2,367 matches
-
interesat de el, sau de oricare alt bărbat, erau momente când se purta destul de distant cu caricaturistul, denigrându-i din senin părerile. Era o poveste complicată. — Plictiseala, a remarcat Caricaturistul Alcoolic după ce a trântit la loc pe masă cafeaua latte. Plictiseala e lucrul la care se rezumă viețile noastre. Zi după zi ne bălăcim În plictiseală. De ce? Pentru că nu suntem În stare să abandonăm această vizuină de iepure de teama unei ciocniri traumatice cu propria noastră cultură. Politicienii din Vest presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu caricaturistul, denigrându-i din senin părerile. Era o poveste complicată. — Plictiseala, a remarcat Caricaturistul Alcoolic după ce a trântit la loc pe masă cafeaua latte. Plictiseala e lucrul la care se rezumă viețile noastre. Zi după zi ne bălăcim În plictiseală. De ce? Pentru că nu suntem În stare să abandonăm această vizuină de iepure de teama unei ciocniri traumatice cu propria noastră cultură. Politicienii din Vest presupun că există o prăpastie culturală Între Civilizația Estică și cea Vestică. Dac-ar fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste. — Ieri mi-am făcut un tatuaj. Cuvintele erau atât de desprinse de context, Încât Armanoush nu și-a dat seama imediat dacă erau adresate cuiva, cu atât mai puțin ei. Totuși, fie din pură plictiseală, fie din dorința de a se Împrieteni cu cealaltă achiziție recentă a grupului, noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste i se adresa ei: Vrei să-l vezi? Era o orhidee sălbatică, roșie ca focul iadului, ce se Încolăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din literele românești actuale." Gheorghe Grigurcu " Mai întâi de toate, simulând destul de măiestru tertipurile textualiste, Arcadie Suceveanu trece la demitizarea propriilor mituri poetice, la o deriziune autoflagelatoare: "miturile nu sunt decât / dulci pastile pentru cei ce suferă de insomnie și plictiseală" (Splina porcului de Crăciun). Poetul se-ntreabă ce mai fac caii troieni de când "zidurile cetății s-au dâramat... Așadar, simulacre peste simulacre, până la caricaturi fragmentare, de felul struțo-cămilei lui Cantemir. Tot în spirit postmodernist, poetul devine o simplă mașinărie-flașnetă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ai fi așteptat să apară câte-un lector profesionist, Ion Cristoiu gen. Nu a fost Cristoiu, ci un bestseller blond, obsesia celorlalți participanți. Apoi standurile unor edituri respectabile care se întindeau mult și degeaba. Două standuri simpatice răsăreau din marea plictiseală: cel al editurii Publica (singurul non-stand-concept, pentru că era de fapt compus din pernuțe puse pe o scară, unde oamenii se odihneau și citeau; cam singurul loc unde se putea citi din târg) și, surpriză, cel al Institutului Cultural Român, fermecător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
salvatoru meu și mama lu pretenaru meu. Am Întrebat-o dacă așa, dân Întâmplare, Julito făcea act de prezență. Făcea, și m-am băgat năuntru. Doamna m-a făcut să trec În revistă patru hârdaie nebune și a zis nușce plictiseală că Îmbătrânea - ie-te, ce veste coaptă! - și că iera bună decât să-și Îngrijească fiu și iasomiile. Cu așa serbezeli am ajuns În sofragerie, care dădea și ea În ălălant patio, care pă loc am ajuns să-l verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sub forma unui apel telefonic. Deși i se pusese telefon de îndată ce fusese chemat de Mihail să dea raportul în legătură cu deplasarea în Dobrogea, pînă în acea zi aparatul nu sunase niciodată. El vorbise de cîteva ori în oraș, mai mult din plictiseală decît din necesitate, dar de sunat nu-l sunase nimeni. Tăcerea aceasta i se părea cel mai greu de suportat și înțeles, făcîndu-l să înțeleagă că fusese uitat. La ora șase fără un sfert a sunat telefonul și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după cum zicea detectivul-șef Mustăcioară "verba volant, scripta manent". O mai grozavă scriptă decît ștampila poștei din Comana nu exista, aveau un tuș negru ca diavolul și pentru că nu prea erau cine știe ce