5,205 matches
-
care le hrănește cu grăunțe furate de-acasă...Acum pe foametea asta el cară grâul din hambar și-l răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
mere ținute în fân aduse de la muntetu îmi brodai pe umeri crini era o iarnă grea- nu știu cum dar numai iarnă se întâmplă-n minepe cer nu mai sunt stele se mai aude câte un înger căzândlui Dumnezeu îi atârnă de pleoape lacrimi grele de plumbe atâta singurătate în aer pe mine mama nu m-a născut pe pământa scormonit în cer cu disperarecu laptele și sânge din țâțe șiruind ce mamă am avut!...
PETRE IOAN CREŢU [Corola-blog/BlogPost/353492_a_354821]
-
cu drag..., că au nevoie de el și alte treburi din astea, domnu doctor, care să... - Da, da! Perfect! Este foarte bine că i-ai vorbit... Dar, spune-mi, te rog, a mișcat cumva ceva? Un deget ori un picior, pleoapele..., dacă ai observat.... - Nuuuu! Păi, ce? Nu aș fi văzut eu? Că eram cu ochii pe el, domnu’ doctor, că e și băiat frumos, mânca-l-ar mama, că, dacă n-ar avea masca de oxigen ar sta fetele numai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
întocmai sfatul asistentei, Eugen merse în parcare și, de acolo, cu mașina, nu a mai oprit până acasă. A adormit mai repede decât își imaginase. De altfel era deja miezul nopții. A adormit zâmbind, cu imaginea Iulianei defilând vioaie pe sub pleoapele închise, în diferite ipostaze și mișcări pe care i le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. Deși puține ore i-au rămas pentru somn, după o zi foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-a trezit odihnit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
și în pustietăți sterpe, de s-ar împrăștia, ar încolți. Toate l-au făcut pe interpret, vodă al folclorului maramureșean. Clipe și ceasuri de neuitat, petrecute cu ele, înfloresc inima! Sunt cântece ca vulturi ce veghează într-un ochi fără pleoapă al folclorului curat ca zăpada și pur ca roua, și mai sunt haine de aur neîmbrăcate decât de înseși cântecele întrupate în folclorul maramureșean, sigurul căruia îi vin. Nu contenesc niciodată, sunt păsări fără corp, cu o singură sorginte și
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
ți ceru-l noaptea asta-nnebunește se denatură natura peștele se împeștește cucu-și cucuie făptura ciuta-n crâng se-ncăprioară frunza se dezmugure ce dementă primavară gura ta se-nstrugure trufele se redestufă stuful se dezstufă-n apă gura ta se îndestrufă pleoapele ți se împleoapă se deznebunesc nebunii în ospicii serii-serii pe păuni și pe petunii cerul se dezceruie florile se deflorează unde ești să te-n floresc vino rază și mă-nrază să mă-nsori, să te-nsoresc Referință Bibliografică: Plouă și Echinox
PLOUĂ ŞI ECHINOX de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353546_a_354875]
-
-se de ceea ce înțelegea marele filosof francez, Jean-Paul Sartre, prin l'être cu l'en-soi și le pour- soi; însinele «este», «este în sine» și, triadic, desigur, «este ceea ce este» (cf. SFN, 311 sqq.): ... aici, în această zonă cosmică, / sub pleoapa albastră, / toți se mănâncă pe toți. / Neîntrerupt, toți se mănâncă pe toți. / Omul mănâncă pasărea, / pasărea mănâncă viermele, / viermele mănâncă iarba, / iarba mănâncă resturile omului, / resturile omului mănâncă piatra, / piatra mănâncă apa, / focul mănâncă aerul, / aerul mănâncă pământul. // Este de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
lămuresc „direcționările“ / „simetriile“, „limitele tragice“, din partea a II-a, a nervului divin: «1. Cel care nu s-a născut despre cel care a murit», «2. Nervul divin», «3. Cântecul», «4. Cântărețul», «5. Sensul»: Iată a doua parte a descrierii: / sub pleoapa albastră, / aici, în această zonă cosmică, / toți se nasc din toți. Iată acum principiul: / cea mai mare dimensiune / este viața. / Nici o viață nu este mai mare decât alta, / nici o moarte nu rămâne neîmpodobită / de o naștere. // Iată credința: / aici se
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1619 din 07 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic XXIX de David Sofianis 7.06.2015 ( A.D.) Lacrima lunii fiica furtunii ... Culegi în palma ta căuș acorduri fine de arcuș colecție de stele pleoape mărgăritarele de noapte copacul ființei larg surprins cu brațele deschise către mare tălăngănind din vise ca o floare aripe lungi de galaxii focare centrat în sine omul vede adâncul nopții se destramă fulg păienjenișul morilor de sticlă cu razele de
