2,283 matches
-
1907, și săptămânal, între 1 aprilie și 30 decembrie 1907, sub îngrijirea lui N. Iorga. De la 1 ianuarie 1908 se contopește cu „Neamul românesc”. Potrivit intențiilor istoricului, enunțate în articolul Câteva lămuriri, F.d. se vrea mai mult o tribună de popularizare a culturii universale și românești, adresându-se unui public mediu pregătit intelectual. Fără să-și aroge pretenții de orginalitate, ca revistă de rang inferior celorlalte din constelația publicațiilor sămănătoriste, aceasta promovează „lucrări de popularizare a cunoștinții pământului și istoriei noastre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287020_a_288349]
-
vrea mai mult o tribună de popularizare a culturii universale și românești, adresându-se unui public mediu pregătit intelectual. Fără să-și aroge pretenții de orginalitate, ca revistă de rang inferior celorlalte din constelația publicațiilor sămănătoriste, aceasta promovează „lucrări de popularizare a cunoștinții pământului și istoriei noastre, traduceri, reproduceri din vechea literatură”. Funcția educativă, de informare prevalează în detrimentul producției originale. Accentul pus pe traduceri și pe studiul istoriei, pe literatura populară și pe cea veche reiese și din titlul rubricilor: „Literaturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287020_a_288349]
-
Carducci, Baudelaire, Cehov, Schiller, Alfred de Vigny, dar și poezii populare culese de Iustin Volbură, Mihai Oltescu, I. Ursu ș.a. Studiile sunt în majoritate scrise de N. Iorga (Începutul întrebuințării în scris a limbii românești). Se mai inserează articole de popularizare, de istorie, cugetări, însemnări cu privire la etnografie. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287020_a_288349]
-
a unității patriei străbune. A redactat, în franceză, o istorie a românilor, cu lacune, dusă până la finele secolului al XVIII-lea. În manuscris a rămas o traducere a cărții a VI-a a Istoriilor lui Herodot. Scrierile sale științifice, de popularizare, sunt alcătuite într-o formă accesibilă, cu un stil simplu și atrăgător. Este printre cei dintâi care tratează, în românește, chestiuni economice (în „Propășirea”, „Independința”, „Țeranul român”, „Revista română”). Din 1865 începe să apară seria Convorbiri economice, în care teoriile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
de publicare în condițiile desființării Analelor facultății. Dima Teodor vorbește de spre "importanța creșterii exigenței și a legăturii cu studenții de la fără frecvență și găsirea unor metode adecvate pentru aceasta; se referă apoi la importanța documentelor de partid și importanța popularizării și prezentării lor pentru cercuri largi de oameni. Se ridică problema mai bunei reprezentări a secțiilor în organele de conducere: senat, consiliu profesoral. O altă problemă discutată este raportul dintre generații și promovarea cadrelor didactice". Gheorghe Platon cere sprijinul organelor
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
teme politice.Venea lectorul care preda informarea politică, după care veneau specialiști cu grade de la Minister, de pe plan local, șeful Miliției, șeful Securității și vorbeau despre măsuri care trebuie luate în spiritul indicațiilor de partid privind cunoașterea legislației, respectarea legilor, popularizarea și aplicarea lor. Apoi, pe ordine și respectarea eticii și echității socialiste erau indicații, decupau din documente de partid și din ce aveau ei pe linie internă niște chestiuni mai tehnice. Cam aceasta era perfecționarea. Știu că la Revoluție, pare
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de masă. Existau trei cluburi studențești: Clubul de fotbal "Politehnica" (fotbal), Universitatea (tir, șah și atletism) și Clubul Politehnica (judo, baschet băieți, scrimă și rugbi). UASC s-a implicat în sport prin: * acordarea unor bilete de odihnă sportivilor pentru pregătire; * popularizarea rezultatelor; * sprijin material; * organizarea de excursii cu prilejul unor competiții. Cine finanța aceste cluburi? D.T.: Ministerul Educației. O bună parte o alocam noi, centrele universitare. În primul rând erau finanțate, patronate de Ministerul Educației. S.B.: Cui erau subordonate direct? D.T.
