3,697 matches
-
le-a pus la dispoziție o mașină. Pentru o vreme, s-au cazat la diverse hoteluri și saune din oraș, dar, în cele din urmă, au fost prinși. „Ce-o fi asta?“, m-am întrebat.ăDar angajatul din stație a poftit călătorii în metrou fără să facă nimic. Komada Shintarō ( 58 de ani) Domnul Komada a lucrat mult timp la o bancă importantă din oraș. La cincizeci de ani a fost transferat la o firmă de imobiliare. La cincizeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu au coborât decât cinci-șase. Oricum, nu am acordat prea multă atenție. După ce se dau jos călătorii din metrou, observatorii intră și inspectează interiorul. Să se asigure că nu și-a uitat nimeni nimic. Dacă totul e în ordine, ne poftesc înăuntru. Îmi pare atât de rău că angajatul care a verificat metroul în ziua aia nu a fost destul de atent. Nu era un angajat permanent, lucra cu jumătate de normă. Era un tânăr cu vestă. Dimineața sunt mulți studenți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în fața mea, era un pachet pătrățos, de vreo treizeci de centimetri, înfășurat în hârtie. Cam atât de mare (îmi arată cu mâinile). L-am văzut cu ochii mei. «Ce-o fi asta?» m-am întrebat. Dar angajatul din stație a poftit călătorii în metrou fără să facă nimic. Trebuia să facă ceva cu pachetul ăla! L-a văzut cu siguranță. Dacă l-ar fi scos afară, ar fi fost mai puține victime. Mare păcat! — Dar, dacă ar fi aruncat pachetul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aduc aminte că e o poveste destul de veche. „Suntem amândoi bărbați și nu face nici unul mâncare. Adică, băiatul meu mai gătește uneori, eu nici gând. E mai ușor să-mi cumpăr ceva de la magazin. La magazinele alimentare găsești ce-ți poftește inima. Vând de toate. Curățenia, ce să zic, bărbații de vârsta mea nu se ocupă cu așa ceva. Îmi e foarte greu de când a decedat soția. La șaizeci de ani am ieșit la pensie, dar, după decesul ei nu am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
încheiem un contract cu un client, nu înseamnă că putem să îl înregistrăm imediat. Sunt necesare multe documente, printre care și autorizația pentru garaj. Pe asta nu o primești așa de ușor. Te duci la Poliție și îți zic: «Da, poftiți!» Primesc cererea noastră, se duc să verifice locul și abia apoi ne imprimă autorizația. Durează trei sau patru zile. Sâmbătă și duminică Poliția nu lucrează. Dacă numeri invers de la zilele respective, data de 20 martie este climaxul. Înainte de sfârșitul săptămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și întâlneam școlărițe, îmi ascundeam fața de rușine și mergeam mai departe. În cele din urmă, am aflat că fratele meu era teafăr și nevătămat. Tata s-a liniștit și mi-a spus: «Acum știm. Poți să pleci când îți poftește inima.» Dacă se întorcea el, eu eram în plus acolo. Am plecat imediat la Tokio. În 1951. Aveam douăzeci și unu de ani. Nu aveam nimic aranjat în Tokio. Eu acționez fără să mă gândesc prea mult. De aceea am avut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cele spuse în media, toți erau supravegheați îndeapropape, așa cum se întâmpla în Coreea de Nord, dar, în realitate, mulți puteau să se miște în libertate. Erai liber să pleci și să vii. Nu aveam mașini personale, dar puteam să închiriem mașini oricând pofteam. - După aceea au apărut tot felul de crime violente: uciderea avocatului Sakamoto, omoruri prin linșare, incidentul cu sarin Matsumoto. Nu aveați idee că aceste lucruri se întâmplau? Atmosfera era din ce în ce mai agitată, mai dubioasă și mai suspicioasă. Indiferent de ce aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În februarie 1990. Cu puțin înainte de a împlini eu treizeci de ani. Noi nu ne-am înțeles niciodată. Nimeni din familie nu-l plăcea. Lumea îl vedea ca pe o