4,456 matches
-
fost o idee bună, dar prost aplicată" (Judt, 2005, p. 58). Mai mult decât atât, T. Judt (2005) menționează datele unui alt sondaj datat noiembrie 1946, în care 37 la sută dintre germanii intervievați au răspuns că "exteminarea evreilor, a polonezilor și a altor non-arieni a fost necesară pentru siguranța germanilor". Același sondaj a descoperit că 33 la sută dintre respondenții germani considerau că evreii nu trebuie să aibă aceleași drepturi ca arianii, pentru ca în 1952, 37 la sută dintre respondenți
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parlament (ceva mai mult decît o reprezentare simbolică), dar care știu că nu ar putea învinge în alegeri și, cu atît mai puțin, nu ar putea înlocui partidul hegemonic de la conducerea statului. A fost, printre altele, cazul Partidului muncitoresc unit polonez, care a întreținut, în mod regulat și continuu, reprezentarea în parlament și a altor partide mici. Este și cazul PRI (Partidul Revoluționar Instituțional) din Mexic, pus în concurență cu două partide admise la alegeri, dar excluse treptat de la posibilitatea de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
României, cel care a făcut cel mai mult bine, la mare distanță de Iliescu sau Constantinescu. Melancolia aceasta a fost observată și în alte țări ale Europei Centrale și de Est: 44% din unguri, 31% din cehi și 22% din polonezi sunt nostalgici, într-o formă sau alta, după trecutul comunist al țărilor lor. În schimb, avem un talent fantastic de a banaliza orice problemă, de a trece pe lângă subiect cu o grație de lebădă sau cu grohăit de mistreți. Nicio
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
o probă de normalitate. Ei erau învățați cu un soi de pluralism deja. Adică sindicatul a însemnat o disidență. A început dialogul între părți. D. T.: Era și rolul foarte important, să nu uităm, al Bisericii Catolice. Să nu uităm, polonezii au dat un papă. S. B.: Au dat un papă și Biserica nu a bătut palma cu puterea politică, ci a fost un preopinent. Uneori mai virulent, altă dată mai moale. Dar important e că puterea nu a avut în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
timp nu i-a spus și despre muncitorii ridicați pe garduri. D. T.: Întrebare corectă. Nicu l-a informat tatălui său după ce discutase cu Mohora. I-a spus că dacă nu intervin cu ceva în societate o vom păți precum polonezii, se va crea o disidență incomodă și i-a cerut să lase frâul mai liber măcar în zona tinerilor acolo unde era el șef. S. B.: Asta presupuneți dumneavoastră. D. T.: Nu, mi-au spus băieții la Moscova. S. B.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
apogeul puterii sale. În statul menționat mai sus, creștinismul, de tip bizantin devenise religie de stat. Ulterior, în secolele XII-XIII, Rusia Kieveană s-a destrămat în câteva cnezate, situație care a determinat acțiuni de cucerire din partea mongolilor, lituanienilor și a polonezilor. Unificarea Rusiei s-a realizat într-o perioadă relativ lungă, în secolele XIV-XVI, în jurul marelui Cnezat al Moscovei, în timpul domniei lui Ivan al III-lea (1462-1505), care s-a eliberat de sub ocupația mongolă, denumită "Hoarda de Aur". A urmat Ivan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
iunie 1953, în anul II al Facultății de Istorie și Filozofie (1952-1953) a Universității de Stat "Taras Grigorievici Sevcenko" din Kiev, am arătat, în esență, că în acele vremuri soluția cea mai realistă pentru a scăpa de presiunile exercitate de polonezi, lituanieni și nemți era unirea cu Rusia. Au fost, pe parcursul anilor, multe încercări din partea Ucrainei (cele două războaie mondiale și alte ocazii) de a se desprinde de U.R.S.S. și a-și relua independența de stat, dar toate acestea au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
55.280 locuitori). Foarte interesantă a fost politica ce o ducea personalitatea mai sus citată, fiind decorat cu Ordinul turc Nisani-Iftihar (1834 și 1850), Ordinul rus Sfânta Ana (1834), Ordinul Sfântul Vladimir (1829 și 1851), Ordinul grec Saint-Sauveur (1842), Ordinul polonez Sfântul Stanislas (1854) ș.a. Reamintim vechea așezare a localității Pungești - târg, de la începutul secolului XX e așezată în partea de est a comunei pe șesul Văii Racova. Prin marginea lui trece pârâul Racova. Avea 250 familii sau 1153 suflete, suprafața
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
aceasta se afla într-o zonă de graniță a imperiului, destul de "fierbinte", în hotarul Imperiului otoman și al Rusiei. În ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, atunci când spiritul revoluționar francez, ajuns în imediata apropiere a granițelor Bucovinei, prin intermediul insurgenților polonezi aflați în Moldova vecină 197, părea să amenințe siguranța teritoriului provinciei și integritatea monarhiei, autoritatea politică locală, în frunte cu baronul Vasile Balș, a reacționat imediat, implicându-se în luarea unor măsuri politice concrete, menite să prevină și să combată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
