3,799 matches
-
1966. Exista o fundație cu un personal complet și funcțional, o arhivă plină de planuri detaliate, existau până și gale și baluri de strângere a fondurilor, dar nu mai exista nici un sfanț, iar valurile, nezăgăzuite, continuau să facă tot ce pofteau cu orașul. Povestea, cu ramificații ce duceau la ONU, la Piața Comună și la diverse guverne și instituții financiare, se dovedise prea complicată chiar și pentru Fosco, care nu scrisese niciodată despre ea, temându-se că publicul său l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Închise, Brunetti descoperi că-și dorea să se afle În America. Una dintre marile lui revelații când fusese acolo era sistemul de biblioteci publice: o persoană punea pur și simplu să intre și să pună Întrebări, să citească ce carte poftea, să găsească ușor un catalog cu reviste. Aici, În Italia, fie cumpărai cartea, fie o găseai Într-o bibliotecă universitară, și chiar și acolo era greu să obții acces fără cardurile necesare, permisiuni, acte de identitate. Așa Încât cum să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
inspectate, iar inspecția care era totuși făcută era deseori sumară, În cel mai bun caz. Cât despre avioane, nici să nu vorbim; aterizau și decolau de pe aeroporturile militare din Villafranca și Aviano după bunul loc plac, Încărcând și descărcând orice pofteau. Când Brunetti Întrebă de ce erau atât de multe transporturi, Ambrogiani explică gradul de implicare al Americii astfel Încât soldații și aviatorii, soțiile și copiii lor, să fie fericiți. Înghețată, pizza Înghețată, sos de spaghete, cartofi pai, spirtoase, vinuri de California, bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pereche de pantofi maro din josul dulapului, Îi legă și porni spre bucătărie. De-ndată ce ea-l auzi că vine, continuă: — Cum te aștepți să-i conving pe copii să strângă după ei dacă tu Îți arunci lucrurile oriunde poftești? Când intră În bucătărie, o găsi Îngenuncheată În fața mașinii de spălat haine, cu degetul mare așezat peste butonul ce pornea și Închidea aparatul. Prin geamul cu sticlă transparentă vedea un maldăr Înmuiat de haine ce era Învârtit mai Întâi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
într-atât, încât m-am pomenit cu el în cămăruța mea, unde, normal, jucam și eu nițeluș bridge on-line. Eram în intervalul meu liber de o oră, înainte de un seminar de sfârșit de semestru și puteam să fac ce-mi poftea inima. Bineînțeles că activitatea mea, nu tocmai didactică, îl scoase și mai tare din sărite. Pufni de două ori, fixă ostentativ monitorul și cârâi nevricos: "Bine că ne-au băgat ăștia net!". N-am comentat, deși l-aș fi întrebat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încercat de oarecari dubitațiuni: "Auzi, bă, gândaco...", spuse el tărăgănat. Dar ea îl contră imediat, cu aplomb, evident iritată: "Nu-mi zi tu mie "Auzi, bă, gândaco", da? N-ai auzit că Șefu' mi-a dat numele Țonți? Ia te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se trezește conștiința pentru sine a individei. Și încă rău de tot. Dorinel se cam blocase dinaintea replicii ei. Iarăși ședea și cugeta. Rezultatul acestei acțiuni temerare se concretiză în ironicul: "Ete
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și a alergat după bani și după funcții. S-o schimba acu', la bătrânețe?" Răspunsul în fața acestei atât de pertinente întrebări rămase nerostit. Un ciocănit în ușă, urmat imediat de deschiderea acesteia că doar nimeni nu mai așteaptă să-l poftești și de ițirea în prag a duduii Veronica au întrerupt acest remarcabil dialog. Secretara zice insinuant, dar extrem de dulce: "Săru'mîna doamna profesoară! Să trăiți domnu' profesor! Știți, doamna Săvulescu, vă așteaptă doi studenți, în legătură cu examenu'..." "Bine, dragă. Mersi! Spune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu știi să citești?". "Ba știu. Da' văd că n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i dân fața mea și să vii cu-n doctor că iese halimai mare cu mine!" "Poate chem poliția", se ține tare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i dân fața mea și să vii cu-n doctor că iese halimai mare cu mine!" "Poate chem poliția", se ține tare jupâneasa. "Io îți zic încă o dată, cu frumosu', să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tot felul de cârnăciori, sărmăluțe și clătite de un purpuriu fluorescent. Se auzi un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se aflau două cești așezate pe farfurioare și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
arătând că știe și el foarte bine despre ce e vorba. "Svarovschi, Scaraoțchi, mă-sa-n cur dă cristale, că, or'șcât, nu-s diamante să ceri pă ele prețu' ăla!" "Ei, știți și dumneavoastră cum îs femeile... Dacă le poftește inima la ceva, nu să mai există nimica să le oprească. Ce să faci?", își manifestase diplomatic înțelegerea domnul Ciucurel. "Adevăru' e că la dineu cam toate cucoanele s-au prezentat cu poșete d-astea. Și, evident, Țuți mi-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi și ăla plecat dân țară? He, He, poate o fi și ăla la Strasbourg, tocmai cu dom' Sandu, iar dameza o fi fredonând: mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică. A dreacu' babă, numa' la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu?" "Să mor io dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Antena. Liderii sindicali sunt oameni de afaceri prosperi, nașii, finii și partenerii politici ai liderilor PSD. Ei asigură, la comandă, zgomotul de fond și decorul, când Vântu, Voiculescu sau PSD pun de o revoluție, ceva. Azi, la dezbaterea moțiunii, au poftit „cel mai mare miting de după ’89“, care însă s-a dovedit cam sleit. A ieșit puțin mai mare decât „fostul cel mai mare miting“, unde s-a dansat și s-a cântat. Cel mai mare miting a fost mai mic
