1,866 matches
-
din pahar, minunat. Nemaipomenit. De îndată ce plecă să-l aducă jos pe Robby, stomacul meu a erupt și mi-am lăsat cocteilul pe masă, fugind degrabă spre cea mai apropiată baie, așezându-mă pe colac exact în momentul premergător diareei care plesni apa. Răsuflând din greu, m-am întins să iau ultimul număr din Wallpaper, răsfoind-o în timp ce mațele mele continuau să se golească. Pe urmă m-am zgâit la altă cadă îngropată în pardoseală, apoi am privit printr-un mic hublou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e născut în 1963, are un discurs năclăit, șovin. Regretă dispariția URSS-ului: „Ce bine ne-a fost când eram împreună! Puteam circula liber dintr-o republică în alta, nu existau frontierele de acum, eram o mare familie!”. Simt că plesnesc. Să ajungi la Madrid ca să auzi aceeași demagogie de tip sovietic, care m-a intoxicat pentru toată viața, e parcă din cale afară! Varlamov nu se lasă. Face o cazuistică în jurul noțiunii de „scriitor” și „intelectual”. Pretinde că a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
isprăvește... Mult mai ai? întreabă Dracul cu mânie. Mai am, că de-abia am început. Și cântă, și cântă până ce Diavolul, nebunit, zvârle pe Moldovan din spate. Omul a căzut cu dosul la pământ așa de tare, încât i-au plesnit bumbii de la cămașă. De-atuncea umblă Moldovenii cu pieptul descheiat... Clopotele dela mănăstire... Pădurea de stejar... Romanii... Eri, am văzut pe părintele Cernăuțanu. Pe colonelul Georgescu un om de ispravă, la care toți oamenii vin să se plângă pentru feluritele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însă idee, statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
basmele din Ciclul celor doi frați, A, Tipul Dioscurilor) implică moartea temporară, specifică inițierii. Piedicile magice o întârzie temporar, sfârșitul bestiei se află în însăși natura ei, răul se autoanihilează: „e aprigă și de un temperament incoercibil și la supărare plesnește în sensul propriu al cuvântului”. Antidotul maleficului se află în natura negativă intrinsecă, personajele opozante din basme fiind adeseori pedepsite la nivel narativ cu ... apoplexie: „daca se văzu înfruntat până întratât, iazma plesni de necaz, cum de să fie el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de un temperament incoercibil și la supărare plesnește în sensul propriu al cuvântului”. Antidotul maleficului se află în natura negativă intrinsecă, personajele opozante din basme fiind adeseori pedepsite la nivel narativ cu ... apoplexie: „daca se văzu înfruntat până întratât, iazma plesni de necaz, cum de să fie el ocărât atât de mult de o cutră de muiere”, „pe loc plesni de frică așa în cât nu se alesă șteamătă de el” (Vidra de sus - Alba). Mezinul dintre 101 frați („ala o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
negativă intrinsecă, personajele opozante din basme fiind adeseori pedepsite la nivel narativ cu ... apoplexie: „daca se văzu înfruntat până întratât, iazma plesni de necaz, cum de să fie el ocărât atât de mult de o cutră de muiere”, „pe loc plesni de frică așa în cât nu se alesă șteamătă de el” (Vidra de sus - Alba). Mezinul dintre 101 frați („ala o fost năzdrăvan”) știe unde se află 101 surori de măritat: „la mama Mămonului/ în fundu Sodomului”. Mama zmeoaică are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nou sânt în număr de 1.565; nu s-a putut urma regula stabilită de a se desface numai 2 saci din fiecare lădiță, căci au fost lădițe din care s-au desfăcut mai mulți saci, deoarece unii saci erau plesniți, la alții lipseau țidulele etc., etc. După felul monezilor s-a constatat că Tezaurul se compune: În modul acesta s-au desfăcut toate lădițele care formează Tezaurul Băncii noastre, rămânând nedesfăcute numai: 2 lăzi P. R. și caseta de fier
