2,792 matches
-
național de televiziune. Iliuță dă de-a dreptul și urcă malul spre fabrica de gheață. Ajuns în uliță, privește peste apă, chiar dacă nu o vede fiindcă e întuneric. Fiecare făptură va fi având un reazem, un ciot pe care să poposească la nevoie. Iliuță și-l află în steaua care lui îi răsare întotdeauna prima, deasupra crucii dantelate de pe turla mănăstirii. Alții și-l găsesc într-un nuc sau într-o piatră, mă rog, privește fiecare încotro îl îndeamnă inima. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de Argint, deși mai vânează el și prin cimitirul evreiesc și chiar pe la geamie uneori, când e iarna grea. Zboară tăcut peste ruinele Curții Vechi sau poposește printre dărâmăturile din spatele Victoriei Socialismului, care noaptea sclipesc ca putregaiul. Neînfiorat de prefaceri politice și mișcări sociale, a îngropat trei patriarhi, căci a găsit și va găsi întotdeauna o populație îndestulătoare de șoricei neprevăzători. A privit și va privi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici o atenție acelei străine cu două căciuli, cu nas coroiat și buze vinete. Autobuzul se oprește pufăind. Lumea coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va culege cei doi militari în termen și țăranul cu paporniță care-și suflă toți trei în pumni lângă ghereta de bilete și va porni gâfâind într-o nouă călătorie, spre capătul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
insist prea mult. Învățăceii îmi arătau mereu figuri noi și spuneau Tai Shui, Naio Ba He, Su Qi, Senshe. Am ales Gon Zhuo pentru că-mi plăcea numele. Într-o dimineață galbenă cu nori ca spinarea de șopârlă, o potârniche a poposit pe terasa templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Știa aceasta după aromele care dansau în aer tot mai vioi. Cum să treacă însă râul acesta fără să se murdărească? Și cât de adânc poate să fie, căci apele ciocolatii nu lăsau să se zărească pietrișul albiei. Lângă ea, poposi atunci o pasăre Phoenix care o și întrebă: Dorești să treci răul? Haide, urcă-te pe spatele meu și te voi trece în zbor. Vom ajunge cât ai zice: „ciocolată”. Este o idee bună! Mulțumesc! Sonia se urcă pe spatele
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
mult mai indicată în astfel de condiții decât poșirca asta cu spumă. Strânse doza goală în pumn, făcând-o armonică, apoi o aruncă înspre coșul de gunoi aflat lângă birou. De regulă nu nimerea, dar acum observă încântat cum recipientul poposește exact în coș. Punct ochit, punct lovit, uite că te-am nimerit! Aproape că nu auzi întrebarea musafirului. - Se poate ieși prin spate? Îi făcu semn că da, întrebându-se cum ar reacționa dacă intrusul ar solicita dormitorul pentru câteva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, s-ar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl văzuse atunci când ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
niște bolo- vani pe care acesta Îi cărase tocmai din rarău, unde, susținea el, energia este intactă, pentru că nu fusese spurcată de oameni, și m-au luat și pe mine cu ei ca să le țin de șase. mai Întâi am poposit pe lângă Casa Poporului, unde cei doi au descărcat cu chiu, cu vai un ditamai bolovan pe care abia l-au cărat undeva spre pajiștea dinspre aripa de est a palatului, În timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cheliosului niște bolovani pe care acesta îi cărase tocmai din rarău, unde, susținea el, energia este intactă, pentru că nu fusese spurcată de oameni, și m-au luat și pe mine cu ei ca să le țin de șase. mai întâi am poposit pe lângă Casa Poporului, unde cei doi au descărcat cu chiu, cu vai un ditamai bolovan pe care abia l-au cărat undeva spre pajiștea dinspre aripa de est a palatului, în timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu se mai apela, prin sat, ori, pe la alte unități vecine, atunci când urma să aibă loc vreun eveniment care, de regulă, se sfârșea cu bairam, ori, pentru a face față pretențiilor culinare ale unor șefi care, din vreme În vreme, poposeau și pe aici. Fermierul zootehnic era unul dintre cei mai corecți muncitori și cinstiți lohăneni. Totuși, după cum vom vedea, a sosit un moment istoric, propice, pentru ca, și el, să dea cinstea pe rușine. Rușine, care, de asemenea, vom vedea, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu gârlici pe mijloc. Asta era, ocupația lui, În familie. Să aibă grijă de curățenia, hrănirea și adăparea cailor. Frumoșilor cai, admirați de către fiecare om care-i vedea! Înainte de intersecția Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se hârjoneau, și, nu rareori, se iubeau, până la epuizare. Apoi se despărțeau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe lumea asta, e ca și pârțul. Miroase. Și te dă de gol. Atunci, n-am să mă păzesc. În sfârșit, asta-i! Asta-i? Da, dacă astai, asta-i! Bine. În prima zi, care a urmat celei În care poposise pe pragul dintre rai și iad, i-a șoptit, Corinei, În timp ce aceasta ieșea din cancelarie: vino jos! Când? Și acum, dacă poți. Da. Și acum. Și se duseră, unul după altul, jos. Repetară actul deschizător de nou capitol de istorie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Și au făcut, În ziua aia, patru drumuri. Și zilele au trecut. Primul hambar, de un vagon, după spusele patronului, a fost umplut, până sus de tot, la acoperiș. Al doilea era la mai bine de jumătate, Încărcat, când, a poposit, la locul din care colaboratorul umplea, din nou, AROul, o mașină, ca oricare altă rablă, din care au coborât, Însă, doi polițai: Tu?, i s-a adresat, unul din ei, băiatului. Eu? Sunt colaboratorul lui nenea Ciocio. El pe unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai de tot, neliniștea. A plecat spre seară, după ce și-a luat rămas bun de la cele două femei. Ann Întîrziase; de obicei, suna cînd se ivea ceva; Helga și Maricrisa erau puțin Îngrijorate. Mai puțin Thomas; Ann, doritoare, probabil că poposise pe la vreun drăguț de-al ei, avea cui să-i semene. Ingrid schimba des cearșafurile, era convinsă că patul este elementul esențial În bunul mers al unui cuplu. Al omenirii. În așternut, bărbați și femei concepeau copii, aflau plăceri; iubindu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi crezut dacă îi spunea cineva că el, bărbatul frumos din fața ei, se minuna în același fel cu privire la ea. După ce a simțit că s-a scăldat în adâncul mării Egee, Eugen părăsi albastrul intens al ochilor ei pentru a poposi în răsăritul de soare descoperit pe buzele roșii, naturale. Da! Avea gură fermecător de frumoasă, cu buze conturate discret și, în același timp, foarte bine desenate de Creatorul suprem. Au zâmbit în același timp, comunicând telepatic perfect, realizând că gândesc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să te sărute pe tine? Doar doi sau trei, în treacăt și, dacă mă gândesc bine... nici n-am simțit ceva care să mă atragă, să mă provoace ori să mă înfierbânte cât de puțin. Păi, vezi? Câți bărbați au poposit în patul tău, hm... ia, spune! Nici măcar unul! Așa că, Laura dragă, ești străină de subiect și nu ai voie să critici această specie necunoscută de tine. Scurt!” concluzionă ea cu hotărâre, întinzându-se pe spate, cu mâinile așezate lateral, de la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și a fost de față la cererea în căsătorie a lui Eugen. Nu putea să-i vadă, dar intuia cât de fericiți au fost ei, doctorul și sora sa. Pornind de aici, gândul s-a întors în timp și a poposit la vila din Sinaia, unde a cunoscut dragostea, unica și adevărata lui dragoste. Se întristă pe dată amintindu-și de acel telefon. Regreta imens de câteva zile, de când, lucrând atent cu subconștientul său, așa cum se obișnuise și îl instruise în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se avânta pe strada Polonă, segmentând Bulevardul Carol, depășindu-l și inundând maidanele din prejurul spitalului Colțea, alcătuind acolo Marea baltă de la Carvasara sau Balta Vămii. Cotlon de apă din care gârlița, culcând la pământ mirosurile iuți ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara Sfinților, scăpa în Pescăria Veche (mai târziu strada General Florescu), lingând, ca pe acadele, fundațiile hanului Berevoiești (niște căsoaie țestoase, amarnice, fără multă carte, prăvălite ca din ceruri ori smulse cu echipajele de catâri de prin pietrăriile altor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i mai călcau în picioare așternutul, mormântul. La două zile după ce l-au luat în vizor, s-au lăsat și asupra lui, cu vizitele, poterele medicale, ce până atunci, cu seninătate, îl ignoraseră. Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ori fără vreo garderobă mai acătării. Unele, mironosițe, prin vrăji, pentru a nu-și denatura ambientele în care se obișnuiseră să-și miște grațiile, își târau după dânsele până și șemineurile. Dar tot în patul de licean nedumirit al Sinistratului poposeau. 352 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai asta și venisem să vă spun. Că asta e arta!.. Și că eu, de artă dintr-asta, n-am nevoie la casa mea! N-am fost nici prea mirat. (Și habar n-am de ce.) Că-n
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scoboară de bunăvoie într-o degradare temporală, într-atît sânt Până și-n moarte caut viața, și rostul meu nu este decât a o descoperi în tot ce nu e ea. Dacă mortăciunea divină ar fi mai vie, de mult aș poposi în brațele ei. Dar Dumnezeu a împrumutat prea puțin vieții ca să am ce să caut în pustiul lui. Nu se mai poate trăi decât pândind viața peste tot unde nu-i la ea acasă, ca s-o salvezi de la înstrăinare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paginile Integralului Stephan Roll, nu-i pot rămîne străine aspectele insolite ale cotidianului citadin, În care Își dau Întîlnire, Într-o convergență complexă, elemente ale cosmosului tradițional al poeziei, cu altele, trimițînd la realitatea imediată, chiar prozaică: „Toate plantele au poposit În acest / Catalog de mașini agricole: Sena” - sună două versuri din prima secvență a poemului ce dă titlul cărții. Iar În altă parte: „zgomotele descresc ca prețul cerealelor”, „corect arborii stenografiază pe cer”, „strigătele urcă la cer ca apa În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În cartier”, „Pupila ca o panoplie alunecînd”, „Tapetat peisaj ultim amurg În dicționar”. „Și virează foileton acest concert urban”, „Pomii Îți dăruie cărți poștale autumnale”. Dar astfel de imagini apar peste tot În versurile integraliste ale poetului: „Toate planetele au poposit În acest catalog de mașini agricole: Sena”, „miresmele se Împart ca afiș electoral”, „Știu pe dinafară vapoarele, ezitările, / Orașul, viața ta, ca tabla Înmulțirii / Te port În mine ca un registru copier”, „Ce afișe sunt mările din sud”, „arborii telegrafiază
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Cărarea să-și dea suflu-n palma catifelată, / În pește să se zbată lumina dinainte...” - versuri ce-și amplifică aria asociativă, În continuare, prin adjoncțiune și repetiție: CÎnd o suferință te leagă de ziua mai Înaltă,// CÎnd mîinile bune au poposit ca flori calde /.../ CÎnd rîd prin ierburile iubirii mele, iubirii tale, / Acei cari n-au auzit inima primăverii bătînd la ușă // Acei cari s-au aplecat spre pămînt ca spre pieptul unui bolnav, / Acei cari suferă În clipa asta sub
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]