ( în memoria poetului. M.R. Paraschivescu) Plouă-n plânsul cu suspine dorul, dânsul, nu mai vine nici pe ploaie, nici pe zloată, are inima-nghețată și tot tace și tot tace, gândul negru nu'ș ce-i face. Dorul și l-a priponit prin cuvântul ponosit și de sete
CÂNTEC DE JALE de LEONID IACOB în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356342_a_357671]
-
cei mai mulți, din greu în lipsuri gem și n-au ce pune-n gură . Blestemele să le schimbăm în rugă, cu grijă să hrănim pe cei flămânzi, să punem dușmăniile pe fugă, doar în IUBIRE să găsim izbânzi . din Vol.Bostănăriile plânsului, 2010 Întâlnirile mele cu poetul Valeriu Gorunescu și soția dânsului Mihaica, au fost întotdeauna emoționante, însă și prilej de mare bucurie. Spun toate acestea fiindcă în urmă cu câțiva ani , mi-a adresat o scrisoare de mulțumire chiar de ziua
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356343_a_357672]
-
scrisoare, iar după 1989 a fost publicată corespondența între Mazilescu și D. Țepeneag. .Revine la Administrator „care poate s-o sfeclească în orice moment”. Unele titluri încântă prin expresivitate - „ Peisaj artificial sub formă de trup omenesc”, „ Întemeierea unei lumi a plânsului care nu se vede”, ș.a. Multe trimiteri la regimul în care am trăit și noi cei născuți mult înainte de 1989- lupii albaștri ( securiștii? ), „asocierea frigului cu întunericul este o operă măreață”, „ avem grija chiriei și a morții” ( deși la chirie
DOUĂ PORTRETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356450_a_357779]
-
scaun aproape de el, așezându‑se în fața lui. I‑a luat mâinile moi, vlăguite, într‑ale ei, în tăcere. Îl privea cu multă milă și intuia ce gânduri îl apasă. Strângea maxilarele pentru a se putea abține să nu izbucnească în plâns. După minute lungi de tăcere, Tudor a ridicat privirea spre ceasul de pe bufet și a exclamat, oarecum surprins de trecerea neobservată a timpului: - A trecut de patru, femeie! Hai să punem capu’ pe pernă puțin. Trebuie să merg la serviciu
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
bând în exces cafele toată ziua. Și care, evident, îi taie și pofta de mâncare. - Lumânările pentru ce le mai ții aprinse? - Pentru soție, mă gândesc mereu la ea. - O mai ajută asta cu ceva? - Nu știu. Dumneata ce crezi? - Plânsul pentru cel mort trebuie să înceteze după șapte zile. Dacă vrei, roagă-te pentru sufletul ei. Asta e cu totul altceva. Cel care pleacă din această lume, pleacă pentru că a fost chemat de sus. Sau poate pentru că trebuia! Acestea sunt
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
cei mai mulți, din greu în lipsuri gem și n-au ce pune-n gură . Blestemele să le schimbăm în rugă, cu grijă să hrănim pe cei flămânzi, să punem dușmăniile pe fugă, doar în IUBIRE să găsim izbânzi . din Vol.Bostănăriile plânsului, 2010 Întâlnirile mele cu poetul Valeriu Gorunescu și soția dânsului Mihaica, au fost întotdea una emoționante, însă și prilej de mare bucurie. Spun toate acestea fiindcă în urmă cu câțiva ani , mi-a adresat o scrisoare de mulțumire chiar de
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355877_a_357206]
-
Totdeauna ne-ai fost mamă, Pruncii tăi, orfani de tată Ți-au vândut averea toată, Numai sufletul din pâine Veșnic neclintit rămâne! Plânge-o mierlă de demult, Dă-mi putere s-o ascult, Dă-mi răbdare îndeajuns Până termină de plâns... Referință Bibliografică: Plânge-o mierlă de demult... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLÂNGE-O MIERLĂ DE DEMULT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355944_a_357273]
-
Acasa > Orizont > Opinii > PĂPUȘI Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Motto:” Râsul bate plânsul!” PĂPUȘI Cred că noi, oamenii, nu suntem, dar ajungem păpuși. Nu cred, sunt sigur! Păpușile nu se fac din material tare, din oțel, din beton, ci din ceară, din gelatină,din cârpe, din câlți, din plastic, din cauciuc,din lemn
PĂPUŞI de JANET NICĂ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356008_a_357337]
-
Arhiereu, Ofrandă, Întâi-Născut dintre toate cele făcute, Întâi-Născut din morți". Dacă trebuie reținută o preferință, trebuie să punem în frunte numele care ni se pare mai evocator, Iisus Mântuitorul. Ceea ce predomină cel mai mult în mediile monastice ale răsăritului este plânsul (penthos). De aici se naște afecțiunea față de Iisus Hristos. Pentru noi, cei începători și nedesăvârșiți - scrie un trăitor în Filocalie - (de-Dumnezeu-purtătorii Părinți) au poruncit pe drept cuvânt să spunem (după chemarea dulce a lui Iisus Hristos) și Miluiește-ne pe
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori Fugiți vise, bidineaua Mătură cu decibeli Uite ziua cum e neaua Și iar mor aristoteli Unde ești mamă și tată Ochii plâng pe-o uniformă Dintr-o poză înrămată, Plânsul vostru n-are normă Unde suntem noi și voi Cine pe cine desparte Că visez numai strigoi Care scriu și citesc carte? Nu mai plângeți tată, mamă Nopți de veghe fără rost Chiar când lumea se destramă, Gardienii sunt la
ÎNTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356041_a_357370]
-
23 bancă lângă gard - nicio vorba de taină nu stă mult aici Gabriela Beldie 24 Aniversare- frunzele acoperă mormântul fetei 25 Încă secetă - un card de gâște face larma pe baltă 26 Alai de nuntă - pe micuțul cerșetor l-apucă plânsul Cristina 27 curte de poet- un trandafir străbate gaură din gard 28. coșul plin cu foi- o gașcă genială-și oferă până 29. stea căzătoare- pe masa un teanc de cărți și un pahar spart Dan Norea 30. Ziua recoltei
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
și FLOAREA: Să petreacă, să trăiască... GHEORGE: Pe mândruța s-o iubească. (o sărută pe Florica) FLOAREA: Că nu-i bine să postească (îl ia în brațe) GHEORGE: Cârciumioară, cârciumioară! Dragă surioară... Greu îmi e s-ajung bătrân, Și nici plânsul să nu-l țin. Văd pe-un bătrânel, săracul!... În palme-și reazemă capul: Plânge că timpu-a trecut; Nu-i pare rău c-a băut Șapte butoaie de vin, (rar și apăsat) Și tot zice - că-i puțin. FLOAREA: (îl
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
și FLOAREA: Să petreacă, să trăiască... GHEORGE: Pe mândruța s-o iubească. (o sărută pe Florica) FLOAREA: Că nu-i bine să postească (îl ia în brațe) GHEORGE: Cârciumioară, cârciumioară! Dragă surioară... Greu îmi e s-ajung bătrân, Și nici plânsul să nu-l țin. Văd pe-un bătrânel, săracul! ... În palme-și reazemă capul: Plânge că timpu-a trecut; Nu-i pare rău c-a băut Șapte butoaie de vin, (rar și apăsat) Și tot zice - că-i puțin. FLOAREA: (îl
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]