2,744 matches
-
New York; publică piesa Electre ou la Chute des masques; călătorii întinse în Europa, turul Germaniei; conferințe universitare 1955 52 Își petrece iarna la Var, Franța; Electra se repetă la Paris pentru a fi prezentată, dar proiectul eșuează 1956 53 Publică Pomana lui Alcippus și alte poeme 1957 54 Traducerea în engleză a Loviturii de grație 1958 55 Grace este pentru prima dată diagnosticată cu cancer la sân An Istorie Cultură 1949 Se semnează înființarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Se
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sont pas morts [Zeii nu sunt morți] (Paris, Chiberre, 1922). Feux [Focuri] (Paris, Grasset, 1936); cu o prefață diferită (Paris, Plon, 1957); ediție revizuită (Paris, Plon, 1968); deținător de copyright (Paris, Gallimard, 1974). Les Charités d'Alcippe et autres poèmes [Pomana lui Alcippus], (Liège, La Flûte enchantée, 1956). 5. TRADUCERI ÎN FRANCEZĂ Woolf, Virginia, Les Vagues [Valurile] (Paris, Stock, 1937). James, Henry, Ce que savait Maisie [Ce știa Maisie] (Paris, Laffont, 1947). Cavafis, Constantin, Poèmes [Poeme], în colaborare cu Constantin Dimaras
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cu o replică precum cea din fragmentul următor, astfel încât celor dintâi nu le rămâne decât discursul interior: Nu lăsați locuri goale între voi! Strângeți rîndurile, cei din spate, strângeți rândurile! Eh, lua-te-ar dracu', de ce-i fi lătrând de pomană? Nu vezi că le strângem noi și fără comanda ta!403. Un alt personaj-deținut, Gleb Nerjin din romanul Primul cerc, se află într-o situație asemănătoare, în care zona sa discursivă se extinde mult din cauză că personajul nu își permite să
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nici nu se poate teme de asaltul dușmanului cel care observă poruncile Domnului. De fapt, poruncile sunt armele creștinilor, iar frica de Dumnezeu alungă teroarea dușmanului de la noi. Acestea sunt armele, cu care ne-a întărit Mântuitorul: rugăciunea, postul și pomana; postul protejează mai bine decât zidul; pomana ne eliberează mai ușor decât violența; rugăciunea rănește mai mult decât săgeata. În realitate, săgeata rănește dușmanul atunci când e aproape, rugăciunea chiar și atunci când e departe. Adresându-se credincioșilor săi, episcopul torinez le
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dușmanului cel care observă poruncile Domnului. De fapt, poruncile sunt armele creștinilor, iar frica de Dumnezeu alungă teroarea dușmanului de la noi. Acestea sunt armele, cu care ne-a întărit Mântuitorul: rugăciunea, postul și pomana; postul protejează mai bine decât zidul; pomana ne eliberează mai ușor decât violența; rugăciunea rănește mai mult decât săgeata. În realitate, săgeata rănește dușmanul atunci când e aproape, rugăciunea chiar și atunci când e departe. Adresându-se credincioșilor săi, episcopul torinez le spunea că orașele se împrejmuiesc de întărituri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Deși a fost libert și centurion, Cornelius se bucura și de un anumit prestigiu social elogiat chiar de Faptele Apostolilor, 10, care ne informează asupra multor sale fapte de milostenie. Adjectivul multe nu trebuie înțeles doar cantitativ, ci și calitativ: pomenile numeroase și abundente ale centurionului ne vorbesc despre om înstărit. Generozitatea sa viza îndeosebi prima comunitate creștină care primea, din partea bogaților convertiți, cele mai ample ajutoare pentru întreținerea diferitelor biserici și comunități creștine, dar și pentru susținerea și propagarea credinței
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini din provincii, poruncind ca pe viitor nimeni să nu poată lua centironul militar, dacă nu va aduce sacrificii zeilor. În aceste condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului. Creștinii, cunoscând atitudinea și îndemnul episcopului Atanasiu (295-373