scrisori puneat cîte patru-cinci ștampile pe plic, din plictiseală. Cumva-cumva lucrurile se urniseră, un chef la vreme potrivită face cît o anchetă în toată regula. Iar pe deasupra îi spunea lui un îngeraș la ureche că este vorba de ceva politică la mijloc, fapt de deosebită gravitate pentru doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se mai scriu, din multiple motive... - Eu o să-ți scriu, i-am răspuns fără să-l mai întreb care ar fi acele multiple motive... Spre sfârșitul unei întîlniri avea o oboseală, arăta puțin absent, atins de o vagă și curioasă plictiseală... Fuma fără plăcere, nici cafeaua filtru nu-și mai făcea efectul... semnalul pentru mine că trebuia să ne despărțim... În aceeași după-amiază am luat trenul și am plecat. Era în decembrie 48. După debut petrecusem vara la Bălcești, să scriu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care a văzut pericolul încă din '22, și dacă atunci n-am învins total, e pentru că jidovimea avea presa în mâna ei, banii, aurul, industriile. Acum însă o să le tăiem labele lor pistruiate. Auzindu-l vorbind astfel nu mai simțeam plictiseală, ci o apăsătoare și nedefinită neliniște. Tata nu era un om foarte umblat, totuși făcuse un război și străbătuse oricum țara în care trăia. Nu-l auzisem niciodată spunând ceva despre rădăcina răului de care sufeream, care să semene cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam trist în casa pustie, nu știam ce să fac; nu puteam ceti, nu puteam scrie, o plictiseală grozavă mă apăsa. Dragomir, logofătul, cu ochii lui mici, mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca mine este leac la plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plictiseală grozavă mă apăsa. Dragomir, logofătul, cu ochii lui mici, mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca mine este leac la plictiseală. — De, s-ar putea... să nu vă fie cu supărare... Pe-aici, pe la noi, găsim așa o nevastă sprintenă, o fată frumoasă... Hm! și mă privea țintă. Dar mie logofătul nu-mi plăcea și n-aș fi vrut cu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mă privea țintă. Dar mie logofătul nu-mi plăcea și n-aș fi vrut cu nici un preț să-mi știe tainele și slăbiciunile. Îl trimeteam la plimbare, c-o vorbă scurtă, și așteptam. Dar ce așteptam eu întârzia, și plictiseala îmi înnegura sufletul tot mai mult. Totuși, într-o bună zi prinsei din zbor o vorbă de la Dragomir: Vânat ca-n Iezer nu este nicăieri pe lume... Mă întorsei spre el cu bucurie. Aveam cel puțin o petrecere nouă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
critice, nr. 8 din 25 august 1910, că este „numai o țesătură de lumini și umbre, în care parcă ghicim un înțeles“. Hoțultc "Hoțul" Boierul Costea Forăscu, îngrămădit și încovoiat în mantaua-i groasă, pătruns de apă, de frig și plictiseală, își opri capul la casa chihaiei. Dincolo de poartă, în fund, în tindă, pâlpâia focul pe vatră cu sclipiri vesele de râs. —Gavrile! strigă boierul scurt, cu mânie. Un om nalt, spătos, cărunt, cu plete revărsate pe umeri, ieși îndată, plecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăia firul în patru, în opt, în șaisprezece, jucîndu-mă ca un scamator cu ideile, ceea ce mi-a fost de folos la examene. De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, și n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învățătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întîmplare, ca să forțez o impresie favorabilă; și au fost câțiva profesori care s-au lăsat înșelați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deget pentru nimeni! Locuia într-o cameră plină de praf, cânta prost la pian și avea o singură carte, pe care o recitea mereu: "Doamna Bovary". Era Biblia ei. Nu m-a mirat că Emilia se apucase să bea din plictiseală. Pentru ce altceva ar fi băut? Și pentru că nici eu nu aveam alte motive, m-am apucat să beau împreună cu ea. Asta m-a pus în conflict cu meșterul. Am început să-mi neglijez lucrul, nu mai veneam punctual și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poartă secretă, cunoscută numai de mine, și reveneam de-acolo mulțumit că-mi trăisem