2,275 matches
-
zburătoare, / refuz al văzului / orbire!" (Partitura a II-a). Perfecțiunea este oglinda ideală, dar ea îl sperie și atunci ne ține celebra lui lecție despre cub ca agresiune împotriva perfecțiunii, frumusețea fiind posibilă numai prin sfărâmarea unui colț: aceasta e poetica rupturii, soluția "operelor imperfecte", pe care critica nu prea le-a înțeles la vremea lor. Spațiul, într-o asemenea viziune, devine loc de fugă, sau punct de fugă, premisă a producerii rupturii. Punctul acesta misterios trimite la punctul gravitațional eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sentimentelor, 1964), cuplul își trăiește iubirea în necuvânt, "atomistic": "Cuvintele se roteau, se roteau între noi, / înainte și înapoi, / și cu cât te iubeam mai mult, cu atât / repetau, într-un vârtej aproape văzut, / structura materiei, de la-nceput". În definitiv, poetica rupturii ca translingvistică e confirmată de cel puțin două mari personalități ale secolului al XX-lea care au schimbat paradigma poeticii. E vorba de Umberto Eco și de Mihail Bahtin. În Numele trandafirului, Eco pune problema receptării poeziei invocând un celebru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
considera poezia ca venind de dincolo de cuvinte, ca supralingvistică, depășind școala formalistă rusă. Așadar, prin Nichita Stănescu, geniul eminescian își lua, după un secol, o captivantă revanșă. Iar în plan cultural prefigura un alt eon spiritual decât cel modernist. XIII. POETICA TRANSPARENȚEI În varii împrejurări, cu discreția care-l caracterizează, C. D. Zeletin a încercat să atragă atenția cititorilor asupra condiției sale de poet, pusă mai totdeauna în plan secund comparativ cu aceea de traducător, apreciată invariabil ca excepțională. Că d
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dincolo de mode, nefiind nici "clasic", nici "tradiționalist", nici "modernist", nici "postmodernist", dar cu siguranță, "un exilat în absolut", cum s-a vrut Al. Philippide, în ultimele decenii de viață. Nu întâmplător cei doi poeți s-au prețuit reciproc. Poeții și poeticile sunt nenumărați/nenumărate, dar poezia e una singură. În tot ce a făcut, C. D. Zeletin a variat instrumentele (limbajele), însă n-a uitat nici o clipă că este poet înainte de orice, chiar și atunci când a căutat desăvârșirea ca medic biofizician
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceasta e poezia? Ea poate fi definită ca acel mister de nedezlegat care face ca lucrurile să fie transparente. Cu aceasta, ne apropiem de tainele poeziei lui C. D. Zeletin și de un nou concept poetic, de ceea ce voi numi poetica transparenței, una prin excelență transmodernistă și care, acum, explică de ce n-a putut fi receptată, la vremea ei, de către criticii care lucrau în grilă modernistă și postmodernistă. C. D. Zeletin numește poezia călătorie spre transparență, după cum și-a întitulat volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a intitulat unul dintre volume chiar Ontologia cristalului (1994). Altminteri, nici poezia lui Viorel Dinescu nu satisface canonul postmodernist, de unde relativa lui izolare de generație. Se mai poate invoca celebra teorie a cristalizării în dragoste, a lui Stendhal, dar și poeticile de tip baroc). Cât privește personajul Svetlanei Paleologu-Matta, numele de Cristal i l-a dat un prieten medic, Iura. Deși mineralul prin excelență, în stare pură, rezultat a mii de ani de presiune telurică, cristalul aparține mai multor niveluri de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