persoană bună, dar acasă era un despot, făcea numai ce poftea. Se îmbăta și devenea violent. Când eram copil, mă și bătea. Apoi am devenit mai puternic din punct de vedere fizic și eram primul care lovea. Acum îmi dau seama că am făcut rău. Ar fi trebuit să fiu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de mult de lucru. Eram destul de liberi. La Naminomura era deja mare scandal, dar vremurile erau liniștite pentru noi, cei din editură. Puteam face antrenamente fără probleme. Și maestrul era plecat pe undeva. Toți eram liberi să facem ce ne poftea inima. La început, oamenii nu se descurcau dacă nu eram pe lângă mașini, dar, cu timpul, toți au învățat să le manevreze, așa că i-am rugat pe superiori să mă transfere. Nu aveam voie să cerem așa ceva. Pentru că lucrasem în secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pace sufletească. În zilele libere mergeam la dojo, după muncă mă duceam direct la dojo, împătuream fluturași, apoi mă întorceam acasă. O perioadă am ținut-o așa. Aum era deschisă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, așa că mă puteam duce când pofteam. La muncă mulți aveau aventuri cu persoane din firma respetivă. Mie nu mi-a plăcut asta. Așa a procedat și tatăl meu și nu am suportat. Aici, la dojo atmosfera e total diferită. Sunt liniștită, nu mă gândesc la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vor cădea uciși de sabie. 16. Copiii lor vor fi zdrobiți sub ochii lor, casele le vor fi jefuite, și nevestele lor vor fi necinstite. 17. Iată, ațîț împotriva lor pe Mezi, care nu se uită la argint, și nu poftesc aurul. 18. Cu arcurile lor vor doborî pe tineri, și vor fi fără milă pentru rodul pîntecelor: ochiul lor nu va cruța pe copii. 19. Și astfel Babilonul, podoaba împăraților, falnica mîndrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma și Gomora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
materiale didactice; lipsa rechizitelor etc. etc. - Un moment, tovarășe profesor Ardeleanu, vă întrerup puțin, deoarece tovarășul președinte, presat de treburile importante pe care le are la conducerea cooperativei, dorește să ne părăsească și ar dori să ne adreseze câteva cuvinte. Poftiți, tovarășe președinte! - Eu, ce să vă spun? Dumneavoastră știți mai bine ce aveți de făcut, dar aș vrea să fiu și eu permanent informat de ceea ce se petrece în cadrul școlii, eu fiind răspunzător de tot ce se petrece în viața
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
aveți și o pregătire mai deosebită în comparație cu alte cadre didactice! Dumneavoastră aveți printre altele și menirea de a contribui la creșterea nivelului cultural al maselor. Vă rog să nu așteptați să vă numesc eu, că doar nu suntem la școală! Poftiți! Asta știam și noi și tocmai de aia încercarea de măgulire nu ne-a prea impresionat, așa că nimeni nu a îndrăznit să tulbure liniștea, cu atât mai mult cu cât fața tovarășului prim începuse să se îmbujoreze din ce în ce mai mult, dovadă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mârlanului prezidențial nu i-a ieșit acest lucru, totuși a reușit până la urmă să ciupească ceva de la sărmanii bătrâni, punând o taxă de 5,5% pentru toate pensiile care depășesc 740 de lei. Nu a fost chiar „pohta ce-a poftit” dobitocul cu chelie și fără tichie, dar măcar se simte poate mai bine și râgâie acum ghiolbănește că i-a reușit și această mică ciupeală (mică după părerea lui, dar enormă după părerea noastră care trăim din acest puțin ce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mulțumiți de actuala stare de lucruri, că președintele împreună cu guvernul, sunt cele mai iubite persoane publice și doar mormolocii ăia din opoziție încearcă să demonstreze contrariul. Văzând cum alde Ponta, Antonescu & Voiculescu, umblau cu căciula în mână pe la porțile moldovenilor, poftindu-i ca la nuntă, să vină în Piața Unirii și să strige Huoo, Băsescu și-a făcut milă și pomană de ei, închiriind pe banii de coșniță a nevestei sale, autobuze și plătind oameni ca să-l huiduie de ziua Unirii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