pentru ziua respectivă partea de fericire, de glorie, puteam să mă ocup de crucile meșterului și să fac dragoste cu Emilia, mai mult ca să combatem amândoi plictiseala decât din dorință. Știam că nu se putea întîmpla nimic excepțional în viața, ca să zic așa, lucidă; acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a zis printre sughițuri și, auzind-o, am râs. O vrăbiuță ca ea? N-avea energia să trăiască, darmite să moară. Și, Doamne, ce surpriză a fost să aflu peste vreo trei zile că fata aceea meticuloasă care bea din plictiseală nu glumise; își pusese capăt zilelor. Încă o dată a trebuit să constat că sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
simplu pe bietul meu profesor... că nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu te îndoiești din când în când de el, că aceia care-l invocă din pură obișnuință, mecanic, nu fac decât să-l ucidă puțin câte puțin prin plictiseală și că orice smerenie prelungită ne-ar fi fatală deoarece l-ar împinge pe Dumnezeu să devină tiranic, de aceea sîntem condamnați la suferința de a sfida uneori cerul... Profesorul și-a făcut cruce și m-a rugat să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe malul unui lac mult apreciat de iubitorii de înot, de ca-notaj, de plajă, sau, pur și simplu, de iubitori ai statului la umbra copacilor pe malul apei. Le lac du Coiroux se cheamă acel lac. Ca să nu mor de plictiseală, că la foame sunt mai rezistent, am înjghebat un dialog, ajutat și de prietenul Michel, cu un domn francez care venise să consume și el ceva, însoțit de cele două fiice ale sale. Omul avea alură de rugbyst, fapt care
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
că trebuie să opresc. Tablagiul se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit în Oltenia) și-mi cere, pe un ton de plictiseală insondabilă, actele. Văzându-mi mustața și barba, apărătorul legii realizează că poate avea în față un terorist sau, mai grav, un anarhist beat. Mă pune să suflu în fiolă, deși îl avertizez în prealabil că nu beau niciodată alcool, nici măcar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
infimă să-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț. Andrei Patriciu Call me baby Duminica obișnuită de mers la karaoke cu o prietenă. Plictiseală, cântece anoste, scaune goale în jur, o bere ca să treacă timpul mai repede, nu două, fiindcă mâine e zi de lucru. Spre finalul serii, apar doi tipi, hotărâți să se așeze la masa noastră. Nu schițează vreun gest să întrebe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nou, cu afișaj electronic. Tanti Neli a aruncat prăjitorul, l-a mângâiat pe Năsturel și ne-a zis: — Știe el că dinții mei nu mai suportă pâinea prăjită. Așa că, după-amiezile de vineri, stau pe canapeaua din sufrageria mătușii și, de plictiseală, mă îndop mai mult decât ar trebui cu prăjituri cu lămâie și cu nucă. Azi însă, în timp ce mătușa mă chestiona despre școală și note, ochii mi se tot întorceau la bluza ei albă cu jabou de dantelă, căreia îi lipsea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mâna. — Tu ce te uiți așa? Toată viața ai primit cadouri, o răsfățată și-o sclifosită ai fost mereu. Acum primesc ăștia tineri, nu noi. Ia, uite ce fru mos îi stă. Sunt nucleul unui atom grăbit să explodeze. De plictiseală. S-a plictisit să trăiască. Dar mai ales să existe. În vârful patului, mătușa tușește. Te pomenești că acum îți trebuie pastile și pentru răceală. Și singurul ochi cu care vede mă imploră. Mă imploră ori să moară, ori să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îngrijească, și eroii unor telenovele penale. Apăs clanța apartamentului 10. Sărumâna, rămâ neți cu bine. La ușă, Dumnezeu așteaptă să intre. Oana Moisil O călătorie după moarte Călătoream singur, cu trenul, de două luni de zile prin țară. Puțin suspans, plictiseală și singurătate, uneori crâm peie de speranță. Am plecat dorind să întâmpin altceva, să am parte de inedit, poate de o aventură, să mă liniștesc după moar tea tatălui meu. Deși eram la mine acasă, oamenii îmi displăceau, mă iritau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]