2,005 matches
-
prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat ființelor de sex opus. Oliver stătu Înțepenit așa de dimineața până seara și de seara până-n dimineața următoare, meditând la lumea ce se afla deasupra și la cea care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de mușcate, spre care masterandul și tovarășii săi de suferință, uneori și practicanzii, aruncau cocoloașe de hârtie, luându-se la Întrecere și jucând Între ei un fel de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o spirală, străpungea planșeul de beton, urcând Încă două etaje. Capul femeii, răzbătând prin ultimul planșeu, se clătina mișcat de curent printre rufele și norii prinși În cârlige direct de parapet. Femeia Își deschidea și Închidea Încet buzele, privind cu un ochi În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
practicanzii, aruncau cocoloașe de hârtie, luându-se la Întrecere și jucând Între ei un fel de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o spirală, străpungea planșeul de beton, urcând Încă două etaje. Capul femeii, răzbătând prin ultimul planșeu, se clătina mișcat de curent printre rufele și norii prinși În cârlige direct de parapet. Femeia Își deschidea și Închidea Încet buzele, privind cu un ochi În sus, altul În jos. Văzându-l pe Oliver stând meditativ În salonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt popește și-i mai feștelesc, alabala „să vă...”, înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc, se crapă planșeul la bloc, a căzut peretele de la bucătărie, lansez dintr-un fel de praștie căpățâni de usturoi, nu știu de unde le-am luat. Poc, o nimeresc pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Lumină rece, dar în aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și restul scenei. Încăperea era încă și mai mare decât crezuse. Află ce anume îl făcu să se înșele. Pereții constituiau o adevărată planisferă a spațiului. Fiecare hartă era inundată de lumini, iar pe fiecare perete, până la trei metri deasupra planșeului se găseau șiruri de casete în care scânteiau numere fugitive. Una dintre ele avea numere roșii și indica cifra 91 308. Se schimbă în timp ce Gosseyn o privea și sări la 91 729. Fu modificarea acea mai însemnată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se găsea un propulsor cu pilă atomică, iar Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să punem deocamdată la socoteală prelungirea construcției la care s-a făcut o detaliată aluzie la începutul acestei relatări. Mergând mai departe cu calculele și luând ca medie înălțimea de trei metri pentru fiecare etaj, în care se include grosimea planșeelor care le separă, vom afla, socotind și cele zece niveluri subterane, o înălțime totală de o sută șaptezeci și patru de metri. Dacă înmulțim acest număr cu cei o sută cincizeci de metri lățime și cei trei sute cincizeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ținea de capul meu să-l salvăm pe băiețel. Cred că habar n-avea ce era cu el în chestia asta! Ca de obicei, inginerul mugea și hohotea la cea mai neînsemnată poantă. ― Tu știi locul ăsta. continuă Parker. Pereții, planșeul și tavanul ― numai oglinzi. Pat, ioc! Numai o bucată de catifea, acolo, atârnată în mijlocul odăii pentru intimitate și să nu le lovești de oglinzi. Și gravitație, zero. Scutură din cap amintindu-și. ― Nu era un loc pentru amatori, a, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
minute. Apăsă pe aceste cuvinte cu o privire semnificativă. Fără comentarii, Dallas se aplecă iar deasupra puțului, continuându-și observarea neliniștită deși nu vedea nimic. Fascicolul strălucitor al lămpii lui Kane dezvăluia alte forme nemaivăzute, lipite ca niște ventuze pe planșeu, spre centrul încăperii. Se duse într-acolo și, făcu un tur, păstrând o distanță respectuoasă. Observă unele din specimene. Fiecare avea cam treizeci de centimetri înălțime, era de formă ovală și de o duritate deosebită, după câte își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Sasul interior se închise în urma lor în același moment, apărură Parker și Brett. Ash se apropie pentru a ajuta la susținerea lui Kane, dar Dallas îl respinse fără menajamente. ― La o parte! El și Lambert îl alungiră pe "exec" pe planșeu și, în sfârșit, își scoaseră căștile. Păstrând o distanță respectuoasă. Ash dădea ocol formei curbate a ofițerului executant... până văzu lucrul acela lipit de fața acestuia. ― Doamne! murmură. ― Este viu? întrebă Parker admirând simetria creaturii. Dar îi apăru și respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