POEM HIERATIC XXIX LACRIMA LUNII FIICA FURTUNII ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352859_a_354188]
-
sfarmă în bucăți de stele, Și o resping, punându-mi literele toate, În geana, ce, subțire , cade în mistere... Hălăduiesc, în visele-mi demult, aevea, Probabil, vine iarăși noaptea să le fure, Și urmăresc retina, ce se-nchide grea, Cu pleoapele, ce arme-s în dezinvoltură. Să-mi fie noaptea ultima iubire, care luptă ? Și numai ea s-ascundă, vinovat, abisuri ? Deschid zăvorul cerului și urc spre boltă, Să îmi visez, încătușând ne-timpul, visele ucise... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: VISELE
VISELE UCISE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352947_a_354276]
-
singur în noapte, când Luceafăr coboară din cer senin. De dor pământean, raza lui tresare în cercuri de ape să-și stingă amor. Când iubirea lui se pierde-n visare, cu raze pe lac plutește rătăcitor. Doar în zorii zilei, pleoapele-și închide Luceafărul nopții, bântuit de dor. Iubire-și lasă pe zări infinite, lumea să tresare de al ei fior. Luceafăr pe cer de veacuri străbate, cu iubita lui să se întâlnească. Se culcă în zori, se trezește-n noapte
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
din Crăiasa Primăvară, Luceafărul cu raze să-i mângâie. Cum brațe o strângeau odinioară, pe Veronica în amor de pribegie. Pribeagă este iubirea pe alei, la braț cu dorul evadat din vise. Se scaldă-n balsamul florilor de tei, când pleoapele gândului sunt deschise. Din cer albastru când privește-n ape, Luceafărul coboară-n amintire. Dorul își lasă prin tainică noapte, metamorfozat în altă iubire. Din vol.,, Ecouri străbune" Ploaie de stele Plouă-n iunie cu stele ce se sparg în
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
Luceafărul coboară-n amintire. Dorul își lasă prin tainică noapte, metamorfozat în altă iubire. Din vol.,, Ecouri străbune" Ploaie de stele Plouă-n iunie cu stele ce se sparg în val de ape. Iar Luceafărul, cu ele, scutură nori de sub pleoape. Lumina razelor sale se prelinge-n codrul verde și tremură în izvoare, când pe apa lor se vede. Magii nopților de vară împletesc vis de iubire, când Luceafărul coboară să se scalde-n amintire. De iubre pământeană, privirea lui se
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
-o carte sfântă în cinci cânturi după modelul Cântării Cântărilor, mă informă ea. Iubita, în viziunea poetului se confunda acolo cu natura: Inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă/ Privirea-n desfrunzire pe-o gură ca un scrin/ Pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă/ Și-oprești în respirare tălăngile-n declin... sau Și ne-ntregim privirea pe-o targă de azur... sau Rochia ta cu iederi și liniști precum clima/ Din Sud...etc. -Ei, tare-aș fi
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
tuturor, în sfârșit, Americanul. -Așa!!! -Dar cum o chema? insistă Miramoț. -Ẽa! Cu accent pe E!... Toți tăcură. Papa ar fi vrut să intervină, foarte contrariat de fantasticul întâmplării, dar se opri la timp când văzu că Babacul își coborâse pleoapele precum niște storuri peste ferestrele sufletului. Miramoț, visătoare, reflectă asupra amintirilor povestite de coleg, vizualizându-le ca pe niște zeițe cu brațe lungi și degete subțiri, mlădios răsfirate, care te cuprind. Sub înlănțuirea lor, își zicea, te transpui în ipostaza
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
nas de acvilă și privire îndrăzneață. “Bine că a apărut unul nou pe aici! I-am luat la rând, pe toți șoferii de aici! Să încerc și cu ăsta! Poate m-o lua el de nevastă!” visă femeia, clipind din pleoape. Și-l invită în magazia cu vopseluri, unde mergea, de obicei, cu șoferii. Se apropie de Nicky și când își înfășură brațele după gâtul lui, bărbatul nu așteptă mult. Era ca în filmele porno pe care le vizionase cu plăcere
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
JAR Cuprinde-mă cu-a tale brațe și lasă-mă s-adorm profund Și în căușul palmei tale, obrazul meu să îl ascund. De tampla ta să fiu aproape, să-ndepărtăm orice hotar. Lumina s-o ți-o simt sub pleoape, privindu-ne din jar cu jar. Cuprinde-mi umărul cu brațul, iubirii mele să-i răspunzi. Să ne iubim cu tot nesațul și-n suflet să mi te scufunzi. În codrul verde, împreună, să ne ascundem amândoi Și-acolo,-n
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
