3,259 matches
-
imperturbabil în decădere, asemenea viermelui în murdărie, nu-l mai merită pe Eminescu, cum nu-și mai merită nici una dintre valorile tradiționale (chiar dacă ar mima caragialește în numele lor toate indignările din lume)". Articolele lui Răzvan Coderescu sunt scrise cu nerv polemic, politic în ultimă instanță, căutând a ține o dreaptă cumpănă în receptarea și înțelegerea actuală a poetului național. Apreciabilă este nu doar atitudinea sa tranșantă (nu vreau să spun impulsivă) în stabilirea condiției religioase a acestuia, ci și modul pertinent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sunt incisive și stimulatoare în privința necesității de a-l reciti mereu pe Eminescu și mai ales a-l citi în substanța interioară a ideaticii sale, fără partipriuri și angajamente pătimașe atât pro cât și contra. La urma urmei, sunt intervenții polemice susținute de o cunoaștere profundă a substanței filosofice (și religioase, nu mai puțin) a creației eminesciene, fără de care orice abordare, doar ocazională, se dovedește a fi o impietate grosolană. SECURITATEA ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ (George Ene) Încă de la primele ediții din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
între ideal și dezirabil, cât mai ales între adevăr și real, între real și necesar în plan social", nu mai puțin politic și strategic sub raport diplomatic, ajungând la concluzia că "demersul său jurnalistic se constituie într-o autentică istorie polemică a luptelor pentru putere, democrație și libertate din România secolului al XIX-lea, din care nu omite nici un moment important". Studiul face astfel dovada elocventă a faptului că Eminescu a realizat, prin articolele sale, o amplă sinteză, a direcției istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aici demonismul și titanismul se domolesc și se convertesc în serafim"-ism). Toate aceste proze, unele doar fragmente nefinisate, vădesc ambiția de a privi "creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească". Publicistica lui Eminescu pune în valoare spiritul polemic al autorului articolelor, beneficiar al unui discurs politic în forță, "un ideolog pasionat până la obsesie de cauza românității și de destinul a ceea ce el socotește a fi clasele pozitive ale societății". Eugen Simion punctează câteva teme majore abordate de gazetarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o traiectorie controversată, sub semnele rigorilor politice ale tuturor intemperiilor vremurilor ce s-au abătut asupra poporului român și a culturii sale. Edificator în acest sens se impune amplul studiu elaborat de cei doi cercetători, analitic și nu mai puțin polemic, pe un ton de exaltare patriotică, ponderat totuși, dar iluminat de sensul ideatic al poemei, "operă unică în ansamblul gândirii și creației sale (a lui M. Eminescu, n.n., Ct.C.). Pentru că Doina este vârful de lance care simbolizează întregul scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dicționarul pe care îl realizează astfel Mihai Cimpoi nu este doar o simplă glosare de date și informații (este și așa ceva, evident, urmând regula de alcătuire a unor asemenea instrumente de lucru) cât, mai ales, o interpretare personală, tematologică, adesea polemică, a creației eminesciene, făcând trimiteri de substanță la diversele puncte de vedere ale criticilor și istoricilor literari antemergători, datorat unor personalități marcante din circuitul național și universal, în discuții de ultimă oră, și nu numai, căutând a exprima, în formulări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rațiunii". Comentariile sunt în general aplicate pe texte și arată cu prisosință ce înseamnă, de fapt, munca unui editor veritabil o profesiune care, din arealul nostru editorial actual a dispărut. Regretul de a constata o asemenea lipsă duce la intervenții polemice de o reală vehemență: "profesioniștii au fost năpăstuiți și, încet, încet, au dispărut, editurile specializate, desființate". Și, mai departe: "Asistăm, de bună-vreme, la înșurubarea unui mental [...] prin care se încearcă deprecierea valorilor moștenirii culturale și în mod special a operei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
joacă un rol extrem de important. Pentru o atare poziție și atitudine culturală pledează în totul comentariile doamnei Aurelia Rusu, într-o carte ce poate servi, cu drept cuvânt, ca manual de editare a scrierilor eminesciene. CHESTIUNEA BASARABIEI (Theodor Codreanu) Spirit polemic prin excelență, Theodor Codreanu dezbate chestiunea Basarabiei actuale în contextul istoric al evoluției acesteia, având ca reper de înțelegere pentru destinul respectivei părți a României tocmai publicistica eminesciană, în care viziunea gazetarului ("argumentele minții de laser a lui Eminescu") asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
