2,526 matches
-
funcționarii superiori și politicienii să fie judecați de judecători slabi și corupți în propria lor țară nu este îmbietoare. În orice caz, asigurarea unei înțelegeri care să implice un element independent în procesul judiciar ar fi un țel de negociere plauzibil și ar putea fi într-adevăr primit cu brațele deschise de grupurile de lobby anticorupție care, în mare parte datorită răspândirii globale a Transparency International, există acum în multe țări mai puțin dezvoltate. Postfață Filosofia ajunge prea târziu să învețe
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
alții are succes. O rostește și se așteaptă să-l felicit pentru că e haios tare. E un erou local. La 1,80 și cel puțin 120 de kile, nu s-ar zice că e un sfrijit, așa că performanțele sale sunt plauzibile, cu atât mai mult cu cât capacitatea sa de a inova, de a inventa e destul de redusă. Țin minte că s-a ridicat odată, la o oră, o tipă care stătea exact în fața lui Mirel. „Tovarășa, elevul Purcaru Emil a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cunoscută credința creștină în rândul necreștinilor și pentru a deservi eventualele comunități de creștini catolici aflate prin aceste părți, care sub aspect politic se aflau sub protectorat maghiar. Nu sunt istoric ca să pot face afirmații indiscutabile, dar mi se pare plauzibilă ipoteza că din creștinătatea primară daco-romană, de limbă latină și din legătura cu Roma, au putut fi salvate de la slavonizarea prin bulgari, unele grupuri minuscule aflate sau retrase în locuri ascunse. (Să nu uităm că Dionisie cel Mic și Casian
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu nervii la pământ și atât de obsedată de cei ce-mi vârau frica în oase, de băgătorii-de-frică, încât simțeam ca pe o victorie să pot să mă sustrag de sub nasul lor. Răzbunarea împotriva lor părea să devină atât de plauzibilă când mă gândeam la sinucidere încât îmi pierea cu totul din minte cât de irevocabil ar trebui pentru asta să mă răzbun pe mine însămi. Îmi vârâsem două pietre mari în buzunarele de la palton - atât de mari că nu mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Pedalând temeinic pentru a urca pante destul de abrupte, mă gândesc că acest cartier va fi ultima "redută" în care se vor refugia veritabilii genevezi în fața invaziei străinilor ca mine și ca alții. Acum pare o glumă, dar e o realitate plauzibilă peste două-trei generații când lumea aceasta frumoasă va sfârși epuizată. Ajung în vârful pantei, punctul de belvedere al cartierului, marcat de altfel așa cum se cuvine de primăria comunei: rada portului Geneva plină de iahturi de lux, munții Jura și munții
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și absorbit întreaga viață activă. Pe parcursul celor opt ani de învățătură ca elev normalist și mai apoi în activitatea de educator i s-au clarificat multe dintre aspectele profesiei pentru care a optat, și a ajuns la concluzii limpezi și plauzibile. Învățătorul, asemeni unui vraci, vindecă neștiința, luminează mințile copiilor și pune bazele personalității acestora în curs de formare, înzestrându-le și dezvoltându-le intelectul, îmbogățindu-le afectivitatea și modelându-le caracterul. Trăsăturile personalității copilului se construiesc în grupul stabil și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vina. În al doilea se stabilea pedeapsa pentru care acuzatorul făcea o propunere, acuzatul alta, iar tribunalul alegea Între cele două fără să poată decide o a treia. De aceea acuzații aveau În general grijă să ofere judecătorilor o alternativă plauzibilă. Socrate, Însă, la propunerea de condamnare la moarte formulată de Meletus răspunse cerînd să fie ospătat În Pritaneu. Abia la insistențele lui Platon și ale celorlalți discipoli a propus o amendă. Ceea ce n-au Înțeles judecătorii săi, a rămas pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spui, tată!? Cum să îți vină așa să o iei razna prin viață? Poate fi mai degrabă un joc al destinului sau poate ești predestinat altei femei. Glasul lui deveni aproape șoptit, și răscolit de furtunile vieții, căuta un răspuns plauzibil. - Uneori vine o dorință în noi de a ne căuta dragostea și ce ne mai lipsește în altă parte decât în noi înșine. - Nu te înțeleg, tată! - Nici nu ai cum la vârsta ta! - Nu! Am trăit într-o perioadă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se destramă. Impresia e de film de televiziune, care, dintr-un viciu al CNC, a