7,062 matches
-
în iubire, / Ard spre fericire. / De ce vreți să mă stingeți / Și să nu mă lăsați să iubesc?” (,,Focul”, Mihaela Baba). Deseori, dragostea este cauza multor dezamăgiri, a melacoliei și a singurătății, aceste stări fiind asociate cu ploaia și atmosfera plumburie: Plouă... / durerea și tristețea îmi rup inima-n două. Tu... / ești jumătătatea inimii mele, / ești visul meu, ești stăpânul emoțiilor...” (,,Ploaia”, Sandra Fortuz). La pragul maturității, când se simt înstrăinați chiar și de ei înșiși, îi frământă întrebări despre viață și
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
Români (ACSR) de aproape 13 ani, împreună cu entități prietene, nu puteam să-l lăsăm pe Eminescu al nostru singur printre străini, să-l uităm în această zi măreață. Am decis să ne adunăm în Piața României din Montreal, indiferent daca ploua sau ninge... și să ne sărbătorim limba așa cum se cuvine. Trăind printre francofoni, nu puteam concepe să organizăm serbarea numai între români. Așa se face că lângă Eminul nostru din Piața României, vor fi prezente și personalități montrealeze, care ne
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
acela stupid în fața intrării principale, Kronentor, a Zwinger-ului. Dar Olimpia agrea compania lui Beliov, probabil conlucrau strâns în ceea ce aveau ambii de rezolvat acolo, în capitala saxonă. Iartă-ne că am întârziat, îmi vorbise Olimpia nemțește în numele amândurora, dar afară plouă cu găleata. Abia am prins un taxi. Cred că va mai trebui să zăbovim puțin aici. Olimpia era foarte tristă, iar la sporirea tristeții ei părea să contribuie și imaginea vestigiilor antice din jur. Se așezase pe o băncuță lângă
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
exercita încă o anumită influență asupra mea. Mi se părea că citesc toate acestea în privirea ei, mai ales că apropierea despărțirii o întristase, în timp ce îmi potrivea cu gesturi tandre fularul desfăcut și-mi ridica gulerul lodenului, căci începuse să plouă. Atunci, pentru că nu eram în stare altele să-i spun, de pildă că o iubesc sau ceva de genul acesta, îi vorbisem entuziasmat de lumea mirifică a debaralei mele, iar ea se arătase extrem de dornică să o cunoască. Rămăseserăm înțeleși
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Articolele Autorului privește cum este afară: e iarnă și încă-i decembre!... îndată se face și seară și-o să ne prindă, în tenebre, noaptea cu umbre, dansând pe pereți. e iarnă, dar nu mai cerne ninsoarea. din cer nu mai plouă cu îngeri și tot mai goală îmi pare cărarea, iar ochii, deși-s tot mai ageri, nu văd decât umbre, dansând pe pereți. nu râde, suntem în decembre!... deci vom avea o iarnă mai lungă; omătul va geme în membre
E IARNĂ ŞI ÎNCĂ-I DECEMBRE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383251_a_384580]
-
mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Citește mai mult În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara,un
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Citește mai mult În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara,un ceainic gol
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată,și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestinecînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi batăla ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic,îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute,și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalniccînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute.... II. SIMPLA ORDINE A LUCRURILOR, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2347 din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mamă, și-apoi mă-ntreb de tată,și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestinecînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi batăla ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic,îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute,și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalniccînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute.... II. SIMPLA ORDINE A LUCRURILOR, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
încă fierb sarmale.... V. DESTIN DE TOAMNĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017. De mine mă mai pot lăsa, De tine, nu pot niciodat’, Căci nu mai știu a mă purta Însingurat. Și, iată, plouă peste noi Ca-ntr-un destin de toamnă vechi, Visăm adesea amîndoi Păsări perechi. Vine o vreme, fără de știre, Cînd obosim în poveste, Unul și altul, prinși în iubire, Îmbătrînim fără veste. Mi-e dor de tine iar și iar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pronunț definitiv, Sentința mea fără de leac Și ispășită recidiv, În acest veac. Vine o vreme, fără de știre, ... Citește mai mult De mine mă mai pot lăsa,De tine, nu pot niciodat’, Căci nu mai știu a mă purtaînsingurat.Și, iată, plouă peste noiCa-ntr-un destin de toamnă vechi,Visăm adesea amîndoiPăsări perechi.Vine o vreme, fără de știre,Cînd obosim în poveste,Unul și altul, prinși în iubire,Îmbătrînim fără veste.Mi-e dor de tine iar și iar,De parcă mi-ai lipsi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Și, pregătind iar ziua care vine, Ni se mai scurge înc-o săptămînă. Din pat de febră și de bucurie, Spălîndu-ne pe ochi c-un fel de rouă, Ne tot sculăm ca pentru-o datorie Indiferent de-i soare sau de plouă. Avem abonament la existență, Și sîntem obligați spre mai departe, E inutilă orice rezistență, Datori, în plus, sîntem și cu o moarte. Noi continuăm la infinit povestea, Purtăm pe umeri toată omenirea, Probabil că uităm toate acestea, Căci pustiim frecvent