inutil și periculos să angajez acolo puținele forțe disponibile. Iar pe de altă parte, cum aș fi aprovizionat armata mea într-o regiune pe care tu însuți o descriai ca devastată de inamic? Și încă... tu știi bine că vizigoții poftesc de mult la Arelate, într-adevăr prea apropiată de teritoriul pe care-l controlează ei. Dacă, văzându-ne nehotărâți, s-ar fi supus lui Atila, trecând în rândurile lui cu toată armata lor, cetatea asta, cu garnizoana pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deoparte." 24. Bucătarul a dat spata și ce era pe ea, și a pus-o înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: "Iată ce a fost păstrat; pune-o înainte, și mănîncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat cînd am poftit poporul." Astfel Saul a mîncat cu Samuel în ziua aceea. 25. S-au coborît apoi de pe înălțime în cetate, și Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperișul casei. 26. Apoi s-au sculat dis de dimineață; și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
am ales ca împărat." 2. Samuel a zis: "Cum să mă duc? Saul are să afle, și mă va ucide." Și Domnul a zis: "Să iei cu tine un vițel, și să zici: "Vin să aduc o jertfă Domnului." 3. Să poftești pe Isai la jertfă; Eu îți voi arăta ce trebuie să faci, și Îmi vei unge pe acela pe care-ți voi spune să-l ungi." 4. Samuel a făcut ce zisese Domnul și s-a dus la Betleem. Bătrînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lui și au zis: "Ce vestește venirea ta: ceva bun ?" 5. El a răspuns: Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfințiți-vă și veniți cu mine la jertfă." A sfințit și pe Isai cu fiii lui, și i-a poftit la jertfă. 6. Cînd au intrat ei, Samuel, văzînd pe Eliab, și-a zis: "Negreșit, unsul Domnului este aici înaintea Lui." 7. Și Domnul a zis lui Samuel: "Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ar fi fost o duminică, s-ar fi putut numi zăpăceala și învălmășeala normală a unei congregații care se împrăștie. Pe urmă, brusc, a început să se răspândească zvonul insistent - pornit de la unchiul miresei, Al - că invitații la nuntă sunt poftiți să folosească automobilele parcate la marginea trotuarului; adică, fie că urma o recepție sau nu, fie că survenise o schimbare de planuri sau nu. Dacă reacția celor din imediata mea vecinătate poate fi luată drept criteriu, oferta a fost privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele cu bastonul. Le lua drept ciori. „Crrr, le striga, duceți-vă la vărsătoare... Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu câteva senvișuri Încropite-n grabă. Nu lipseau nici sticluța de rachiu, nici măslinuțele, nici cașul, nici scrumbioara. - Mă duc să pun la fiert și ceaiul, spuse gazda, punând platoul pe o măsuță joasă ce se afla-n cerdac. - Mulțumesc. - Poftiți, vă rog, am pus și eu ce am găsit mai bun, adăugă Mașa, văzând că musafirul Începe să cedeze În fața rugăminților ei... Am uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ciocnim la despărțire câte-un păhăruț, și pentru vii, și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă două păhărelele de horilcă și-l Îndemnă să bea. - Dacă v-am greșit cu ceva, vă rog să iertați. Poftiți, vă rog... - Cu ce să-mi greșești!? zâmbi oaspetele. - Poate am spus o vorbă nelalocul ei sau am făcut un gest care nu se cuvine... Sau v-am făcut să așteptați atâta În dimineața asta. Am crezut că veți dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]