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a spus de-un om cu carte, că i spital pentru săraci. Rogu-te, dacă se poate, ca și mie loc să mi faci...” - Nu e nici un loc, mătușă și poți chiar ca s ă te duci, Aici nu-i pomană multă!... Și pentru că în loc s o primească în spital, doctorul îi dă o rețetă, baba întreabă și o face și pentru noi cei din anul 2008: - Vă întreb încă odată... nu vă fie cu bănat Spițerul cere parale pentru leacul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Cred că țara aceasta, ar fi fost mult mai câștigată dacă Mihai Necolaiciuc, trimitea întâi banii prin Western Union și apoi venea când avea timp, sau când îl aduceau americanii gratuit. Așa că, parcă văd că individul încătușat bate drumul de pomană, fiindcă oricum justiția din România îl va face scăpat. Nu trebuie să vă mai amintesc faptul, că au fost închise 67 de spitale în toată țara. Nu știam de ce și mulți nu cunoșteau care este motivul, dar azi televiziunea ne-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în vârful crucii, deasupra inscripției acelea cu „INRI", să fie găsită chiar coroana cu toți spinii, lăsată creștinismului cu procesul verbal anexat. Asta doar, dacă între timp, n-or mai fi crescut vreo unu, doi, în plus.... Atenție, nu pierdeți pomana electorală! In anul de grație 1961, Bill Crash, marele fermier zootehnist din Keralee, Oklahoma, avea în padocurile sale avicole o mândrețe de producție, formată din găini cu mersul leneș, doldora de carne, cocoși numai de la opt kilograme în sus și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ceară ca să-i dea orătăniile acelea gata putrezite, pentru a le împărți populației României, ca din partea PD-L fiindcă azi, mâine, se face 2012 și trebuie să ai ce să arunci dintr-un camion în mișcare, unei populații ahtiate după pomeni de orice fel. Obligația lor este minimă, doar să voteze cum trebuie. Bineînțeles că doar PD-L. Ideea de a cere produsele acestea din SUA, le-a venit pdeliștilor după ce au văzut succesul enorm pe care l-au avut anul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se taie porcul iar de Paști, mielul. Alte deosebiri nu sunt. Iată, deci pe cine se bazează PDL ca să câștige alegerile. Un asemenea popor, poate fi cel mai ușor prostit, iar dacă la prosteala prin cuvânt mai adaugi o oarecare pomană electorală, variind de la un șpriț până la o bicicletă, succesul este garantat. Poporul conștient, simțul civic, mintea cea de pe urmă a românului, nu devin decât niște gogorițe bune de adormit urmașii. Șmecherii de Dâmbovița, au știut dintotdeauna ca să amețească acest popor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
își au originea în... masonerie. Propunerea lor din start, este crearea unei construcții exacte a acestei lumi și controloarea ei eficientă. Cine nu încape în această lume, cu voie sau fără voie, cu forța, cu vorba, cu bombonele, cu oarece pomană, sau cu bâta, tunul și racheta de croazieră, se cheamă imediat că este naționalist, neonazist, comunist, fundamentalist, legionar, taliban, terorist, torționar, nebun, psihopat, nevrozat etc. și trebuie distrus fizic. Se trece sub tăcere, că în fapt omul acela nu voia
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
etc, etc. ' Sunt extrem de curios, ce o să se întâmple în cazul acesta. Va scoate el niște bani ca să-ți dea, numai să-i dai drumul la nasture, sau se smucește ca năucul și fuge, mâncând pământul, că îi pierzi, de pomană, timpul lui prețios și ratează alți potențiali fraieri . Dar ieri, un ciocolatiu din acela care dă tare cu furatul, m-a luat în râs, la fix. „Ce vorbești șăfule? Ha-ha-ha, ce mă mai râd! Păi ascultă la mandea, eu niciodată
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a absolvit Dreptul. Deși ajung de abia la un minut după ce începe evenimentul, sala este plină. Țigani, țigănci, puradei și jurnaliști. Colegul, încearcă printre coatele primite în coaste, să- și instaleze camera video. Țiganii se înghesuie al naibii, ca la pomană. „Ia să videm și noi ce e aicișa. Haidi, fă, dă-ti mai încolo, nu vezi că-s mai în vrâstă?", țipă o țigancă de vreo 40 de ani la o pirandă de vreo 10, în timp ce se împinge pe trei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu te atingi de nevastă până nu blagoslovește popa toată tărășenia. Și când unii care la viața lor uitaseră de Dumnezeu și furând ca-n codru au ajuns bine căpătuiți, trec la cele veșnice, atunci să te ții ce de pomeni, colive, și danii se fac popilor ca dusul să fie împăcat cu casele, conturile, mașinile, copiii, căsătoriile lăsate-n urmă. Se vede clar, că în mioritica noastră patrie, popa e în vârful bucatelor. Și înaintașii, ce se ocupau cu treburi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