că dialogul diplomatic cu imperiul țarist înseamnă o imposibilitate și că soarta Basarabiei este, în context, pecetluită. Tocmai de aceea consideră că problema basarabeană devine piatra de încercare pentru existența poporului român". E ideea pe care se axează întregul comentariu polemic al cărții lui Theodor Codreanu. Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui G. vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea Trecute vieți de doamne și domnițe (volumul I a fost premiat de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de nerv și de culoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală. [...] Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin, din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mânat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de Îndeletniciri, vag denu mită, a „publicisticei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
integral în cursul Literatura română modernă. Tendințe de integrare în ritmul cultural european (1939-1940). Principalul punct de referință pe teren românesc era studiul Tehnica criticii și a istoriei literare de G. Călinescu (1939), de care istoricul literar clujean se desparte polemic. Acceptă postulatul relației dintre critică și istoria literară și primatul esteticului, dar respinge sever relativismul deschis de conceptul de critică și istorie literară creatoare, care duce la contestarea statutului istoriei literare ca știință: „Analizând nu opera de artă în elementele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
că un răspuns mai eficient la problemele controversate din istoria evreilor din România este elaborarea unor lucrări, cu o altfel de istorie a evreilor, focalizate pe reconstituirea vieții evreiești, așa cum a fost aceasta, nu cu accent pe demersuri cu orientare polemică, care nu fac decât să obtureze înțelegerea și să bareze cunoașterea. Pledăm cu toată convingerea pentru necesitatea utilizării documentelor de arhivă în reconstituirea vieții evreiești. Prin tema noastră, Comunitatea evreilor din Dorohoi între anii 1919 și 1945, urmărim o altfel
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
una de istoric și de scriitor, autorul recurge la o atitutdine critică, de om drept, imparțial. Istoricul nu interpretează pasional faptele, scriitorul nu le prezintă la modul idilic. Am reținut din comentariile pe care le formulează într-un justificat spirit polemic, o idee extrem de importantă: resortul uman - de emoție și de rațiune - care îl îndeamnă pe scriitor să nu iasă din sfera realului ce izvorăște din conștiința lui de creștin iubitor al dreptății și adevărului lui Dumnezeu. Astfel se cere a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
teoriei. Eu am trecut nu "pe lângă" școli și curente poetice și nu doar prin cărămidăriile lor, ci chiar prin turnurile lor de rezistență și "le-am exploatat" numai în măsura în care prezentau interes pentru ideile mele. Care este opinia dv. în legătură cu spiritul polemic? Spiritul polemic e necesar în orice activitate umană, iar în dezvoltarea literaturii deține un rol important, însă mie nu-mi place să polemizez; unui temperamental și rău de gură nici argumentele științifice nu s-ar lua totdeauna în considerație. Rareori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
am trecut nu "pe lângă" școli și curente poetice și nu doar prin cărămidăriile lor, ci chiar prin turnurile lor de rezistență și "le-am exploatat" numai în măsura în care prezentau interes pentru ideile mele. Care este opinia dv. în legătură cu spiritul polemic? Spiritul polemic e necesar în orice activitate umană, iar în dezvoltarea literaturii deține un rol important, însă mie nu-mi place să polemizez; unui temperamental și rău de gură nici argumentele științifice nu s-ar lua totdeauna în considerație. Rareori am răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
curgea molcom în vechea lui albie se umple acum de lucruri neașteptate, multe din ele de-a dreptul surprinzătoare, apte prin ineditul lor să seducă sau să indispună, în orice caz să reclame adoptarea unei atitudini și să creeze situații polemice. Tot ce poartă sigiliul noutății, începând - să zicem - cu moda vestimentară și terminând cu formulele de adresare în societate, generează reacții diverse, de la îmbrățișarea entuziastă până la respingerea indignată. Se reliefează astfel, într-un chip necunoscut mai înainte, decalajul de mentalități
