21,807 matches
-
înșiruire, voit monotonă, de fapte cotidiene, umile și prozaice, se ascunde de fapt, întregul tîlc al cărții. Discrepanța dintre amărăciunea existenței de zi cu zi și contrapunctul ei luminos (muzica, visarea, stările psihedelice), este tematizată cu insistență în această narațiune poetică, misterioasă și fascinantă tocmai prin simplitate. În centrul ei se află diminețile domnului de Sainte Colombe, compozitor pentru viola da gamba, dimineți care trec lăsînd în urmă un om singur, nemaipomenit de singur, închis ermetic în carapacea sa, dincolo de care
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
pe linia dicteului suprarealist debordant pe care adesea dorința de a epata îl trădează făcîndu-l să cadă într-un vid de lirism, substituit nu de puține ori prin tușe de culoare intense, imagini luxuriante, enormități altminteri bine încastrate în tabloul poetic. Iată o mostră: "sînt dama de noapte a lui iuda trădătorul sînt plicul cu insecticide din pîntecul fecioarei de la morgă/ sînt lacrima de pe obrazul de pe pulpele și din pîntecul lacrimei pure/ sînt penisul lacrimei mele cînd plîng din senin de
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
Gheorghe Ceaușescu Îmbinarea spiritului poetic cu capacitatea de a surprinde resorturile politice este o calitate singulară. În general, poeții, firi visătoare, imaginează relații și situații utopice fără legătură cu realitatea dură și prozaică a politicii, iar politicienii nu se prea hazardează în lumea metaforelor și
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
scurgerii ineluctabile a timpului, în fond al destinului omenirii. Meditații mai mult sau mai puțin adînci, mai mult sau mai puțin sugestiv exprimate, în funcție de personalitatea fiecăruia, meditații care nu conțin, în general, analize lucide asupra sensului unor acțiuni politice. Verbul poetic poate susține, adesea chiar cu mare eficacitate, gesturile oamenilor de acțiune; dar, analiza logică și rece se îngemănează prea arareori cu spiritele deschise spre universuri imaginare. Eminescu este o excepție fericită în acest sens. El a fost preocupat pînă la
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
și, în consecință, să întoarcă pe dos uzanțele ziariștilor, criticilor și profesorilor. Aveți dubla vocație de a crea și de a practica teoria literară, fiind nu doar un excelent romancier, ci și unul dintre cei mai apreciați teoreticieni ai noii poetici a romanului, al cărui statut este determinat prin analogie cu poezia. Operele dumneavoastră refuză orice explicație, orice analiză. S-a vorbit, în cazul dvs., de o punere fenomenologică între paranteze, care evită un sistem de referință stabilit din timp. E
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
două mii de pagini, ca Mahabharata, este un eveniment care se produce înlăuntrul existenței noastre. Și chiar înlăuntrul relației noastre cu celălalt. Imposibil de anticipat ce va declanșa această furtună lingvistică și mentală. A priori, tot ce nu este încă declarat poetic poate fi punctul de plecare al unei noi poezii. La rândul său, ceea ce este în mod tradițional poetic necesită doar o simțire nouă. Poezia de dragoste ne arată în ce măsură, în ce fel, (nu doar) trupul (ci) și spiritul celuilalt pot
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
noastre cu celălalt. Imposibil de anticipat ce va declanșa această furtună lingvistică și mentală. A priori, tot ce nu este încă declarat poetic poate fi punctul de plecare al unei noi poezii. La rândul său, ceea ce este în mod tradițional poetic necesită doar o simțire nouă. Poezia de dragoste ne arată în ce măsură, în ce fel, (nu doar) trupul (ci) și spiritul celuilalt pot să fie fecunde. Dar absolut totul, tristețea unui zid vechi, pietrele într-un torent, țipătul sau râsul unui
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
în ce măsură, în ce fel, (nu doar) trupul (ci) și spiritul celuilalt pot să fie fecunde. Dar absolut totul, tristețea unui zid vechi, pietrele într-un torent, țipătul sau râsul unui copil, lectura unei cărți, au puterea să declanșeze o operă poetică (sau picturală sau muzicală) cu toată munca și tot curajul pe care aceasta le implică. Există un raport teoretic sau practic între critica literară, eseuri, poeme și romane? Eseurile mele au fost concepute ca răspuns la critici sau la întrebări
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