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cineva cum Își caută vena - și cînd m-am Întors, am observat că seringa e plină de sînge. Își pierduse cunoștința și sîngele Îi cursese-n seringă. L-am chemat pe Nick, iar el a scos acul și l-a plesnit pe Marvin cu un prosop ud. Și-a revenit parțial și a mormăit ceva. - Cred că-i OK, am zis. Hai s-o tăiem. Prăbușit În patul nefăcut, jegos, cu brațul moale atîrnîndu-i și un firicel de sînge adunîndu-i-se Încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe toate. Am ales cele mai des folosite alături de un ciocan de sculptură și un ferăstrău de mână. În geantă nu mai era loc, dar am insistat până au încăput. Aveai impresia că dintr-un moment în altul geanta va plesni. Era prea plină, dar știam că acum am tot ce-mi trebuie pentru drum. Puteam pleca liniștit spre gară. Pe peron diferite figuri care mai de care mai expresive mișunau în toate direcțiile. Aveam impresia că mă aflam într-un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
să intrăm în Nirvana, acolo-i mântuirea! Așa a spus Baghavat respectabilului Pürna! Ați înțăles, voi burghejilor? N-am înțăles, adăogă grav președintele celor nouă. Atunci un hohot de râs urmat de o mare gâlceavă se stârni între păpuși. Pogor plesni cu perina pe Naum; Naum se repezi la Bodnărescu. Bodnărescu la Creangă; dar acesta, fiind mai tare, mai voluminos, i-a răpus pe toți, le-a impus liniște și a început din nou să le istorisească drept mângăiere povestea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu mai auzeam aproape deloc, sunete hârșâite, șterse, iar din cealaltă îmi curgea un fel de rugină scârboasă, un sânge gros, n-am cum să știu exact ce putea să fie. De o vreme-ncoace, la intervale regulate, puroiul, buboiul plesnea și simțeam sângele gâlgâind acolo pe unde bănuiam că se află ciocănelul, scărița, trompa lui Eustache. Din cauza asta m-am și internat. Deocamdată e suficient că știți atât. Întotdeauna mi-au displăcut cei care își expun nonșalant infirmitățile, se laudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aud ce tot îndrugă cel de lângă mine, parcă sunetele se pierd în aer, în frig. Se topesc. Veneam acasă pentru că abia așteptam să mă apuc de scris. Nu era nimeni să mă deranjeze. Telefonul nu-l auzeam, și nici gardul plesnit cu o minge de copiii care se jucau în curtea interioară. Nici ce-și strigau vecinele între ele nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dimineața se grăbea și era permanent transpirat. În mâini, mănuși negre de piele. De piele neagră. Nici nu putea cuprinde cumsecade ghiozdanul lui vechi de pe vremea lui Pazvante. Ghiozdan de meșină încrețită. Dacă ar fi strâns degetele, mănușile ar fi plesnit. Arunca ghiozdanul acela dintr-o mână într-alta, parcă pentru echilibrare. Mișcările erau destul de caraghioase, hai, nu penibile, dar nu exageram cu nimic dacă spuneam despre Șăfu că parcă avea un băț în fund. Șapte patruzeci. Atât era ceasul. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anvelopă. Una spartă, cu trei-patru petice. Nu mai poate fi reparată. Tai anvelopa, o altă fâșie lungă. Cât antebrațul e bine să fie. Să nu fie prea groasă, că nu se întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai de capul tău. Așa e numai bună. Arată a praștie. Câțiva bolovani, rotunzi, nu lespezi, să nu o ia razna. Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
