2,404 matches
-
au ghemotocit căluș pestriț și au spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la fața-i vînătă și crispată, la limba cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stareț sfînt." "Pentru cine?" "Pentru - gândul meu." Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu. DAȚI-MI UN TRUP VOI MUNȚILOR Numai pe tine te am trecătorul meu trup și totuși flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet ce-l port. Dați-mi un trup voi munților, marilor, dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă fețe albe, ochi albaștri și plete blonde, despletite sau împletite. Doar câteva aveau fețe pistruiate, ochi apoși și păr roșcat. Măsurând patru coți, la romani treceam drept un bărbat foarte înalt, dar nu și la longobarzi, de vreme ce multe dintre femeile lor erau mai înalte decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sat unde se făceau cărbuni pentru vase de încălzit patul și forje, locuit de un neam sălbatic, ce vorbea o limbă necunoscută. Păreau mai curând animale decât oameni, asta și din pricina murdăriei și a negrelii necontenite. Bărbații aveau bărbi și plete lungi încâlcite, fiind îmbrăcați într-un amestec de lână groasă și piei de tot soiul. Femeile purtau tunici fără mâneci, cusute grosolan, copiii având pe ei doar un veștmânt scurt. În picioare aveau cu toții piei de iepure sălbatic sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reușea nici măcar să respire. — Ce e glanda perineală? Ce sunt feromonii? insista Kevin, ridicând gura În aer. Mama, ai văzut vreodată un dihor? Pasagerii stăteau lipiți unii de alții, lovindu-se și atingându-se reciproc - coapse și mâini, coate și plete, sfârcuri și fese - contacte atât de intime, obscene schimburi de fluide, efluvii și respirații. Valentina ura autobuzul. Înainte nu era așa: mergea la școală pe jos. Se oprea să-și cumpere o felie de pizza de la brutăria din strada Esquilino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici vreo geantă cu mâncare. Doar un aparat la care ascultau muzică la volum maxim - fără a se preocupa de ceilalți -, o casetă cu Clash. Trupurile lor bronzate - asta văzuse. Patru fete Întinse una lângă alta - picioare și brațe, și plete, și burice, și sâni. Cu costume din două piese, același model, cumpărate din aceleași mari magazine, făcute din același material sintetic, lucios. Toate identice. Și ceilalți le observaseră, dar erau În compania unor băietani, imposibil să-ți imaginezi că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcut o horă spre mijlocul cerului ca un ritual. Atunci Dumnezeu, pentru a le despărți, a aruncat o pată de culoare albastră. S-a iscat un vârtej de culoare și, din mijlocul lui, a apărut sfioasă o tânără domniță cu plete negre, lungi, ondulate și catifelate, cu ochii albaștri, pe care Dumnezeu a numit-o Marea Lui Albastră. Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii mici și zglobii. Dar copiii au sosit într-un târziu, cu obrajii îmbujorați și cu fluturi albi în plete. O vizită importantă în familie i-a reținut departe de prietenul lor drag. La vederea celor mici, omul de zăpadă a plâns de bucurie și a simțit cum inima îi bate furtunos în piept. De atunci cei trei prieteni au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile spumoase ale mării de cleștar nici nu se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut prin timp și spațiu, în căutarea a ceva care să-i aline suferința, a ceva care să-i
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca s-o mîngîie Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite se rostogoliră pe cușeta cabinei, picioarele li se Împletiră. Un ușor tangaj le accentuă plăcerea cînd deveniră o singură ființă. * * * Hotelul L’Iroise, cu douăzeci de camere, dintre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie nu-și putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totodată seducător. Lucas Înghiți În sec și, ca să facă ceva, apucă dosarul. - SÎnt ciudate urmele astea mici, roșii pe care le-au găsit pe arătător și pe degetul mijlociu, nu ți se pare? Fratele dumitale se droga? Marie Își scutură pletele desfăcute. Firește, Gildas obișnuia să bea, dar singura dată cînd fumase o țigară cu hașiș i se făcuse rău. Lucas continuă. - După părerea tipilor de la laborator, sînt urme care seamănă cu urmele Înțepăturilor de ac. - Asta ar putea să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soția sa stătuseră Încremeniți pe scaune, că se simțise invitat să facă pe animatorul serii și că se achitase cu mult curaj de această funcție. Stăteau alături, sprijiniți În coate pe balustrada pasarelei, În vreme ce o briză ușoară se juca cu pletele Mariei. În noaptea luminată de o lună ascunsă intermitent de nori, se putea contempla