activă. Poate nu mai este în stare să dizolve aliajul punții, dar aceasta nu înseamnă că n-ar putea să-ți provoace o teribilă arsură! ― Ce crezi că este asta? întrebă Dallas, care-și mută ochii de la micul crater din planșeu la gaura din plafon. Niciodată n-am văzut ceva care să perforeze un asemenea aliaj. Nu cu atâta repeziciune. ― Nici eu, mărutrisi ofițerul științific. Anumite varietăți mult rafinate de acid molecular sunt teribil de active, dar în general nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bine, Lambert? M-am deplasat. Mă prinzi mai clar acuma? ― E clar, da, răspunse ea, foarte neliniștită. Dar obțin tot un semnal dublu. Cred că sunt distincte. Nu știu care este al tău. Dallas se răsuci, explorând întregul tunel, plafon și pereți, planșeu și conducte. Apoi se uită în jos la calea pietonală și sala de întreținere, fixând locul în care se așezase cu puțin timp în urmă. Înclină aruncătorul de flăcări. Dacă el reprezenta acum semnalul mobil, iar dacă înainte cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton si prefabricate și conducte și planșee, pentru santierele fericirii colective. Irina se pierdu printre blocurile cartierului, în norul de fum și mirosuri. În fața clădirii de cărămidă, o izbi inscripția. Da, aici vruse să ajungă,. In fața acestei uși, în fața acestei inscripții. Citi reciti inscripția de pe dreptunghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un pas, o secundă, ferestrele zăngăneau și zidurile se clătinau, masa scaunul televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Lumină rece, dar în aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și restul scenei. Încăperea era încă și mai mare decât crezuse. Află ce anume îl făcu să se înșele. Pereții constituiau o adevărată planisferă a spațiului. Fiecare hartă era inundată de lumini, iar pe fiecare perete, până la trei metri deasupra planșeului se găseau șiruri de casete în care scânteiau numere fugitive. Una dintre ele avea numere roșii și indica cifra 91 308. Se schimbă în timp ce Gosseyn o privea și sări la 91 729. Fu modificarea acea mai însemnată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se găsea un propulsor cu pilă atomică, iar Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
înconjurat de blocuri cenușii, plin de buruieni crescute peste rămășițele unei cărămidării. Apoi, într-o vară nivelaseră locul și înălțaseră cu sârg, până la sfârșitul verii, clădirea cu două etaje pe care o vedeam și astăzi ori de câte ori ieșeam pe balcon: stâlpi, planșee, scările dintre etaje, cu paliere la fiecare jumătate de etaj, o pădure de țevi ruginite de susținere pentru cofrajele planșeelor, rămase neîndepărtate după întărirea betonului. Totul înconjurat de o curte întinsă unde iarba creștea tot mai înaltă și mai sălbatică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu sârg, până la sfârșitul verii, clădirea cu două etaje pe care o vedeam și astăzi ori de câte ori ieșeam pe balcon: stâlpi, planșee, scările dintre etaje, cu paliere la fiecare jumătate de etaj, o pădure de țevi ruginite de susținere pentru cofrajele planșeelor, rămase neîndepărtate după întărirea betonului. Totul înconjurat de o curte întinsă unde iarba creștea tot mai înaltă și mai sălbatică... Se zvonea printre vecini că se construia un spital, alții auziseră că va fi o școală, ba chiar se vorbea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o rețea rezistentă de mușchii care formează, de fapt, o altă diafragmă, numită „diafragma urogenitală”. Aceasta sprijină și controlează anusul, rectul, perineul și aparatul urogenital. Pe măsură ce plămânii se umplu, iar diafragma se întinde, presiunea mărită la nivelul abdomenului apasă asupra planșeului pelvian moale. Acest lucru nu are doar efectul de a preveni o presiune abdominală prea mare, ci, în același timp, întinde și slăbește mușchii și tendoanele diafragmei urogenitale. Și mai rău, permite pierderea de qi prin anus și canalele urogenitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
asupra anusului și contractați sfincterul extern. Acest lucru este ușor de făcut. Apoi, realizați o contracție mai puternică, mai profundă și mai conștientă, la aproximativ 2,5 centimetri deasupra celei dintâi. Veți simți imediat o contracție puternică la nivelul întregului planșeu pelvian. Atunci când vă țineți respirația, nervul pneumogastric este stimulat direct în punctul din care pornește respirația. Atunci când aplicați și blocarea anală în același timp, rădăcina sacrală a acestui nerv puternic este stimulată în mod similar, intensificând, astfel, cu mult toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]