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
atletism, subordonare secția asta, clubul sportiv, așa se numea universitatea. Mai era un club politehnic doar cu fotbal. S.B.: În 1978, ASC a adoptat un plan de măsuri 4 în sprijinul sportului, ce prevedea următoarele: * întâlniri ale studenților cu sportivii; * popularizarea competițiilor și a rezultatelor; * constituirea de organizații UTC pe lângă fiecare club care să fie integrate organizațiilor ASC de la nivel de institute; * activizarea reprezentanților ASC în organele de conducere ale cluburilor; * instruiri cu activul din sport; * crearea de grupuri de susținători
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
moment ea a devenit o obligație. Într-o informare a Comitetului pe Centru din 19761, se arată situația mișcării artistice studențești din Centrul Universitar Iași, enumerându-se unele elemente pozitive: lărgirea caracterului de masă, diversificarea repertoriului, îmbogățirea formelor de expresie, popularizarea mai bună a creației, creșterea și permanentizarea preocupării ASC pentru îmbunătățirea calitativă a mișcării artistice. Dar erau semnalate și elemente negative: inexistența unor formații la nivel de facultăți, inexistența la nivel de facultăți a unui sistem unitar de atragere a
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
care cereau mobilizare generală. În ședința secretariatului Comitetului județean de partid din 29 septembrie 1980, s-a prezentat o informare cu privire la pregătirea sezonului estival 6. Erau remarcate: stagiunea estivală studențească, tabăra studentțească de creație "Iașii de ieri și de azi", popularizarea manifestărilor prin "Cadranul estivalei studențești" și foaia volantă "Orașul și noi". Documentul e semnat de adjunctul Dumitru Turtă. Unde se organiza această tabără de creație "Iașii de ieri și de azi"? Cine participa? A fost o constantă sau ceva efemer
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
legată de problemele muncii organizatorice și politico-educative, adică "Tezele de la Mangalia". Ideile principale erau: "creșterea generală a disciplinei, preluarea în cadrul activităților comitetelor de partid a tuturor domeniilor vieții, consolidarea independenței patriei, consolidarea unității și a forței politice a partidului, necesitatea popularizării prin cultură și prin mijloacele de difuzare în masă a unui tip de erou1 care să poată constitui un model pentru tineret"2. Ați fost prelucrat? Ce măsuri s-au luat pentru promovarea acestor teze? S-au adus modificări în
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
folosire a resurselor nu mai poate fi suportat de o planetă din ce În ce „mai mică”. Economia Bazată pe Cunoaștere a pornit de la un concept fundamentat În cadrul Managementului Cunoașterii, care s-a bucurat de o atenție specială și o popularizare pe măsură În lucrarea lui Peter Druker, The Age of Discontinuity <footnote Drucker, P. (January 1, 1992), The Age of Discontinuity, Transaction Publishers, New York. footnote>, ulterior fiind preluat oficial În documentul OECD din 1996, Knowledge Based Economy, unde se spune
Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
acest tip, multe editate la Hamburg, și-au încercat norocul fără prea mare succes. Intelligenzblättern, simplă foaie de anunțuri, a avut o mare faimă: prima a fost lansată la Frankfurt în 1722. (n scurt( vreme, aceasta a publicat articole de popularizare sau de sugestii care au contribuit la difuzarea ideilor iluministe. În Imperiul Habsburgic controlul ziarelor a fost și mai sever. Acestea apar mai rar (i mult mai t(rziu decît în Germania. În 1781 Iosif al II-lea a acordat
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
despre rolul lui civilizator. În Confesiuni sonore, care se dorește „o istorie a literaturii române la microfon”, evocă sistematic prezența pe calea undelor a literaturii române, de la cea veche până la cea din deceniul al optulea, accentul principal fiind pus pe popularizarea acesteia (prin recitaluri și lecturi făcute de actori, prin dramatizări), pe conferințele și lecturile unor scriitori însemnați (cu deosebire N. Iorga, apreciat ca decanul conferențiarilor la radio, și T. Arghezi, colaborator statornic), pe scriitorii care au fost nu doar colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
plugărească”. Redactori: Ioan Pica și Emanoil Florens. Pornit la drum cu gândul generos al întrajutorării susținătorilor cooperației, după transformarea din 1947, B. f. devine organ de luptă împotriva „agenților reacțiunii”. Rubrica „Duh și slovă”, rezervată materialului cultural, găzduiește articole de popularizare a învățăturii leninist-staliniste. Literatura propriu-zisă e slab reprezentată, fiind utilizate frecvent republicările. G. Lesnea traduce din I. P. Utkin, M. Beniuc din Petöfi, iar Eugen Jebeleanu deplânge moartea lui Mihail Kalinin. Sunt comemorați Vladimir Maiakovski și Henri Barbusse. Unei cărții a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285875_a_287204]
-
celor din Imperiul Austro-Ungar și din România. În afara rubricilor obișnuite („Conversațiuni literare”, „Revista politică”, „Știri din România și din Imperiul Austro-Ungar”, „Informații diverse” ș.a.), G. Barițiu scrie aproape în fiecare număr articole referitoare la actualitatea socială transilvăneană. Cu pagini de popularizare a științei sau cu însemnări culturale au colaborat Ieronim G. Barițiu, N. Petra-Petrescu, I. Pop-Reteganul, G. Garbiniu (G. O. Gârbea), S. Fl. Marian. Consecvența cu care se publică scrierile literare ale unui grup restrâns de autori (Grigore M. Jipescu, Ieronim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288504_a_289833]