practic Întreaga insulă. Cam la douăzeci de metri mai jos, valurile izbeau surd piciorul farului, explodînd apoi În jerbe de stropi a căror albeață luminoasă cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zîmbet foarte blînd. - Te-am Întîlnit prea tîrziu... Marie Își aținti privirea În ochii aceia cenușii, ușor voalați, pe care el nu și-i Întoarse. Un sentiment tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un irlandez, n-ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească. Pierduseră și așa destul timp așteptîndu-se reciproc, era inutil să risipească și mai mult timp certîndu-se. Învins, Christian Își afundă obrazul În pletele Mariei. - Trebuie să fim atenți, dragostea mea, atenți să nu ne pierdem, tu și cu mine... Crede-mă, trebuie să plecăm din Lands’en... Marie se Încordă instantaneu, el Îi simți tensiunea și o Întoarse cu fața spre el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apă, dar nisipul și spuma agitau prea mult marea ca să mai poată desluși ceva. Ieșind la suprafață cu respirația tăiată, scrutînd talazurile fără să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe de el, agăță la nimereală ce izbuti să prindă și tînăra femeie ieși la suprafață alături de el, gîfÎind. Ușurarea pe care o simți fu atît de mare Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
comandant, veniți să vedeți! Jandarmii care făceau cerc În jurul tumulusului se dădură la o parte pentru a-i face loc polițistului. Toate privirile erau ațintite asupra trupului lui Nicolas aproape În Întregime scos de sub pietre. Alături de el se iveau niște plete, lungi brune și o mînă cu unghii lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ori fără să-l poată totuși opri, dădu Înapoi fără voie. Sub piciorul lui, faleza se fărîmiță, iar cel care refuza să creadă În fantome, dezechilibrat, căzu În gol, luînd cu el fugara imagine a doi ochi verzi Încadrați de plete lungi fluturînd În vînt, și a unui chip palid cu gîtul tăiat și Însîngerat... Ochii lui clipiră sub lumina prea vie. Faimoasa lumină de la capătul tunelului, așa cum o descriu cei care au avut parte de o experiență În preajma morții, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu o etichetă agățată de degetul mare de la picior. Se chinui să deschidă ochii ca să le atragă atenția și să le spună că... Inima lui se topi. Ea era acolo, cu ochii ei mari și verzi fixați asupra lui, cu pletele-i lungi Încadrîndu-i chipul... Adunîndu-și puteri pe care le credea definitv pierdute, Își aruncă brațele Înainte ca s-o respingă, apoi se rostogoli pe-o parte, trăgînd În cădere perfuzia de care era legat și monitorul pe care-l luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile unei pulsații surde și ritmate... Lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a cărui vedetă era Încă departe de zona accidentului. Pilotul duse aparatul cît mai aproape și se puse În poziție de staționare. Polițistul se făcu livid la față dîndu-și seama că ceea ce el luase drept alge erau În realitate niște plete lungi de un blond venețian care se ondulau În ritmul valurilor declanșate de suflul palelor elicopterului. Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Era o privire aproape animalică, scînteind de ură. Își zise că toți se metamorfozaseră la Lands’en, ca și cum, Întorcîndu-se pe insulă, ea trezise, precum o zînă malefică, partea cea mai Întunecată a fiecăruia. Tresări simțind mîna lui Lucas strecurîndu-i-se În plete. Se desprinse, făcu un efort să zîmbească, Își luă jacheta și se Îndreptă spre ușă. - Pe mîine... Lucas dădu simplu din cap, reprimîndu-și sentimentul de frustrare; Îi respecta nevoia de singurătate, oboseala morală, dar și fizică. Pentru el se dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vrei să-mi vorbești despre el? TÎnăra femeie, incapabilă să răspundă, se ridică și se duse să-și dea cu apă pe obraz Înainte de a putea să-și recapete Întreaga luciditate. Cu un gest care Îi era familiar, Își adună pletele, răsucindu-le Într-o coadă groasă. - E greu, e atît de imprecis, dar... De fiecare dată, chiar Înainte să mă trezesc, am impresia că sînt pe punctul să pricep ceva, ceva ce deja cunosc... cum să spun... fizic. În trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bărbați, spunea că am să ajung la Închisoare, sughiță el. Atunci mi s-a făcut frică, pricepi? Era acolo o piatră. Am lovit, am lovit, pînă ce ea mi-a dat drumul. Uneori, noaptea, i se Întîmpla să revadă lungile plete brune, sîngele care curgea pe obraz, ochii verzi care se Închideau pentru totdeauna... Începu să plîngă. - Și te-ai Întors la castel, Îl Îmboldi iarăși Ryan, fără menajamente. - Da... Își trase cu zgomot nasul. Tata m-a expediat la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]