anilor '90 tinerii cîntau, printre manele, și versuri bune de Florin Dumitrescu (Sarmalele reci), că în '98 au apărut "poeții străzii", nici extraordinari, dar nici sub orice critică, cum au fost imediat catalogați - oricum, de departe cel mai interesant fenomen "poetic" din ultimii ani. Aici intervine o altă problemă pe care o constituie așa-numita "critică de poezie" care a promovat segregaționismul între genuri (avînd ca efect secundar o despărțire radicală a poetului de lume - în înțelesul propriu al expresiei), care
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
Mariana Marin vorbește și, se pare, trăiește așa cum scrie - așa se poate afla din poveștile care circulă în jurul său, așa dorește ea însăși să se știe. Indiferent de aceste date, rămîne, în ceea ce o privește, o incredibilă coerență a conduitei poetice. Discurs direct, atac poetic, imagini puternice. Cam toți comentatorii au observat aceste caracteristici. în plus, după 1990 au fost subliniate valențele politice ale unui astfel de discurs, mai ales la apariția volumului Atelierele (1980-1984). Astăzi acea forță a sincerității rămîne
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
se pare, trăiește așa cum scrie - așa se poate afla din poveștile care circulă în jurul său, așa dorește ea însăși să se știe. Indiferent de aceste date, rămîne, în ceea ce o privește, o incredibilă coerență a conduitei poetice. Discurs direct, atac poetic, imagini puternice. Cam toți comentatorii au observat aceste caracteristici. în plus, după 1990 au fost subliniate valențele politice ale unui astfel de discurs, mai ales la apariția volumului Atelierele (1980-1984). Astăzi acea forță a sincerității rămîne valabilă tocmai pentru aciditatea
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
Astăzi acea forță a sincerității rămîne valabilă tocmai pentru aciditatea ei, pentru lipsa disimulării. Mariana Marin a găsit un ritm al pateticului, al disperării, valabil oricînd - ea nu și-a "datat" textele cu un curaj legitimat cumva de o modă poetică, de o modă a subversiunii. Politicul rămîne în plan secund, pentru atestarea activității subversive a unei generații (despre generația '80 este vorba). Interpretarea rolului politic al unei astfel de poezii nu prea mai are sens. Greutatea politicului și-a găsit
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
în stare pură. "Felia de viață" nu mai este programatică - nu mai avem de-a face cu un pact metonimic: "felie" pentru întreg. Ar fi vorba mai mult despre o aducere la același numitor a celor două dimensiuni, biografică și poetică. Paradoxul apare clar în unele versuri: "Dar mai presus de toate/ întreaga lume e dezamăgită/ pentru că nu sînt la înălțimea ficțiunii/ pe care o scriu./ Nimeni însă nu mă întreabă/ cum arată o zi din viața mea/ și, în general
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
că a învățat-o de la Sylvia Plath. Biografismul este o sursă a imaginii dure, mai mult decît a autoironiei. Confesiunea dură exprimă stagnarea încăpățînată într-o singură stare (o confesine care nu dorește absolvire) - pentru poeta noastră înseamnă eliminarea "evoluției" poetice, eliminarea "etapelor" ("E greu să fii copilul pocit al lui Darwin"). Poemele Marianei Marin sînt extraordinare de la debut pînă acum, fără sincope. O altă sursă importantă a durității este distrugerea imaginii tradiționale a feminității: "De-aș avea și eu o
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
a obține astfel de promisiuni din partea ministrului de Externe al Angliei. Reîntors la Paris, Alecsandri a luat contact, în audiențe speciale, cu personalități diplomatice de aici, de la prințul Napoleon, la contele Kisseleff, la Lamartine, "dulcele poet al inimelor tinere, eroul poetic al revoluției de la 1848, deși ajuns acum în iarna vieții, totuși poartă pe a sa frunte largă aureola geniului". La Torino, capitala Sardiniei, găsi aprobare entuziastă pentru actul săvîrșit de români la 24 ianuarie 1859, de la regele Victor Emanuel la
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
substanță consacrată, pînă acolo unde mijește ori se instaurează de-a binelea golul. Astfel lirismul pare a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
inertă a prozei, la evanescența, grația aeriană, volatilă ce o proiectează în înaltul liricii. Comentatorul se străduiește, și de cele mai multe ori izbutește, a descifra în arabescul verbal prezența particulară a unei psihii inconfundabile, ca motivație, ca �esență subtilă" a rostirii poetice: Pentru a ajunge să constați că poemul în creația Constanței Buzea poate fi și altceva decît un eșapatoriu al complexelor sau al prea-plinului de revoltă decurgînd dintr-o psihie grevată, dar totodată și altceva decît prilej de sentințe aplicate, într-
