3,250 matches
-
zămislească trupul de cuvânt al copilului, din imagini animate, scăldate în unda fierbinte a dragostei paterne. Inefabilul farmec al miniaturalei făpturi, măruntele sale manifestări și evoluții sunt descrise sau sugerate cu gingășie, dar și cu destulă forță plastică. Poeziile din placheta În preajma serii... (1924) se vor o definiție metaforică a unui timp-spațiu poetic, care favorizează retragerea eului în sine și conectarea la eternitatea spiritului și a cosmosului, având ca efect reverii sau anxietăți din care se nasc „cântece-n surdină”, mângâietoare
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
poet și prozator. Este fiul Paraschivei și al lui Alexandru Ciobanu. A absolvit Universitatea de Stat din Republica Moldova (1971), după care a fost, timp îndelungat, redactor, șef de redacție și director de editură pentru copii în Chișinău. A debutat cu placheta de versuri Roua sufletului (1977), dar se va afirma mai ales prin literatura pentru copii. În volumele de poezie Vrei să-ți spun o poezie? (1980), Alt pământ pe lume nu-i (1983), Toată lumea face baie (1992), D. se „copilărește
DRAGOMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
Ancheta” din Brăila, cu un articol despre dramaturgul expresionist german Ernst Toller (1939), G. este prezent cu un grupaj de poeme în caietul Azur (Brăila, 1940). Volumele pe care le va publica începând din 1960, când îi apar versurile din placheta De-o vârstă cu țara, evocă liric, în tonalitate convențională, grandilocventă și cu risipă de metafore, cu prețiozități naive chiar, de vreme ce se vor ermetice, ogorul, șantierul, munca etc., experiențe sufletești, erotice și încearcă un fel de panoramare a timpului în
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
trăire”, cea mai sigură garanție a autenticității. În Seva lucrurilor (1990), ancorarea în concretul fenomenologic este mai apăsată. Un adevărat ritual al tăcerii, în stil blagian, desfășoară poetul în versurile din cartea cu titlul oximoronic Dezlănțuind tăcerea (1994), pentru ca în placheta Calea de întoarcere (1998) să se mențină ca o dominantă lirismul senin, echilibrat, de împăcare cu sine și de armonie cu lumea înconjurătoare. Incursiuni în literatura română (1995) conține eseuri și considerații despre autori clasici și contemporani, scrise, în cea
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
Lumina”, „România jună”, „Sămănătorul”, „Viitorul”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Universul”, „Românul”, „Rampa”, „Renașterea”, „Renașterea română”, „Calendarul «Lumea ilustrată»”, „Minerva”, „Cosinzeana”, „Adevărul literar și artistic”, „Societatea de mâine”, „Transilvania”, „Sburătorul”, „Țara noastră” ș.a. A semnat uneori Alih, Cr., I. Gn., Gr., Nurog, Stroe. Placheta Câteva versuri (1901) nu a putut convinge decât prin calitățile limbii și ale versificației. Predomină tonul elegiac și se întrevăd germenii unei elementare filosofii a zădărniciei, compensată doar de tonalitățile revoltei și de nota de mesianism. În proză G. are
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
alegorică pe care autorul o construiește, travestind realitatea în fantezie și reușind să-i anuleze spectatorului (cititorului) orice iluzie legată de aceste forme degradate. Teatru. Comedii la microfon (2001) reia trei piese mai vechi, difuzate între timp radiofonic. Adunând în placheta Acvariul cu rechini (1992) fantezii și mirări genuine, ironice și autoironice, poetul G. își dramatizează cu vădită plăcere rimele alerte, așa cum în piesele sale frenezia logoreică a personajelor îi trădează temperamentul de poet care, cu ușurință și luciditate ludică, gesticulează
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
sau Germania lui Tacit (1943). Este numit în 1940 consilier cultural și de presă la Legația României din Roma. Tipărește în 1942 volumul Țara Demiurgului, conținând articole pe care le publicase în „Sfarmă-Piatră” în intervalul 1938-1942. În 1943 îi apare placheta Poeme pentru cruciați, rezultat al experienței de pe frontul românesc din Crimeea, poetul luând parte la luptele de la Sevastopol. Cel care visase europenizarea Asiei văzuse cu ochii lui cum „vin cu Uralii în spinare: Asiile!” După evenimentele din august 1944, G.