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Și, pregătind iar ziua care vine,Ni se mai scurge înc-o săptămînă.Din pat de febră și de bucurie,Spălîndu-ne pe ochi c-un fel de rouă, Ne tot sculăm ca pentru-o datorie Indiferent de-i soare sau de plouă.Avem abonament la existență,Și sîntem obligați spre mai departe,E inutilă orice rezistență,Datori, în plus, sîntem și cu o moarte.Noi continuăm la infinit povestea,Purtăm pe umeri toată omenirea,Probabil că uităm toate acestea,Căci pustiim frecvent
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate,prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă,cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre,sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut,crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... XXII. COLIND DE PRIMĂVARĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Ca un cocor astenic și cuminte, În legea primăverii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
condus o bucată bună tractorul, simți o altă viață, simți natura în toată splendoarea ei. În depărtare se zăreau piscurile Ceahlăului, orașul de la poalele muntelui Petricica era undeva departe. — Se poate trăi și altfel, nu-i așa, Ștefan? Nu va ploua astăzi, zise Anton trăgând în piept aerul uscat. Am avea nevoie de ploaie, dar să mă lase să-mi termin treburile urgente. Trecură două, poate trei ore de când cei doi răscoleau pământul. — E cazul să ne oprim, mai am pentru
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
întâlnesc iar, pe tine, măicuță, el vrea să te vadă, te strigă și te cheamă în zadar. Are nevoie de tine în lume să-l mângâi pe frunte, tristețea să-i cerni, s-alungi toți norii de pe cerul tăciune, să plouă cu soare peste răni și dureri. Coboară la el, coboară pe-o rază când stelele se aprind iar pe cer, o inimă de mamă și-n cer lăcrimează când pierdut pe lume e orfanul stingher. Referință Bibliografică: Inimă de mamă
INIMĂ DE MAMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383278_a_384607]
-
expulzat. Nu e permis să spui: ''tristețea mi-a frânt o aripă și-un vis'' Sau să vorbești de cer și stele, de ghiocei și paradis. E musai să schimonosești cuvântul, ca pe-un clovn, sub mască Ceva de genul: ''plouă iar din ochi sașii ascunși sub bască''. Sau dacă scrii ca Văcărescu, eufonia-i proastă, zic Ai noștri literați, maeștri, ce-și fierb cuvintele-n ibric Să le topească vechea formă, să le îmbrace-n haine noi Și să le
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
care contempla orașul. Pentru o clipă, Dante Îi zări pofilul cu trăsături brutale. Un stăpân care Își contempla posesiunile. În timp ce călugărul care Îl anunțase se Îndepărta În tăcere, bărbatul se răsuci. Înalt și masiv, cu un nas lat care Îi ploua peste buza superioară, ar fi putut constitui magnificul portret al unui Împărat din perioada decadenței. Un Commodus, poate. Sau un Nero, dacă nu i-ar fi lipsit cu desăvârșire acea tinerească scânteie de nebunie care luminase trăsăturile romanului. Pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să ne purtăm cu aceia care ne trec pragul? Și ce dacă sunt bădărani și omit să ne ceară voie? Să fim serioși: bunele maniere n-au Împins omenirea Înainte nici măcar cu un centimetru! 4 - Când am ajuns la Paris ploua torențial. Mai fusesem aici În câteva rânduri, euforia primului contact cu Orașul Luminilor se consumase, lăsând loc, treptat, unei obișnuințe cordiale, dacă pot s-o numesc așa. Erau câteva locuri pe care-mi plăcea Întotdeauna să le revăd, majoritatea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd, intră silențios, în papuci de casă, bătrânul majordom Piotr. Bine c-a plouat - zise el înaintând lent pe covor. Dacă mai ținea o săptămână zăpușeala asta, pierdeam toată rapița. Vezi c-a bătut cineva la poartă! - strigă doamna Potoțki. Bătrânul Piotr plecă urechea. — Aud? Bate cineva! - strigă doamna. — O fi laptele - spuse Piotr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și crime? Dar să nu anticipăm. Metodiu și Iovănuț intrară în Roma pe la prânz. Spre deosebire de majoritatea clișeelor literare care în momentul când prezintă intrarea unor personaje în Cetatea Eternă zugrăvesc o vreme frumoasă, eu cer senin și soare puternic, acum ploua mărunt, câinește, ploaie mocănească, ce te pătrundea până la os. Călugării intrară în oraș prin Porta Capenna. Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și zări la câțiva pași în fața lor, venind din direcție opusă, alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am câștigat cinstit, din sudoarea frunții, prin negoț. De ce să le fi dat lor tot ce-am agonisit? Dacă vrei, uite, îți dau dumitale o parte, că, vorba ceea, nu-ți strică, mai închizi și dumneata ochii, te faci că plouă și dacă Buda mă controlează iară, n-ai auzit, n-ai văzut nimic. — Dumneata nu înțelegi că nu sunt omul lor, că-i urăsc pe turci? - zise exasperat Metodiu. — îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îngroașă, se Încarcă, se face păstoasă, amară. Laringele meu e o pîlnie pe pereții căreia aerul depune un strat subțire argintiu de ciment - cu fiecare pas Înghit kilograme de oraș - simt cum mă tencuiesc pe dinăuntru. Aș vrea să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe burtă să dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
local. — Atunci unde? În Herăstrău? Înțeleg că nu vrei să fii văzută poate cel mai nimerit ar fi la Bellu. Glumesc. Acum vreo douăzeci de ani mă plimbam pe acolo cu — Perfect. Ne Întîlnim peste o oră pe aleea principală. Plouase și nisipul aleii le trăda urmele. Umezeala devenise agresivă, insuportabilă. Plutea o oarecare iritabilitate În aer care le contamina glasurile, gesturile. — ...știu că sînt penibil, dar el poate. Pe el nu-l refuză nimeni. Trebuie să obțin această expoziție. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]