ajuns pe marile ecrane, în căutarea unui public pe care nu l-ar fi avut în veci la televiziune. Nu doar că povestea la rigoare, plauzibilă e povestită prost. Nu doar că există clișee peste clișee, care-ți sar în ochi pentru că altceva n-are ce să-ți sară. Nu doar că actrița pusă să o joace pe ziarista care investighează cazul ar fi mai la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lume. Jocul ăsta e cu siguranță un spectacol : e menit să intrige și să gîdile publicul și în termenii aceștia e un pariu admirabil susținut regizorul-scenarist și cei trei actori demonstrează o groază de resurse. Dacă e și un joc plauzibil dacă are ceva de-a face cu vreun adevăr omenesc , asta e o cu totul altă discuție. Oare un cuplu de oameni în toată firea ca Mihai și Mihaela chiar și-ar pierde capul atît de repede în fața tehnicilor de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
devenit un alcoolic din cauza remușcărilor. Ceea ce-mi sună naiv și moralizator, un reflex al acelui conformism contemporan care le cere scriitoriilor buni (cu excepția scandalagiilor acreditați de tip Houellebecq) să fie și oameni buni sau să plătească. O explicație mai plauzibilă este că Truman a devenit un alcoolic pentru că îi plăcea prea mult să bea. De asemenea, îi plăcea prea mult să umble cu le beau monde. și îi plăcea mai mult să se laude cu cărțile pe care le va
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cele două biete femei, surorile propriului tata, mătușile Aristita și Vergina? Cu ce-or fi greșit oare sârmanele, încât Ion Iliescu le-a repudiat din biografie? Faptul că soțul uneia lucrase la Abator, în anii războiului, ca mățar? Singură ipoteza plauzibilă ar putea fi legată de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la începutul anilor patruzeci. și care, după 1948, dădeau prost la dosar. Cele două mătuși nu sunt însă singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu. 5. UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
criminal, așa cum puteau fi vizionate și grimasele istericilor lui Charcot de la Salpêtrière. Mai toate ziarele publicau dia- gra mele evoluționiste ale formelor biologice aflate în con- tinuă schimbare, transformând șopârla în omul societății moderne printr-o serie de operații formale plauzibile, nu departe de travaliul inspirat al caricaturistului. Caragiale alege încă o paralelă ironică pentru acest tip de deformări anatomice, comparând rezultatul cu caricaturile lui Con- stantin Jiquidi. De altfel, caricaturistul colaborase cu Caragiale la Moftul român, iar caricaturile lui, incluzând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o masă în oraș și le spuneam numele hotelului și adresa, aveam impresia că le scapă telefonul din mână, auzind nu de "Bristol", "Caesar Park", "George V" sau "Intercontinental", ci de "Iradiasao" sau "Columbia"... Inventasem și o explicație, gândeam eu plauzibilă: eu am la hotel barem nelimitat, dar șoferul având doar 30 de dolari pe noapte nu puteam să-l las singur, așa că... Nu știu dacă mă credeau, dar oricum încercam să țin sus "steagul patriei"!). Un alt punct important de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Pirandello“. „Știi“, Îmi spune Neil, „eu tocmai am avut la Berlin un triumf cu rolul ăsta și la final nu mă mișcam de lângă ea. Nu m-aș simți bine să o las singură nici aici. Nu găsesc nici o motivație plauzibilă pentru a o părăsi“. „Îți dau eu motivația: dintr-odată, Maurizio Își dă seama că Adriana moartă este mult mai mult decât iubita lui, e monstrul sacru al scenei, și că suferința lui prea personală trebuie să facă loc recunoașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar În realitate, un șoarece ronțăise prețioasele pupe și, la Întoarcerea mea, bătrânul mincinos Îmi arătă niște banali fluturi Turtoiseshell, pe care presupun că Îi prinsese la repezeală În grădina lui și-i vârâse În colivia de prăsilă, drept substitute plauzibile (așa credea el). Mai grozav ca el era un entuziast băiat de bucătărie, care lua de la mine cu Împrumut ustensilele, Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu o grămadă de vietăți nevertebrate fremătătoare și alte câteva obiecte. Slăbind gura plasei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