POSTMODERNISMUL ÎNALT (2) 60 V. POSTMODERNISMUL ÎNALT (3) 74 VI. POSTMODERNISMUL ȘI SPAIMA DE IDENTITATE NAȚIONALĂ................... 83 VII. POSTMODERNISM ȘI PRAGMATISM 104 VIII. PARADOXURILE POSTMODERNISMULUI ROMÂNESC... 117 IX. CLASICIZAREA POSTMODERNISMULUI 130 X. OFENSIVA TRANSMODERNISMULUI 138 XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 177 XII. POETICA RUPTURII 230 XIII. POETICA TRANSPARENȚEI 237 XIV. TRANSMODERNISMUL LUI VICTOR TELEUCĂ................ 245 XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI 258 XVI. DE CE KUNDERA NU E POSTMODERNIST 266 SOMMAIRE I. Le noveaux anthropocentrisme / 5 II. La victoire de Zombie / 35 III. Le haut postmodernisme
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
V. POSTMODERNISMUL ÎNALT (3) 74 VI. POSTMODERNISMUL ȘI SPAIMA DE IDENTITATE NAȚIONALĂ................... 83 VII. POSTMODERNISM ȘI PRAGMATISM 104 VIII. PARADOXURILE POSTMODERNISMULUI ROMÂNESC... 117 IX. CLASICIZAREA POSTMODERNISMULUI 130 X. OFENSIVA TRANSMODERNISMULUI 138 XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 177 XII. POETICA RUPTURII 230 XIII. POETICA TRANSPARENȚEI 237 XIV. TRANSMODERNISMUL LUI VICTOR TELEUCĂ................ 245 XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI 258 XVI. DE CE KUNDERA NU E POSTMODERNIST 266 SOMMAIRE I. Le noveaux anthropocentrisme / 5 II. La victoire de Zombie / 35 III. Le haut postmodernisme (1) / 45 IV. Le
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
com PRINTED IN ROMANIA 1 Daniel Corbu, Postmodernismul pe înțelesul tuturor, Princeps Edit, Iași, 2004, p. 152. 2 Cf. Alexandru Mușina, Eseu asupra poeziei moderne, Editura Cartier, Chișinău, 1997. 3 Scrisoarea către Jesamin Blau, 1 martie 1985. 4 Liviu Petrescu, Poetica postmodernismului, ediția a III-a, Editura Paralala 45, Pitești, 2003, p. 143. 5 Daniel Corbu, op. cit., p. 94. 6 Giles Deleuze spune că doar "repetiția goală" "rămâne în mod fundamental repetiție a aceluiași" (Diferență și repetiție, Editura Babel, București, 1995
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rotirea oarbă producătoare de zădărnicie universală, în limbaj eminescian. Și e de bănuit că se rotește nu Identicul, ci identicul copiei platoniciene. 7 Nichita Stănescu, Respirări, Editura Sport-Turism, București, 1982, v. eseul Cuvintele și necuvintele în poezie. Vezi și cap. Poetica rupturii din această carte. 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Fundația Luceafărul, București, 2001, p. 613. 9 Un neotradiționalist ca Mihail Diaconescu merge atât de departe cu asocierea dintre radicalismul avangardei (anarhist din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
terenul, a înregistrat și toponimizat reperele, după care le supune unui tir de hărțuire. Țintele sunt „ridicate” mai întâi în forma lor consacrată, pentru că apoi contururile lor solemne să se degradeze până la năruire. Simbolismul rămâne doar un drapel ferfenițit, căci poetica lui este subminată, motivele îi sunt profanate. Procedeele sunt prozaizarea șarjata și asocierile imagistice ironice, insolente: „Pe cer păsările nemișcate / Că urmele ce lasă muștele / Stau de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor // Trece
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
în răsărit”, anunțând „pasărea de cârpa a luminii”, Dumnezeu „stoarce lămâia lunii” și „scarmănă lâna îndrăgostiților supuși” etc. Imaginile - violente, provocatoare - anunță deja un frondeur pornit să dinamiteze vechiul lirism și să îi recupereze fragmentele într-o nouă și cutezătoare poetica. În ansamblul lor, construcțiile poematice de acum închid universuri desensibilizate și flagelate de o încă blândă ironie: „Trec în șiruri lungi pe strada fete de pensionat / Și în fiecare privire-i câte o casă părinteasca / Cu mese bune, cu surori
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