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
articole, interviuri, la „Jurnalul” (Craiova), „Luceafărul literar și critic”, „Conștiința națională”, „Buna Vestire”, „Sfarmă-Piatră”, „Condeiul”, „Tribuna tineretului” ș.a. A alcătuit împreună cu C. S. Nicolăescu-Plopșor și Const. Jaleș o antologie a poeților tineri olteni (Album, 1935) și a dat la iveală plachetele Svon de lumini (1935), Jad (1936) și Poezii (1941). Anunța acum și alte volume: Mers de legendă (poezii), Symposion (eseuri) și Recea (roman). În perioada următoare, informațiile asupra lui C. sunt puține și contradictorii. În 1941 era student la Academia
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
plin război, timp de un an (1943) este redactor responsabil al gazetei „Gând și slovă oltenească”. Mai colaborează la „Gândirea”, „Ramuri” și „Revista Fundațiilor Regale”. Obscure rămân și circumstanțele în care și-a sfârșit, în chip voluntar, existența. Nici una dintre plachetele lui C. nu s-a păstrat în marile biblioteci, însă, desigur, poeziile cuprinse în ele sunt cele apărute în presă. Tonalitatea unei bune părți (Poem pentru grădina copilăriei mele, Întoarcere, Tinerețea care moare) este minor elegiacă, realizată în voalate tablouri
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
cultură muzicală. În orice caz, în 1929, după ce debutează cu versuri în „Adam”, colaborează și la „Hașmonaea”, revista studenților sioniști. Întrucât la „unu” i se refuză publicarea unor poezii în franceză, C. se grăbește să-și tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) și se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” ș.a. Redactor a fost, în 1936-1937, la „Adevărul” și „Dimineața”, semnând articole pe teme culturale, interviuri și numeroase cronici muzicale. În acest timp anunța noi volume - placheta de versuri Tristan și Isolda și romanul-reportaj Viața șantierelor. Constructorii, din care citește la Sburătorul și publică în periodice. De sub tipar însă îi vor ieși doar două traduceri, din proza lui E. T. A. Hoffmann și a lui R. L.
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
pentru cinismul și sinceritatea agresivă a autorului. Cu timpul, antagonismul (mai mult poză artistică) dintre contestatar și lumea în care se integrase deja dispare, și în celelalte volume - Maria (1938), Dă-mi înapoi grădinile (1939), Versuri (1968), care reia și plachetele anterioare, Vinul sălbatic (1977) -, predomină consemnarea trăirilor erotice senzuale, a diverselor stări și gânduri cotidiene, a unor momente biografice și imagini disparate, simple vederi animate cu peisaje rurale etc. C. recunoaște că are un „cuget mic cu zeii mici”, că
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
la cele două reviste care l-au lansat și cu critică și publicistică literară la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Magazin”, „Contrapunct”, „Longitudini”, adoptând și diferite pseudonime (Polyphem, Lector etc). În volum, un predebut l-a constituit placheta de poeme Copacul îngândurat, semnată George Buzinovski și apărută în suplimentul „Biblioteca Literatorul” al revistei „Argeș” (6/1972), girat de Gheorghe Tomozei. Prima carte publicată, din nou de poezie, Astru natal (1976), a fost rezultatul câștigării Concursului pentru debut al
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
ca țeava unei arme cenușii” -, precumpănitor devine un lirism al poeziei despre poezie și despre harul revelator al poetului. Cartea de maturitate a lui C., Tablou cotidian, aduce în prim-plan lirica blând-sarcastică a „estetismului ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog, jocului intertextual de sincronizare, peste timp, cu pulsul poetic local și de pretutindeni, însă
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
discursul abrupt, anticipând versurile de război ale lui Camil Petrescu, abundă în canonade de „negri monștri uriași”; film saturat de flăcări cât niște „roșii munți”, de fulgere și bolizi, de tot atâtea elemente de spectacol. Peste câțiva ani (1920), o plachetă, România, pandant la Sărbătoarea morții, se constituia într-o disertație arborescentă, un fel de laudatio pigmentată cu interogații, cu apostrofe și fragmente imnice și nu mai puțin cu epitete stâncoase; ca punct de miră, toate converg într-un credo larg-umanitar
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
mă dărui / Oricând și orișicui” (Mă știu). Sau acest mândru îndemn: „Mută munții uriași din calea zărilor, - / de poți!” După Goga, C. este al doilea poet tribun reprezentativ provenind din Transilvania: mai vârtos, mai puțin atins de „jalea” contemporanului său. Plachetele Versuri (1925) și În robia lor (1926), centrate pe ideea de mesianism, într-o retorică expresionistă - în care eul exacerbat e comparabil cu vibrantul „noi” al lui Goga -, sunt în acest sens edificatoare. Alte câteva plachete - Mâine (1928), Printre oameni
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