complet anapoda. Părerea mea! De fapt reporterii nu văd mai nimic din jur, cu ochii lor, ci doar cu ochii celor care le pun un venit oarecare în portofel, nu prea mult, ca să mai aștepte și mâine mălaiul, ca la pomană. Mai zilele trecute, Ion Iliescu, îl știți dumneavoastră, bătrânelul acela de peste optzeci de ani, dar încă verde, care a fost președinte al României vreo două mandate și jumate, de când este pensionar, se duce unde îi trăsnește capul său de veche
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Dar, totuși, vai, de-aș fi-n favoarea să, Unui mai bun loc l-aș încredință. Ei, bun rămas amînduror. REGAN: Nu ne-nvăța tu datoria. GONERIL: Vezi Să-ți mulțumești pe soț, ce te-a cules Că pe-o pomană. S-asculți te-ai zgîrcit, Si meriți lipsa care te-a lipsit. CORDELIA: Timpu-arăta-va viclenia ce-a ascuns; Cin' coperă greșeli, rușinea-l ia în rîs. Să propășiți. FRANȚA: Hai, mîndră mea Cordelia. (Ies regele Franței și Cordelia) GONERIL: Sister
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se întâmplă cu un ochi complet anapoda. Părerea mea! De fapt reporterii nu văd mai nimic din jur, cu ochii lor, ci doar cu ochii celor care le pun un venit oarecare în portofel, nu prea mult, ca să mai aștepte pomana și mâine. Mai zilele trecute, Ion Iliescu, îl știți dumneavoastră, bătrânelul acela de peste opzeci de ani, dar încă verde, care a fost președinte al României vreo două mandate și jumate, de când este pensionar, se duce unde îi trăsnește capul său
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
troparul, hambarul”. Până la condac, inclusiv, învățau doar dascălii, iar popii învățau și troparul. Deci se vede că totuși dascălii, chiar dacă nu se puteau aștepta să aibă hambarul plin, măcar aveau sacul vârfuit. Luau salariu de la stat ca dascăli, bașca pomeni și alte venituri de la biserică. Acum, dascălii iau doar șuturi din toate părțile, de la autorități, de la elevi, de la părinți, de la presă și de la viața asta câinoasă care ia blestemat să ajungă în această meserie. În aiuritoarea și nenorocita degringoladă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sfătuit și tovarășul nostru învățător, chiar și directorul școlii de la șosea, om bătrân, deștept și prieten cu bărbatul meu; l-am auzit cu urechile mele când îi spunea: "Nu te pune, bre, împotriva valului; te îneci ca un șoarece, de pomană! Valul e mare și puternic, te doboară imediat. Trebuie să te adaptezi! Fă și tu ce face toată lumea; dă-le pământul ș-ai scăpat!...". N-a vrut în ruptul capului. Eu i-am spus același lucru, nu vroia să înțeleagă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-și șteargă transpirația de pe frunte și de pe piept, apoi continuă să-și descarce sufletul. Mi-a spus el când încă trăia: "Și tu și eu l-am moștenit de la părinți. Trebuie să-l dăm copiilor mai departe, să nu ceară pomană de la alții...". Se așternuse o liniște profundă. Se auzea numai zgomotul ritmic al locomotivei, precum și al roților ce treceau peste macaz cu care urechea se obișnuise. Toți așteptau un epilog mai optimist. Între timp, au terminat de mâncat. Femeia a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a doi-trei dintre cei mai buni elevi. Consternare. Uriașul ecran- gol. Nu aveau nimic în paginile controlate decât data respectivă. Reieșea clar că eu și elevii mei am stat degeaba, că nu am făcut nimic, că am luat salariul de pomană. În momentul acela, o idee năstrușnică îmi veni în minte. S-ar putea ca elevii să-mi fi înscenat o trăsnaie de-a lor ca să se distreze. Atunci îi întreb pe copii, cum se făcea pe timpul bunicii: Care a fost
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i se culege roadele. Doi dintre copii nu puteau culege roadele pentru că la apariția lor, pomul își ridica crengile. Bătrânul care avea cheile grădinii, le-a explicat că nu vor putea culege roadele deoarece înaintașii lor nu au dat de pomană pentru ei. Culmea era că acei copii se făcea că erau copiii ei. Mă uit la cele cornulețe și la cozonac făcute cu nuci de la Eva din grădina părinților noștri. Ei nu mai sunt printre noi, au plecat tare de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
căi ce ne pot îndrepta spre firești zămisliri ale multor din ele. O apucătură de-o samă cu omul e datul, din cele ce ai dobîndit într-un fel oarecare, și altora. Datul pe care îl știm că se cheamă ,,pomană“. Pe șerpuitorul său curpăn petrecem acum cititorul. Și dacă pe ici colo călca-vom alăturea drumului adevărat, cineva din mulțime se va opinti să ridice cîntarul gîndirii pe butucitura mai mult încercată și nu va fi pricină de mîhnire nicicui
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]