instinctual și dezorganizat, nu e de ignorat că poetul este dublat în permanență de teoretician. Și aici trebuie despărțita fază nihilismului dadaist de aceea a „normalizării” actului creator. În Manifestul despre amorul slab și amorul amar (1920) era teoretizata o poetica a hazardului, șocantă prin seriozitatea cu care se propunea metodă colajului arbitrar: „Luați o pereche de foarfeci. Alegeți din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreți să o dați poeziei dumneavoastră. Decupați articolul. Tăiați cu grijă toate
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
puneți-le într-un săculeț. Agitați-l ușor. Extrageți cuvintele și așezați-le în ordinea extragerii. Copiați-le cu grijă. Poezia va va semăna”. Mult mai tarziu, în studiul Gesturi, punctuație și limbaj poetic (1953), Ț. „academizează” o asemenea ars poetica, o justifica, dar o și ameliorează, angajând în demonstrație o serie impresionantă de elemente lingvistice, estetice, antropologice și sociologice: „De aceea limbajul poetic este însoțit de propria să «mimica», formată din cadențe, din inflexiunea versurilor, din rimă și aceente ritmice
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
să «mimica», formată din cadențe, din inflexiunea versurilor, din rimă și aceente ritmice, care sunt gesturile poeziei. [...] Poezia modernă este îndreptățită să se reclame de la un sistem nou de însușiri poetice. Misiunea ei esențială e de a crea o realitate poetica, iar nu să traducă o imagine dată din altă parte într-o lume care virtual nu este a sa”. Se vede aici o bine conturată conștiința artistică, manifestată rebel din nevoia de a determina mutații profunde în evoluția liricii. Îl
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
la stemă”, la „ceșmeaua cea din drum” și, pentru a birui „împotrivnica armadă dă patimi”, adresează molitve în versuri Sfintei Fecioare. Toate sunt încă greoaie, forțate. În mod neașteptat, într-o vreme când lirica era ținută drept delectare minoră (iar „poeticile faceri” anonime intrau din „mișmaiale” sau culegeri comune în zestrea lăutarilor), V., care exprimă odată cu simțirile intime deșteptate de iubire supunerea la „legea” trăirii general-omenești, a acceptat, intuind în simplitatea ei prezența principiului etern, poezia populară ca mare model. Alegere
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Eugenia Tudor-Anton, Glasul poetului, T, 1986, 8; Ion Cristoiu, Un roman de referință, RL, 1989, 21; Raicu, Descoperirea, 100-113; Simion, Scriitori, IV, 86-94; Iulian Vesper, RRI, IV, partea I, 422-426; Negoițescu, Ist. lit., I, 321-322; Mircea A. Diaconu, Iulian Vesper. Poetica explicită, „Forum”, 1993, 11-12; Mircea A. Diaconu, Iulian Vesper. Destin și poetică, RL, 1994, 5; Aurel Petrescu, Iulian Vesper, L, 1994, 48; Grigore C. Bostan, Lora Bostan, Literatura română din Bucovina, Cernăuți, 1995, 92-94; M.N. Rusu, Iulian Vesper, LCF, 1996
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
supremă, Obiecte după frig (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), Amintiri de pe malul celălalt. Comentariile criticii vizează nota diferențială a unui poet „atașat biografic - și nu numai - generației poetice optzeciste” (Ștefan Ion Ghilimescu), situându-i poezia cumva în răspăr cu „poetica optzecistă tensionată de turnura ludico-ironică “ (Nicolae Oprea). „Urme” ale acesteia, insuficient sublimate, există totuși în poemele lui V.F., după cum sunt detectabile, în pofida prezenței discrete, sugestii lexicale, sintactice, metaforice din lirica lui Nichita Stănescu sau din versul lui Daniel Turcea, precum și
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