privindu-mi sângele. Treceam. Și mă durea. Trăiam adesea cu nostalgia Primului început. Treceam. Cu anotimpuri lipsă. Și cu speranțe. Treceam. În alte zodii. O ploaie era ca un blestem. Culorile inocenței veneau Ca un curcubeu peste mine. Treceam. Cu pleoapele spânzurate Într-un vis. Treceam. Și-mi vibra privirea-n cer Adormind pe cruci de lemn. marți, 7 octombrie 2014 Referință Bibliografică: treceam / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014. Drepturi de
TRECEAM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353044_a_354373]
-
știam. Ma-ndrept spre “înainte”, fără să mă uit înapoi. Pășesc fără cuvinte, dar tăcerea “țipă” în noi. Frunzele uscate sunt tot ce-am iubit în trecut ! Se lasă strivite sub pasul meu, nehotărât. Și toamnă ce-apasa greoi peste pleoapele mele...~ ! Lăsându-și amurgul, ca o mantie rece Îmi șoptește plângând la ureche: “....tu știi, că TOTUL TRECE....!” Liz Referință Bibliografica: AMURG DE VISE / Lăură Isabelle Nicolae : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi
AMURG DE VISE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354263_a_355592]
-
înaintea mea! A fost medic și astronom, desigur și filozof, care printre alte rubayate a scris: "Cel ce creat-a stele și-ntreaga vastă lume, Când a creat durerea s-a depășit pe sine. Voi, buze ca rubinul și voi, pleoape fine, Câte sunteți acolo sub țărna fără nume?" Cercetătorii afirmă că omul este neschimbat în potențialul lui intelectual, în ultimele șapte- opt milenii. Citind poeții antici sau pe cei de acum o mie de ani, ca să nu mai vorbim de
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
Sunt femeie și nu trebuie să mă dezbrac ca să am un barbat lângă mine. Soarele dimineții cu razele înghețate de temperaturi specifice mai mult Siberiei au tupeul să pătrundă printre jaluzele care atârnă plictisite până la baza parchetului și ciocănesc la pleoapele mele căzute în somnul dulce de dupa ultimul examen. Mă trezesc , e trecut de miezul zilei. E duminică, repausul dominical m-a prins că de obicei în mrejele lui flamande. Mă ridic din pat și mă îndrept spre geam. A nins
PARTEA I) de DIANA ILIA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354330_a_355659]
-
Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016. JUBILIARA Din răsăritul Soarelui S-a nascut ZIUA ! Din ochiul blând al Lunii S-a nascut NOAPTEA ! Din zborul liber al păsărilor Cerul și-a avut rostul. Din îngemănarea pleoapelor S-a nascut Lacrima. Din înflorirea buzelor S-a nascut Surâsul. Din tresărirea inimilor S-a nascut Iubirea. Din roua florilor A fost păstrată puritatea.... Iată o definiție simplă pentru... VIAȚA !! Liz ... Citește mai mult JUBILIARADin răsăritul SoareluiS-a născut
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Sunt femeie și nu trebuie să mă dezbrac ca să am un barbat lângă mine. Soarele dimineții cu razele înghețate de temperaturi specifice mai mult Siberiei au tupeul să pătrundă printre jaluzele care atârnă plictisite până la baza parchetului și ciocănesc la pleoapele mele căzute în somnul dulce de dupa ultimul examen. Mă trezesc , e trecut de miezul zilei. E duminică, repausul dominical m-a prins că de obicei în mrejele lui flamande. Mă ridic din pat și mă îndrept spre geam. A nins
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354333_a_355662]
-
Sunt femeie și nu trebuie să mă dezbrac ca să am un barbat lângă mine.Soarele dimineții cu razele înghețate de temperaturi specifice mai mult Siberiei au tupeul să pătrundă printre jaluzele care atârnă plictisite până la baza parchetului și ciocănesc la pleoapele mele căzute în somnul dulce de dupa ultimul examen. Mă trezesc , e trecut de miezul zilei. E duminică, repausul dominical m-a prins că de obicei în mrejele lui flamande. Mă ridic din pat și mă îndrept spre geam. A nins
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354333_a_355662]
-
484 din 28 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache palma înfiptă în rădăcini readuce așteptarea... jocul nuanțelor înviorează cameleonul. ochiul din piatră se lărgește. înghit nodul. sita ierbii îmi fură pașii... calc atent. ochiul pietrei e viu. pleoapa tremură. frunza de ieri ascunde frica de azi. semințele răului ridică lava în inimă. tai rădăcinile gândului în patru. ecoul vieții lasă tăcerea în umbră. departe de ciot, mugur de frunză crește... Referință Bibliografică: cameleonul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
CAMELEONUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354384_a_355713]