de „jalea” contemporanului său. Plachetele Versuri (1925) și În robia lor (1926), centrate pe ideea de mesianism, într-o retorică expresionistă - în care eul exacerbat e comparabil cu vibrantul „noi” al lui Goga -, sunt în acest sens edificatoare. Alte câteva plachete - Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933) și Minerii (1937) - probează că, salutând cu Whitman Firul de iarbă, trimițându-și „gândul departe”, întrezărind „Reșițe noi cu coșuri pân-la cer”, locomotive „cum n-au mai fost pe pământ / pentru graba aspră
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
redundanță, în clișee și poncife. Fie pe latura monumentalizantă, fie pe cea polemică (violent antiburgheză), notații aparținând registrului vânjos, utilizat intens, sfârșesc în manierism și imoderație. Pe răzvrătitul Horia (văzut ca personaj congener), poetul îl invocase de câteva ori, înainte de placheta cu acest titlu (1935), operă de rezistență, grație căreia C. nu poate lipsi din antologii. Profilat în dimensiuni mitice, Horia (ca precedent, cel eminescian: „Horia pe-un munte stă călare...”) a intrat în fondul activ al poeziei noastre, unii citând
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
ca învățător. După ce urmează o școală militară, termină și Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1958). Secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova, a fost și redactor-șef al revistei „Octombrie” (1949- 1951) și al gazetei „Cultura Moldovei” (1957-1967). Prima plachetă, În razele vieții, îi apare în 1939. În 1942 tipărește în limba rusă Poezii de pe front. Revine la limba română cu Brazde proaspete (1948). De aici încolo C. publică enorm, fără discernământ valoric, peste 50 de alte volume. Defavorabil s-
CRUCENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]
-
Brăila, „Caiet literar”, „Pământul” din Călărași, „Cuget clar” ș.a. Colaborările târzii, din anii ‘ 70, sunt sporadice, la „Ateneu”, „Cronica”, „România literară” ș.a., dar și la publicația „Interferențe” a cenaclului bucureștean „Relief românesc”. Între numeroasele tipărituri ale lui C. se află plachetele de versuri Trec păsări în amurg (1929), Nopți provinciale (1931), Anotimpuri (1934), Zodiac și Întoarcerea la sat (1935), cărora li se adaugă, peste mai bine de trei decenii, volumul retrospectiv Versuri (1969), Iubiri și nunți (1973) Vânător în amurg (1975
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau la locul lor.// Morții în pământ / gândul în cuvânt. // Strânsă într-o silabă / bocește o babă. Țipă o cucuvaie / lae, lae, lae.” Cele trei plachete de versuri apărute în exil (două dintre ele în ultimii ani de viață) reunesc versurile unei poete pe care „căutarea permanentă o salvează de solemnitate și retorică și o ajută să-și distribuie sentimentele, emoțiile, într-o gamă largă de
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
și în cele din urmă intră în redacția „Universului”, unde va rămâne până în 1947. Până la primul război mondial, sporadic îi mai apar poezii, articole, cronici plastice în „Universul literar”, „Carmen Sylva”, „Pagini literare”, „Dunărea de Jos” ș.a. În 1915 anunța placheta Corn de luptă, care nu mai apare. După pacea de la Buftea, scrie la „Gazeta Bucureștilor”, ceea ce face să fie judecat în „procesul ziariștilor”; achitat, își reia locul la „Universul”, fiind un timp secretar de redacție. Între cele două războaie, mai
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
multe fragmente dintr-un roman „de moravuri moldovenești”, intitulat Conașii. În 1933 i se joacă o adaptare după Molière, Georges Dandin descătușat, făcută în colaborare cu I. Ligeti, și tot atunci, Sașa Pană îi includea în programul editurii sale o plachetă și un volum de traduceri din Vladimir Maiakovski. În cele din urmă izbutește să dea la lumină doar placheta Sens unic (1935); alt volum de versuri, Daphnis și Chloe, deși anunțat, nu a apărut. După emigrare a continuat să scrie
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
Georges Dandin descătușat, făcută în colaborare cu I. Ligeti, și tot atunci, Sașa Pană îi includea în programul editurii sale o plachetă și un volum de traduceri din Vladimir Maiakovski. În cele din urmă izbutește să dea la lumină doar placheta Sens unic (1935); alt volum de versuri, Daphnis și Chloe, deși anunțat, nu a apărut. După emigrare a continuat să scrie în românește, dar și în franceză, cel puțin un poem fiindu-i publicat în periodicul francez „La Marseillaise”. D.
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
a mărturisit în mai multe rânduri atașamentul deplin la suprarealism. În fapt, la un anume suprarealism, care nu recuză toată poezia anterioară și care subliniază necesitatea de „a organiza furtuna” (mișcarea subconștientului), cu termenii lui Roger Vitrac, puși ca moto plachetei Sens unic. Ca atare, „vederile” propriu-zis suprarealiste sunt, în unele dintre poeme (Cutie cu vise și șerpi, Aici, Premers adevărat, Sevă, Notații în clar major ș.a.), încorsetate într-un tipar ermetic, amintind pe alocuri supărător de mult de Paul Valéry
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]