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ideea modernizării dintre oamenii evului vechi se puteau arăta refractari căilor ei de înfăptuire, înlocuirii rânduielilor moștenite cu o nouă tablă de valori. Cu atât mai acerbă devenea rezistența celor ostili din principiu schimbării, dialogul generațiilor dobândind atunci rezonanțe acut polemice: „Ei! de astea de ale voastre spui tu multe, dar eu nu voi să știu; eu nu-mi ies din cele ce am apucat, și la părinții mei nici n-am pomenit astfel de nimicuri: cum au fost ei, așa
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
revelator. Felul în care oamenii își îmbracă trupul și acela în care își înveșmântă gândirea sunt două fețe ale unei singure medalii. Cuvintele, ca și veșmintele, conturează un teren de opoziții și disonanțe, generând reacții diverse și, mai ales, situații polemice. Cuvintele, ca și veșmintele, relevă decalajul de mentalități între generații, sexe și niveluri sociale, conflictul dintre spiritele deschise inovației și cele care i se opun. Cuvintele, ca și veșmintele, întruchipează o panoramă a contrastelor: precum anteriul și crinolina șed alături
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fii chiriarh numai în cele bisericești; în cele politicești și în ale oblăduirii nu voi să am tovaroși; șade și rău, părinte, să-ți pui mintea cu copiii.“ Faptele se petreceau în 1823; fără cunoașterea lor, nu am înțelege tonul polemic al prefeței din 1828 și nici structura ei dialogică. Așa-zisul „interlocutor imaginar“ de acolo, cum îl numim din obișnuință, nu e deloc un produs al imaginației. Prin Gramatica românească tipărită la Sibiu în 1828, simplificarea ortografică inițiată în clasele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
protocolului (diplome, albume omagiale, inscripții comemorative, etichete de vinuri), și înnobilează fără discriminări firmele restaurantelor cu specific local: „Bachus“, „Bolta rece“, „Chira Chiralina“, „Hanu Ancuței“, „Coliba haiducilor“ și câte și mai câte altele din aceeași veselă stirpe. Există unele situații polemice (gr. polemos „război“) în care argumentul estetic dezvăluie eminente virtuți ofensive, contribuind cu succes la descalificarea oponentului. A spune despre ceva (sau cineva) că e urât înseamnă întotdeauna a-i reduce șansele, chiar când nu e vorba de un concurs
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Dictaturii Comuniste din România, Raportul Final, discursurile președintelui Traian Băsescu din 18 decembrie 2006 și 14 aprilie 2009, în care dictatura comunistă a fost categoric condamnată. O altă problemă este absența noțiunii larg împărtășite de bun comun, alături de natura foarte polemică și deseori absurdă a dezbaterilor politice. 7. Care ar fi problemele pe care țara și regiunea trebuie să le adreseze în viitorul apropiat? Să scape de oligarhii corupți, de mogulii mass-media, de monopolizarea sferei publice acestea mi se par a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
colaboratori, Panait Zosân și Panait Mușoiu, de mișcarea socialistă românească. În revistă apar câteva fragmente din Capitalul lui K. Marx, articole dedicate dezvoltării științei, altele referitoare la rolul social al femeii etc. La partea literară, P. Zosân scrie un articol polemic, în care combate ideile lui M. Dragomirescu, susținând„arta cu tendință”, și două cronici relative la drama Tatăl a lui A. Strindberg și la romanul lui Knut Hamsun, Foamea. Se remarcă un articol al lui P. Mușoiu, Ioan Păun, evocare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286114_a_287443]
-
un mic cinic, din aceia la care e mai mare gura decât fapta, și un „pontagiu” fără succes, cel puțin în perioada „crailor”. Izbânzile lui de după război nu mai fac parte din materia cărții și nu sunt decât un epilog polemic pus la urmă de autor, probabil, cum insinuam, după 6 iulie 1928. Ca soitariu, Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Bogza, F. Aderca. Ultimul este, de fapt, cel mai constant colaborator al revistei, fiind foarte des prezent și în postura de critic literar. În această calitate, semnează articole de sinteză (Curente literare în Europa) sau de bilanț (Anul literar), comentarii polemice (Mistica farsă, despre mișcarea gândiristă), eseuri despre Shakespeare, Tolstoi, Taine, Mallarmé, medalioane (Adversarul G. Ibrăileanu, Gospodarul Sadoveanu, Cavalerul Perpessicius) și, din când în când, recenzii. O dovadă că literatura e înțeleasă ca fenomen viu și dinamic o constituie expresivele portrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]