-
dedicați acestui drum. In perioada adolescenței este foarte activă năzuința de a fi cult - din acest motiv tinerii citesc foarte mult și uneori sistematic din literatura clasică, modernă, contemporană - rețin nume de autori, idei, maxime, citesc biografii celebre, lucrări de popularizare a științei. Totodată inteligența și cultura capată amprente particulare și stil. Se conturează subidentitatea culturală și atașamentul față de valori autentice. Se dezvoltă inteligența socială și o oarecare Îngâmfare gnoseologică. Unii adolescenți realizează Însă, o proastă digestie a celor citite. La
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
aducă în atenția presei occidentale. Mass-media occidentală nu are voie să intre în România fără aprobări speciale, iar motivele sunt lesne de înțeles. Totuși, există mici excepții, precum cel al jurnalistului francez Bernard Poulet, cunoscut în țară după 1989 pentru popularizarea cazului lui Paul Goma și pentru colaborarea la documentarul "Cold Waves" (Război pe calea undelor"). Aflat în România ca să se documenteze în legătură cu situația muncitorului Vasile Paraschiv (inițiatorul "Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România"), disident apropiat lui Goma, B. Poulet
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
motivată de nevoia de acceptare, de încrederea politică și de câștigurile financiare. Scriitorii susținători cunosc prestigiu social și numeroase privilegii: dreptul de a călători în afara țării, misiuni de tot felul, case de odihnă, apartamente, editarea lucrărilor în număr mare și popularizarea lor prin toate mijloacele posibile. Alexandru-Murad Moronov, în studiul Beneficii, privilegii și recompense sau prețul intelectualității din R.P.R. amintește despre Mihai Beniuc care, "pentru volumul Poeme despre Uniunea Sovietică, editat de Editura de stat pentru literatură și artă în 1954
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în exil, un spațiu al exprimării artistice. În anii destinderii ideologice, reprezintă o formă de receptare și integrare reciprocă a celor două literaturi, din țară și din exil. Întâlnirile scriitorilor din țară cu cei din exil intermediază cunoașterea reciprocă și popularizarea ambelor manifestări culturale. Monica Lovinescu amintește, de nenumărate ori, de întrunirile cenaclului, important pentru viața culturală și socială a românilor. Relațiile de prietenie dintre participanți dau întrunirilor un aer familiar, destins. Un exemplu luat din memorii: la una din ședințe
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Liiceanu și Andrei Pleșu, discipolii lui Noica, sunt sprijiniți de Monica Lovinescu în anumite momente cheie ale existenței lor. Timpul va dovedi respectul reciproc pentru activitatea intelectuală. Liiceanu îi editează după 1990 la Humanitas toate volumele și inițiază proiecte de popularizare a muncii, de peste patru decenii, în apărarea României. Monica Lovinescu aduce în discuție atitudinea duplicitară a oamenilor pe care îi ajută. Mulți dintre ei ajung să denigreze imaginea autoarei dintr-un orgoliu greu de priceput. Exemplul lui Liiceanu rămâne însă
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
unui titlu e simțită drept recunoaștere a calităților și a însemnătății. Din acest motiv, intelectualii din țară își trimit clandestin textele pentru a fi recenzate. Emisiunile radio nu pot fi cenzurate și sunt singurul mijloc de transmitere a informațiilor, de popularizare a culturii neideologizate. De asemenea, ele fasonează un ascultător curios, viitor cititor al lecturilor interzise, client al rețelelor de împrumut în care textele circulă pe ascuns. Acest fenomen este bivalent: pe de-o parte, Monica Lovinescu devine un lider de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
sensurilor, are o singură țintă: cititorul cu întreaga lui instanță a receptării. Monica Lovinescu reușește să procure și să recenzeze operele importante apărute în România. Uneori le apreciază, le folosește pentru a stabili legături cu tradiția europeană, le consideră oportune popularizării culturii naționale sau în consens cu mediul internațional, alteori le critică aspru, le reproșează carierismul și conformitatea cu politica oficial culturală. Recenziile alcătuiesc o istorie a literaturii române din țară și din exil, un studiu sincronic al celor două canoane
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
urgență: sunt boli acute, subacute și cronice. După gradul de cunoaștere științifică sunt: boli cunoscute și necunoscute. După vârsta bolnavilor sunt: boli ale nou-născutului, ale copilului, adultului, vârstnicului. Scopul medicinii este de a preveni, diagnostica și trata boli, urmărind și popularizarea cunoștințelor despre acestea în rândul marelui public, rol pe care îl are și cartea de față. În istoria ei, medicina a cunoscut etape lungi în care boli de cauze diferite au secerat mii de vieți omenești comparativ cu războaiele mondiale
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
pentru un eseu publicat într-un jurnal academic"2. Mulți autori au cerut permisiunea de a prelua tema pentru a scrie un roman, alții o piesă de teatru, etc, vădind un interes deosebit pentru abordarea subiectului și pentru răspândirea și popularizarea cazului Rinaldeschi. Semnalele și scrisorile de apreciere au venit din toate părțile, din Canada, Australia, dar și din Rusia. Autorii sunt deosebit de recunoscători și profesorului Kudriavtsev de la Moscova care a scris o recenzie mai în detaliu cu sugestii și observații
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]