despre iminența unui atac polonez împotriva Bucovinei, prin intermediul agentului consular austriac la Iași, Timoni 201, autoritățile Guberniului Galiției și, mai ales, Administrația districtului Bucovina, în frunte cu baronul Vasile Balș, au luat o serie de măsuri menite să împiedice planurile polonezilor de pătrundere în provincie. Pentru apărarea Bucovinei în cazul unui atac al insurgenților revoluționari polonezi, Vasile Balș se putea baza doar pe un număr restrâns de soldați, datorită puținătății trupelor imperiale existente în Bucovina sau Galiția, majoritatea lor fiind concentrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
voluntariat, o trupă de cavalerie și una de infanterie. Această trupă de voluntari, împreună cu trupele habsburgice existente în provincie au fost amplasate, în principal, în spațiul dintre satele Dobronăuți, Toporăuți și Boian, direcție unde se aștepta să se îndrepte atacul polonezilor, concentrați la granița Moldovei, în zona satului Mamornița. De pe data de 25 iunie și până pe 27 iunie 1797 au avut loc mai multe încercări de pătrundere pe teritoriul Bucovinei ale polonezilor. Împărțiți în două corpuri de armată, insurgenții polonezi aflați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Boian, direcție unde se aștepta să se îndrepte atacul polonezilor, concentrați la granița Moldovei, în zona satului Mamornița. De pe data de 25 iunie și până pe 27 iunie 1797 au avut loc mai multe încercări de pătrundere pe teritoriul Bucovinei ale polonezilor. Împărțiți în două corpuri de armată, insurgenții polonezi aflați sub conducerea generalului de brigadă Joachim Denisko (1756-1812)202 au atacat în direcția satului Dobronăuți, iar cei de sub conducerea lui Ilinski amenințau Boianul 203. În fața pericolului ca linia slabă de apărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
atacul polonezilor, concentrați la granița Moldovei, în zona satului Mamornița. De pe data de 25 iunie și până pe 27 iunie 1797 au avut loc mai multe încercări de pătrundere pe teritoriul Bucovinei ale polonezilor. Împărțiți în două corpuri de armată, insurgenții polonezi aflați sub conducerea generalului de brigadă Joachim Denisko (1756-1812)202 au atacat în direcția satului Dobronăuți, iar cei de sub conducerea lui Ilinski amenințau Boianul 203. În fața pericolului ca linia slabă de apărare a voluntarilor și a trupelor habsburgice să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
slabă de apărare a voluntarilor și a trupelor habsburgice să fie străpunsă, căpitanul Bucovinei a acționat cu promptitudine, cerându-i răzeșului Ienachi Istrătuță, din Stănești, să facă recrutări voluntare în rândul țăranilor de pe valea Prutului. În ordinele date răzeșului Istrătuță, polonezii sunt prezenți drept "acei rătăciți și tâlhari de leși" care, "cu mâna înarmată caută să treacă în Galiția"204. Pentru reușita recrutării voluntare, Istrătuță urma să promită țăranilor și nobililor ce se angajau în armată că vor primi o anumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
polonezi, ba chiar a fost în stare să-i înfrângă, alungându-i peste graniță, în Moldova 206. Ca urmare a intervenției energice a consulului Timoni la Iași, pe lângă domnul Alexandru Callimachi, dar și a internunțiului austriac la Înalta Poartă, revoluționarii polonezi conduși de Denisko au fost nevoiți să se retragă din Moldova în Țara Românească și apoi în interiorul Imperiului otoman 207. Pe măsură ce pericolul care amenințase provincia a fost îndepărtat, la 6 iulie 1797, căpitanul Bucovinei a decretat desființarea corpului de voluntari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mâna corpului de voluntari, prin decretul Curții din Viena din 23 iulie 1797 se stabilea ca aceștia să fie judecați după legea marțială, fiind condamnați la moarte 208. Totodată, din ordinul autorităților centrale vieneze, Administrația Bucovinei dispunea continuarea supravegherii activității polonezilor din Principatele Române, precum și a polonezilor supuși austrieci din provincie, pentru a nu se alătura Legiunii polone, alcătuite de generalul Jan Henryk Dombrowski (1755-1818) în Lombardia, spre a lupta alături de armatele lui Napoleon 209. Pentru acțiunea sa hotărâtă, de apărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sfârșitul anului 1798 și începutul celui următor, împotriva lui Vasile Balș s-a deschis o anchetă administrativă oficială, deși acesta își dovedise loialitatea față de statul habsburgic nu cu puțin timp în urmă, apărând Bucovina numai cu forțe interne, în fața atacului polonezilor, care au dorit să treacă pe aici, din Moldova, spre Galiția 220. Nu pare lipsit de interes faptul că animozitățile, intrigile și reclamațiile s-au întețit mai ales după ce căpitanul Bucovinei a fost împuternicit, în 1798, de Curtea din Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