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
funcționarul șef. Porfiri îi făcu semn să continue. Un domn... Zamiotov se opri, dând cuvântului o notă ironică, care pretinde că ar fi soțul acestei doamne dorește să fie primit. Sfârși mesajul cu binecunoscutul său zâmbet afectat. ă Te rog, poftește-l înăuntru, spuse Porfiri, uitându-se la Iecaterina Romanovna, care abia de își reluă văicăreala. Brusc realiză că lacrimile ei și lamentațiile care le însoțeau erau, poate, singura sursă de comfort pentru ea. Zamiotov se înclină și se retrase. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
simți robul priviri sale scrutătoare. ă Sunt Porfiri Petrovici, magistrat investigator. Este în legătură cu o serioasă speță criminală. Porfiri se uită în jos pe stradă, și apoi direct în ochii neînfricați ai menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru. Menajera aprobă fără ezitare, înclinându-se ușor în timp ce închidea ușa. Porfiri păși pe parchetul lustruit din holul cald, mobilat comfortabil și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete caucaziene, iar în aer se simțea un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de a decide dacă a fost comisă o crimă, nu a mea, se încruntă el a supărare. ă Chiar așa. ă Îl primiți sau nu? ă Simt, aproape, că este de datoria mea să-l primesc. Te rog, Alexander Grigorevici, poftește-l înăuntru pe prietenul dumitale. Tânărul își făcu apariția cu un pas temător. Cu măsnușile și căciula în mână avea mai degrabă aerul unui petent. Zamiotov îi făcu vânt până în fața biroului lui Porfiri. ă Poți să pleci acum, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
adăpostea, la cel de-al treilea etaj, biroul prokurorului Liputin. Porfiri urca scările încet, iar ecoul pașilor săi atrăgeau privirile disprețuitoare ale celor care corborau. După cum era de așteptat, a făcut anitcameră mai bine de un ceas înainte de a fi poftit într-un birou similar cu al său, însă mai mare, mai curat și cu mobilier mai nou. Prokuror-ul stătea la birou, cu capul plecat ca și cum ar studia un caz. Când după o vreme și-a ridicat privirea, fruntea i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Alexandrovna. Sunt Pavel Pavelovici Virginski. ă și ce te aduce la noi? ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. ă Este un om foarte ocupat. Nu se poate să dai buzna aici și să vrei să vezi pe orișicine poftești. ă Spune-ți-i că am fost prieten cu Goriancikov. ă Trebuie să ai o explicație mai bună decât asta. ă Sunt scriitor. Mă rog, student. Dar am scris... eseuri. ă St Petersburg-ul e plin de scriitori. ă Goriancikov mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de mult și‑ar dori un semn din partea mea - un gest măreț. Pentru că nu‑i numai averea mea - e averea noastră. Nu l‑am Încurajat să intre În amănunte. Din moment ce eram prieteni atât de apropiați, aveam libertatea să cred ce pofteam despre locul lui Nikki În viața lui. Gândeam că eram destul de perspicace pentru a Înțelege. Deși poate că nu eram. Ravelstein mă făcea de multe ori să mă Îndoiesc de capacitățile mele. I‑am spus: - Cu toate garanțiile astea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
secretarele acestora, care‑și extrag concepția de viață de la televizor, râd pe Înfundate și schimbă semne Între ele când mă văd că apar - un nătăfleț care se lasă greu Înțeles. Așa Încât Îi Îngăduiam Velei să‑mi fie cât de superioară poftea, deși Ravelstein Îmi spunea că ar trebui să am mai mult amor propriu și că era suspect din partea mea să mă arăt atât de bleg. Dar eu nu aveam de gând să‑mi schimb felul de a fi pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scârțâitul roabei se mai auzi un timp ca o părere. Ușa de la intrare se deschise și glasul acela plăcut, care în mod ciudat mai căpăta câte o notă dură care trecea repede, se auzi din dreptunghiul ușii chemându-l să poftească înăuntru. Lampa mare, cu abajur generos, cum nu mai văzuse Simiuc decât la bunicii lui, lăsa colțurile odăii într-o semiobscuritate odihnitoare, descoperind parcă la întâmplare obiecte care cine știe la ce-or fi folosit sau numai puse așa de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu ne invită în plimbările lor? Ce le-am făcut? Ce nu le place? Noi, atunci când mergem în parc sau la ștrand, nu ne simțim bine dacă nu chemăm întreg cartierul. Verișorii mei nici nu mai au nevoie să fie poftiți. Cum văd că ne gătim, cum dau fuga să se îmbarce și ei. De ce nu fac și surorile tale la fel? Întrebările fetei, rămase fără răspuns, răneau inima Sandei care, tânără și fire veselă, tânjea, la rându-i, după ieșiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]