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
a prozei sau a poeziei. Cărțile scrise în această perioadă de frenezie taxonomică sînt citite azi ca eseistică de bună calitate, elegantă și ermetică pe alocuri. Rămîne de văzut cît au contribuit ele la clarificarea cu adevărat a liniilor tabloului poetic românesc. Și iată că azi dăm peste o carte nouă despre poezie, a cărei concepție trădează însă principii în vogă acum cel puțin douăzeci de ani. Marin Mincu mărturisește în cel mai pur stil structuralist că încearcă o lectură sincronică
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
concepție trădează însă principii în vogă acum cel puțin douăzeci de ani. Marin Mincu mărturisește în cel mai pur stil structuralist că încearcă o lectură sincronică a poeticității postbelice și urmărește "acele cîteva și ce dau unitate și coerență discursului poetic actual și ilustrează gradul de participare conștientă, a poeților ce compun aceste , la efortul esențial de schimbare/avansare a discursului ca și contribuția lor efectivă la transgresarea paradigmei poeticității, în funcție de acțiunea reformatoare a factorilor interni/externi". Atrage atenția mai ales
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
cronologic eminescian, Marin Mincu stabilește ca bornă temporală anul 1966, "cînd apar trei cărți de poezie (11 elegii de Nichita Stănescu, Versuri de Leonid Dimov și Scrisori esențiale de Ion Gheorghe) ce vor marca în mod decisiv formele de expresie poetică ale utimei generații", generație de, bineînțeles, treizeci și trei de ani, adică aceea dintre 1966 și 1999. Ce ne spune nouă astăzi această împărțire după un vechi principiu de istorie literară? Dar mai ales ce garanție de valoare avem pentru aceste trei
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
îl scape de teamă. Ori de cîte ori el se gîndește la ele, eu simt că scrisul e o amuletă ascunsă." E prima notație, datată 1 septembrie 1985, din Oniria, jurnalul de vise al lui Corin Braga. Rezumînd, în mod poetic, capitolul despre anii de copilărie din autobiografia lui Jung, această însemnare din deschiderea unui jurnal de vise, ce se întinde pe o perioadă de zece ani, îi creează cititorului senzația că tot ce urmează nu e decît o provocare de
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
că trîntirea ușii, atunci cînd te atacă cineva, e forma elementară de a-ți manifesta nemulțumirea. Nemulțumirea maximă, spune Cosașu, se manifestă, la el, prin închiderea cu cea mai mare grijă a ușii. Aici se ascunde nu numai o adevărată poetică antipamfletară a acestui om care n-a fost în stare să insulte pe nimeni în lungi decenii de presă, cînd a scris și sub pseudonim, ci și un fel de apel la normalizare. Închiderea ușii fără zgomot, spune Cosașu, poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
sens existențial, tot așa cum sînt privite, din această perspectivă, personajele și autorii urmăriți. "Hamlet este un mare prinț, nu numai al gîndirii, ci și al existenței", afirmă Ileana Mălăncioiu. Limbajul autoarei, în sine o temă de comentat, nu este nici poetic, nici filosofic în sensul greutății frazelor și formulărilor. Nici urmă de prețiozitate lingvistică, nici fir de praf în construcția ideii și elaborarea ei. O vioiciune a spiritului, liber, neprins în șabloane se instalează în text încă de la început. Complexul lui
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
Rodica Zafiu Între experimentele poetice ale lui Șerban Foarță - holorime, "placă (puțin) defectă", comentarii la tablouri, texte pentru Phoenix, versificare latină, arhaizare balcanică, limbaj caragialesc și atîtea altele - apăruse deja, în ultimii ani, și montajul din proza jurnalistică a știrilor senzaționale; recentul volum Erau ziare
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
traducere - numai ceea ce este esențial, nesacrificând de dragul unor amănunte întreaga emoție a poeziei" (p. 18). Prudentul "se pare", pus după energicul ergo inițial ("de aici rezultă") e doar o floare de stil. Felea va reveni în multe rânduri asupra traducerii poetice, delaungul anilor, mereu în același sens, și va condamna o liotă de traducători; printre ei: Eta Boeriu, cu Petrarca, Leonid Dimov, cu Andrei Belâi, ca să nu mai vorbim de Ion Caraion ("Mulți poeți străini a mai ucis acest contorsionat cântăreț
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]