cercetării comparatiste, în care sunt valorificate atât elemente conceptual-teoretice, cât și analize pornind de la opera lirică propriu-zisă” (Alexandru Ruja). Titlurile capitolelor lămuresc dinamica de ansamblu a demersului: Contextul inovator, Spre un nou ideal estetic. Cucerirea modernității. Atitudinea față de tradiție, Muzicalizarea. Poetica implicitării, Retorica analogiei, Criteriile limbajului liric, Verslibrismul. Efortul de fixare a aspectului doctrinar, ideologic și teoretic al simbolismului poetic românesc se întreprinde nuanțat, în deplină cunoștință de cauză. Dificultățile sunt relevate de V. de la bun început, atunci când își caracterizează demersul
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
mereu identificat cu o virtuozitate superficialà, cu un cult al formalismului în detrimentul sinceritàții sentimentului. Receptarea poeziei lui Horia Bàdescu la noi (Ronsetele nu fac excepție, apariția lor trece aproape neobservatà) este reductivà, ignorînd bogàția filonului poetic al formelor fixe în poetica europeanà (sau în creația marilor poeți români, de la - sà zicem - Eminescu, la St. Aug. Doinaș) și citînd experimentul liric al autorului (foarte ușor de raportat la un anumit climat poetic european al ultimelor douà decenii) printr-o grilà absolut inadecvatà
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
poezie. Acesta din urmă ar putea fi numit mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
viață, corespunzător de complexă, nu poate, prin sugestie hipnotică, să îndemne la acțiuni premature sau naive. 64 Rămâne să ne mai ocupăm de acele concepții despre funcția literaturii care gravitează în jurul cuvântului "catharsis". Acest cuvânt grecesc, folosit de Aristotel în Poetica, a avut o istorie lungă. Exegeza sensului în care Aristotel a folosit acest cuvânt este încă controversată, dar ceea ce a vrut să spună Aristotel, deși reprezintă o problemă interesantă pentru exegeți, nu se cade să fie confundat cu problema căreia
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
socială sau umană, în fața acestei întrebări, poeții și cititorii de poezie se văd siliți, .ca cetățeni responsabili din punct de vedere moral și intelectual, să dea societății un răspuns chibzuit. Ei fac acest lucru într-un pasaj dintr-o Ars Poetica. Ei scriu o Apărare sau o Apologie a poeziei : echivalentul literar a ceea ce în teologie se numește "apologetică". *18 Scriind în acest scop și adresându-se acestui public, firește că ei .pun accentul mai mult pe "utilitatea" decât pe "plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Constantin Noica, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România Aristotel (1958): Organon II. Analitica Primă, traducere și studiu introductiv Mircea Florian, București, Editura Științifică Aristotel (1963): Organon IV. Topica. Respingerile sofistice, traducere și note Mircea Florian, București, Editura Științifică Aristotel (1965): Poetica, studiu introductiv, traducere și comentarii D.M. Pippidi, București, Editura Academiei Republicii Populare Române Aristotle (1984): De Interpretatione.Trans.J.K. Ackrill. The Complete Works of Aristotle: The Revised Oxford Translation, vol.1, Ed. Jonathan Barnes. Bollingen Series 71(2), Princetown, N.J.
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
sentimentelor autentice și al paradoxurilor interioare nu uită că istoria își are propria muză, nu uită că istoria conjugă cel mai des verbul a fi la toate timpurile, dar rămâne fidel priorităților sale statornice, care, odată exprimate în acea Ars poetica atât de proprie poetului, vin către noi ajutândune să înțelegem mai ușor că pe baricadele timpului suntem falși în singurătate și vinovați de lașitatea însingurării. Citindu-i cărțile te vei surprinde fără să vrei căutând în vremi trecute tâlcul, te
OMAGIU POETULUI DANIEL CORBU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1735]