minte imaginea lui cum mergea de dimineață printre oameni cu o pâine în mână lovind femei, bărbați de-a valma și cerându-și precipitat scuze. Cu gesturi largi, ocazie cu care mai altoia alți neatenți. Ridicând mâinile cu nevinovăție și plesnind cetățenii insuficient de vigilenți. Rupând cu dinții din pâinea aia prin marea de oameni, ocazie cu care avem toată îndreptățirea să spunem că părea că le-ar mânca semințe în cap. Mă remarcă: - Ce faci, balosane? Vlei? mă întreabă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă ocolește somnul, strâng din dinți și mă lupt cu starea aceasta rea. Acum toată durerea s-a mutat, s-a strâns într-un singur loc: mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins că o să-mi plesnească. Într-un târziu adorm totuși, dar dorm puțin, chinuit, întrerupt, agitat, bântuit de tot soiul de coșmaruri pe care nu le țin minte. Când se crapă de ziuă, nu mai rezist și strig cu voce stinsă: Mamă, mi-e rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deținut pe acela de viteză. Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și cu averile nemăsurate, rotunjite prin jaf, am băgat de seamă că superbogații noștri sunt majoritatea obezi, cu guși și fălci de neamuri proaste și împlătoșați în osânză, fapt care le dă apă la moară lihniților: „Săracii bogați! Or să plesnească și nu se îndură nimeni să-i oprească din îmbuibare! Cum intră unul la închisoare, cum îl răzbesc toate bolile grăsimii!“. Săracilor le e milă sincer de bogătani. Săracii știu că și chiaburii de la oraș ar fi mai cumpătați, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
neglijate, care tocmai a fost frământată temeinic de un bărbat: simte că s-a întâmplat, în sfârșit, acel ceva ce trebuia să se întâmple. Citind până la capăt romanul Arhanghelul dreptății, un om de vază, pe nume Bebe M., era să plesnească de fericire. Autorul, un american mort de o sută de ani, îl descria aievea chiar pe el, Bebe M., în chip de sfânt pogorând pe pământ ca să împartă adevărul și dreptatea. La oamenii îndelung necitiți, sentimentul că au învins trei sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
așa ziceați voi... Tu stăteai trântit pe pat, aproape gol, cu pielea de culoarea au rului închis, și zâmbeai la nu mai știu ce observații ale amicului nostru. Te priveam... și veni o clipă în care mi-am simțit inima plesnind de iubire... Te adoram! M-ai privit: aveam ochii plini de lacrimi și mi-a fost rușine... Mi-am coborât privirile în pământ. 14 iulie 1952 Ne-am sculat către orele zece dimineața, prea devreme după părerea lui. și ne-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să hălăduiască: rege de lemn în jocul de șah, rege de tablă în cocoșul-giruetă, rege de carne în găină. Materialul ce alcătuiește obiectele dobândea, privindu-l, acea prezență extremă cu care începe în cap fuga buimacă. Banalitatea uniformă a lucrurilor plesnea, materia lor se individualiza. Între obiecte identice se formau ierarhii, dar încă mai mult se formau între mine și obiecte. Trebuia să înfrunt comparațiile pe care tot eu pornisem să le fac și care nu puteau decât să mă dezavantajeze
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
friptură de miel la cuptor. Vedeam pentru prima oară un cuptor cu geam de sticlă și cu interiorul luminat. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, lumina expunea văzului carnea. Bășicuțe de spuzeală se târau încolo și-ncoace, respirând și plesnind. Mă uitam la carnea aceea cu luciu brun ca la un film peisagistic la televizorul în culori: un soare pâclos și roca de miel locuită de jivine sticloase. Gazda a deschis ușa de sticlă, spunând în timp ce întorcea bucățile de carne
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atenția și într-o clipă au fost lângă mine. S-au speriat grozav. Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gus tasem numai glazura profesiei. Identificasem în Antoaneta Ralian doar un robot performant și rezistent, un doborâtor de recorduri în breaslă, un traducător capabil să umple trei-patru rafturi. Nimic mai mult. Omul dispăruse în conturul și în respirația meseriașului. Strachina plesnise sub călcătura mea voinicească. Nu numai că mă simțeam vinovat, dar nici măcar nu știam cum aș fi putut drege busuiocul. Într-un fel, convorbirile care urmează sunt o îndreptare a greșelii din urmă cu șapte ani și jumătate. Ele vor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]