operă de ficțiune de prima mână adevăratul conflict nu este Între personaje, ci Între autor și lume), astfel Încât o mare parte din valoarea problemei este dată de numărul de „Încercări“ - mutări Înșelătoare de deschidere, piste false, strategii de joc aparent plauzibile, pregătite cu viclenie și cu dragoste pentru a deruta potențiala persoană care o va rezolva. Dar orice aș spune despre chestiunea compunerii de probleme, nu izbutesc să transmit În mod satisfăcător extazul pe care-l produce nucleul acestui proces și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
este situată de obicei În sau pe lângă piețetele publice din Anglia. Situată pe ultima graniță a trecutului și la marginea prezentului, ea rămâne În memoria mea ca un model geometric pe care l-aș putea umple cu culorile unor flori plauzibile, dacă aș fi atât de neglijent Încât să sparg tăcerea memoriei pure, pe care (poate doar cu excepția unui țiuit Întâmplător În urechi datorat tensiunii arteriale a sângelui meu obosit) n-am tulburat-o și am ascultat-o cu smerenie Încă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
inaugurată de Gorbaciov. Nu-i așa, îmi explică amicul, în realitate e vorba de un schimb, de o înțelegere secretă, Saharov a fost eliberat „contra” lui Mandela. Nu-mi ascund neîncrederea, versiunea ce mi se oferă nu mi se pare plauzibilă. În schimb, încerc, pe cât pot, să-mi ascund mâhnirea, decepția. Va să zică și amicul meu e obligat să dezinformeze! Are, ce-i drept, o funcție destul de importantă, este membru în..., și în... Dar pentru dezinformare există un serviciu special, cu însărcinări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Adriano de Armado, din Love’s labours lost. Fâsâiala sovietică din august 1991 ar fi de un pur efect comic din vremea filmului mut, dacă n-ar fi fost cadavrele celor trei tineri. Explicația pozitivistă a fenomenului e desigur posibilă, plauzibilă și adevărată, dar în fond rămâne irelevantă. E adevărată, dar nu destul de realistă. Un realist profund nu se mulțumește cu explicații prin A+B. Nu le respinge, bineînțeles : explicația pozitivistă, cauzalistă, este ineludabilă, obligatorie, riguroasă, strictă. Dar cine se mulțumește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
da ideea de „îndeletnicire”, total necorespunzătoare. E vorba, de fapt, de felul cum s-au strecurat și au trăit Sartre și Beauvoir în timpul ocupației germane în Franța. Cu argumente și probe convingătoare, cu o logică a interpretării care face perfect plauzibilă această acțiune de radicală demitizare a pretenției binomului Sartre-Beauvoir de a fi fost niște rezistenți neînfricați, prezentarea lor nu numai ca niște biete făpturi speriate, cedând prea omenește seducțiilor lașității, dar și ca unii aproape dispuși la colaborare (nu e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cum vrea autorul să-l înfățișeze. „A-și suna retragerea”, cum îl face să proclame, sună cam fals. Atare retrageri se fac fără „sunet” și privesc numai persoana, nu și creația, când aceasta există. Altă retragere, tot așa de puțin plauzibilă, în Sub pecetea tainei ; după criza de dromomanie și, probabil, de epilepsie, a ministrului, soția acestuia, cu totul străină de politică, dar foarte (cam prea) mare cucoană, îl poftește la ea pe primul ministru și îl determină să convoace în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu ; nu poate fi vorba decât de gelozia și mânia stăpânei, boierul fiind fără îndoială prea adesea ispitit de trupul tânăr al fetei, asupra căreia are drept la orice. Boureanu ̀ și închipuie o întreagă desfășurare dramatică și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica aceasta, cam melodramatică și oarecum tendențioasă în spiritul anilor ’50, dar, cum spuneam, foarte plauzibilă în datele ei istoricește obiective, nu e lipsită de putere emoțională și de o pregnantă reprezentare plastică. Am adus-o în discuție pentru a releva aptitudinea poetului de a citi cu o optică imaginativă în planul posibilului o simplă inserție
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ne lipsesc exact politicile care să orienteze alocarea resurselor. Nu știm ce guvernă, nici încotro o luăm. Sunt însă și ministere în care par să se contureze astfel de răspunsuri. Unul dintre ele este cel al Educației. Poate o explicație plauzibilă a dinamicii în acest minister vine și din faptul că actualul ministru, Andrei Marga, rămâne o personalitate publică și profesională remarcabilă indiferent dacă este sau nu în guvern. În cazul său, eliminarea populismului conservator nu reprezintă un risc personal. Cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]