contelui Wrba, șeful oficiului, sprijinea cererea baronului bucovinean, reafirmând faptul că acesta provenea dintr-o veche familie nobilă, ce deținea unele din cele mai înalte demnități din Moldova. Totodată, Balș se distinsese în serviciul statului, apărând Bucovina atât împotriva invaziei polonezilor insurgenți, cât și împotriva epidemiei de ciumă, precum și în acțiunea de vindere a moșiilor clericale din Moldova. Nu era uitată nici menționarea faptului că în funcția de căpitan al Bucovinei a depășit granițele prerogativelor funcției, ceea ce a condus în final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
asociațiilor profesionale și culturale, Sfatul Țării și-a deschis lucrările la 4 decembrie 1917. Numărul deputaților a fost majorat, de la 120, la 150, din care: 105 români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 2 găgăuzi, un polonez, un armean și un grec. Președinte a fost ales Ion Inculeț. Dintre deputații români amintim pe Pan Halipa, Ion Pelivan, Ion Buzdugan, Anton Crihan, Grigore și Ion Cazacliu, Gheorghe Năstase și alții. La 15 decembrie, Sfatul Țării a adoptat o
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Subcarpatice ceruse, la 14 martie, alipirea Ruteniei la România, acordând în același timp tot sprijinul său refugiaților ruteni, inclusiv fostului prim-ministru. În felul acesta, România dădea de înțeles Ungariei, ce se arăta a fi un potențial adversar, cât și polonezilor, care oscilau în alianță, că nu va profita de schimbările teritoriale generate de prăbușirea sistemului securității colective, dar nici nu va renunța vreodată la principiile politicii sale externe, bazate pe intangibilitatea hotarelor sale stabilite prin acorduri de pace. Mai mult
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și-a îndeplinit toate obligațiile asumate, fără a lua în seamă amenințările Germaniei și pe cele ale Uniunii Sovietice. Față de statul polonez, lovit din două părți, de Germania și URSS, România a avut o atitudine de profundă înțelegere, oferind poporului polonez întregul său ajutor posibil, cu excepția celui militar, primindu-i în refugiu guvernul și Președintele, alte autorități statale, precum și a miilor de militari și civili, trecuți în România. Guvernul român a înlesnit pe teritoriul său trecerea Tezaurului polonez către Anglia, prin
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini, turci, tătari, cazaci, polonezi, care râvneau la pământurile și agoniseala românilor. Mai târziu, la Mărășești, Mărăști și Oituz s-au apărat românii împotriva altor năvălitori, ca și în luptele de la Iași și Chișinău, din 1941, când au încercat românii să stăvilească setea de expansiune
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pictură și, la nevoie, în lipsa unui public interesat, și-l va crea, Cu o singură condiție: să i se aprobe emigrarea în SUA. Până una-alta, este nevoit să înfrunte iadul din lagărul turcesc, unde sute de fugari asemenea lui (polonezi, ruși, bulgari, moldoveni) așteaptă cu anii să-i accepte occidentul (era prin 1970). Compania nu pare deloc selectă: "borfași, ratați, bețivi, fumangii; dacă mai rezist în jungla asta 6 luni, ajung și eu animal ca ei". A trebuit să rabde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că permeabilitatea la glumă o furniza și un oarecare sentiment de securitate personală, astăzi dispărut, cum, repede, au dispărut și bancurile despre Bulă. Un clasament al capacității de a recepta umorul situează România pe locul IV în Europa (or fi polonezii mai pontoși?) iar în topul național al umorului, Iașul este situat pe locul ultim în țară (!!), cap de listă fiind Oradea. Un component al trupei "Divertis" motivează:"Oamenii care trăiesc în vestul țării sunt mai deschiși modelului occidental." Lui Gyuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
printre călători s-ar fi putut afla niște posibili dușmani. Privindu-i pe acești mesageri ai unei ocupații sovietice, atât de mult prelungite, m-am simțit iarăși, ca de atâtea ori, asaltat de întrebări. Din perspectiva unor popoare, precum românii, polonezii, victime ale înțelegerii dintre Stalin și Hitler, de ce-a mai avut loc cel de-al Doilea Război Mondial dacă, după ce-au fost sacrificate 40-50 de milioane de vieți omenești, învingătorii i-au recunoscut U.R.S.S. nu numai beneficiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]