4,571 matches
-
sine. În mod sigur o încuiase sau o blocase fiindcă Osip Maximovici trăgea inutil de clanță. O clipă mai târziu, ușa se deschise și Vadim Vasilievici intră înapoi. Ținea încă hârtia deasupra capului, însă aceasta era acum în flăcări. Fulgi portocalii se scurgeau din mâna sa. ă Monstrule! strigă Osip Maximovici, întinzîndu-se disperat după documentul cuprins de flăcări. ă Ce-i asta? întrebă Porfiri Petrovici, care până acum se mulțumi să urmărească scena care se desfășura în fața lui. ă Ăsta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Rose la raionul de Încălțăminte din Robinson May Mall din Santa Monica. Imprevizibilă, aceasta tocmai proba niște papuci de plajă cu sclipici care erau la reduceri. Avea un rucsac negru, de piele, agățat pe umeri și purta o fustă lungă, portocalie, de mătase, și un tricou negru - părea o prințesă țigancă desprinsă dintr-un film de epocă. Îi făcu lui Kitty cu mâna, fericită s-o vadă. — Hei, ce bine-mi pare că ești aici! Nici nu știi cât mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
venim din L.A. Ce uniformă e asta? — Sunt vatman, acum sunt În pauza de prânz. Mă cheamă Al. — Spuneți-ne câte ceva despre tramvaiele astea. — Toate sunt de epocă. Avem cam treizeci, fiecare are altă culoare, În funcție de orașul de unde provine. — Cel portocaliu de unde e? — Ăla e din Milano. — Deci aveți tramvaie din toată lumea? — Da, din Melbourne, Blackpool... — Nimic din Europa de Est? — Nu. Există tramvaie acolo? — Da, multe... sunt roșii toate. — Unde vreți să mergeți? Am vrea să vedem tot orașul, să luăm tramvaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
reședința familiei Rothschild! Lumea devenea, dintr-odată, foarte mică. Mă rog, nu chiar atât de mică. Tramvaiul luă o curbă și, brusc, zări În față splendoarea albastră a golfului. Un pod imens de oțel strălucea În nuanțe de argintiu și portocaliu, pierzându-se În ceața deasă dincolo de care nu putea pătrunde cu privirea. — Uite! Golden Gate Bridge! strigă Kitty. Iar acolo trebuie să fie Alcatrazul! Al-ca-traz? Doamne, ce-mi place cum sună! Al-catraz, Al Capone, Al Jazeera... Al, vatmanul. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajungă la ei. Kitty se uită la Desert Rose. Strălucea. Părea frumoasă, mulțumită. Dacă o femeie atât de voluptuoasă fusese În stare să aștepte un an fără sex, ce mai Însemna o oră În ploaie În plus? Nimic. Fusta ei portocalie era fleașcă, părul nu mai avea nici o formă și totuși ea Își facea griji pentru Charlie. — Să mergem În colțul opus, e mai comod pentru el. E și o pizzerie acolo, vreau să-i cumpăr o felie de pizza... poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și fruntea Înaltă. Purta o haină neagră, pantaloni negri de piele și teniși roșii, moderni, care păreau prea mari pentru picioarele lui. Nu râse de asta, cum ar fi făcut În mod normal. Cântări, În schimb, aspectele pozitive: o eșarfă portocalie, Înfășurată În jurul gâtului, de aceeași nuanță cu cea a fustei lui Desert Rose. I se părea drăguță asortarea. Poate că o iubea, totuși, pe Desert Rose. Poate că erau predestinați să fie Împreună. Poate că era mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
devreme, să mergem să vedem Christo Gates. În acel moment, Christo Gates, o instalație masivă de artă publică din Central Park, se afla pe buzele tuturor. Christo, un artist pe jumătate bulgar, pe jumătate american, instalase 7 500 de porți portocalii de vinil, capitonate cu nailon portocaliu, pe care le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Gates. În acel moment, Christo Gates, o instalație masivă de artă publică din Central Park, se afla pe buzele tuturor. Christo, un artist pe jumătate bulgar, pe jumătate american, instalase 7 500 de porți portocalii de vinil, capitonate cu nailon portocaliu, pe care le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă lucrarea. În acest labirint de porți portocalii și oameni făcând fotografii, se afla și Matthew. Dar unde? Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă lucrarea. În acest labirint de porți portocalii și oameni făcând fotografii, se afla și Matthew. Dar unde? Kitty trecu de statuia de marmură a lui Cristofor Columb, sări peste o coloană de granit din dreapta și intră În parc, căutându-l. Chiar În fața ei, un bărbat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu prudență, aproape ca niște cunoștințe, apoi plecară În plimbare. Fascinat de lucrare, Matthew făcu poze din toate unghiurile posibile cu aparatul lui profesionist. Apoi o fotografie pe ea. Spre uimirea lui, pe sub haina lungă, Kitty purta o fustă scurtă portocalie, care se asorta perfect cu culoarea porților. Când se opri din fotografiat, continuară să se plimbe, dar cuvintele veneau greu. El era acolo, cu ea, dar Între ei se afla Atlanticul Înghețat și multe alte mistere pe care Kitty nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
n-avea motiv, n-avea justificare ca altădată când se întorcea din oraș și cuptorul era în funcțiune, atunci arunca o privire înăuntru și evalua temperatura după culoarea argilei incandescente, dacă roșul închis se transformase în roșu-cireașă iar apoi în portocaliu. Rămase pe loc, curajul de care avea nevoie parcă rămăsese în urmă, dar glasul fiicei lui îl sili să se miște, De ce nu intri, prânzul e gata. Mirată de întârziere, Marta se ivi în prag, Hai, vino, se răcește mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mereu la apa pe care o beam, ca să n-o termin, cu umerii roși de curelele rucsacului, îndurând suferințele piciorului bolnav și frigul nopților din deșert. Într-o zi, mi-am recunoscut sacul de dormit de departe, după culoarea lui portocalie. Necunoscutul care mi-l furase se afla lângă el. Era mort. I-am luat apa, fructele și un săculeț de diamante. De celelalte lucruri nu m-am atins». 23 N-am pus niciodată preț pe virtuțile care mi-au cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert Star și citește un titlu, „ Construcțiile din deșert alungă șopîrlele Gila“. Gila Monster, pozată din față, este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din Paris, o veche reprezentare a Diavolului, dacă a existat vreodată una. Articolul spune că Își sapă vizuini subterane și nu prea ai șanse s-o vezi pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prin mulțime pe cei de la Citizen și îi zări din cele din urmă cuibăriți în colțul opus. Cele două mese în jurul cărora se strânseseră erau deja pline de pahare goale și Sean, ținând în mână o carafă cu un lichid portocaliu, care prevestea ce era mai rău, tocmai le umplea. — Vrei o sangria, Fran? Fac cinste. Fran se cutremură la gândul de-a gusta din licoarea dezgustătoare, care, după părerea ei, ar fi trebuit să rămână bine mersi în Spania, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fiți domnișoare de onoare. M-am gândit că ar putea fi ceva pe tema Zânele Florilor. Lottie ar putea să fie Zâna Cerceluș în roz și violet și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați prefera să fiți Panseluță și Căldărușă? Sophie, Lottie și mama lor se uitară toate la ea, cu gura căscată. Nu vă faceți griji. Fran se distra de minune — Drept să vă spun, nu m-am gândit prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sunt oameni. Au un omor fioros la activ sau de la două în sus. Dar au patru membre, cap, trup, păr, creier, sânge, sex și își folosesc aceste organe ca și noi. Sunt „trupa Oranj“. Oficial, li se dă o uniformă portocalie. Rareori o poartă. Le spunem meseviști, de la „muncă silnică pe viață“. Suntem iar în eroare. Nu depun nici o muncă. Au eticheta de viețași. Nici aici nu avem dreptate. După 20 de ani de zăcere în pușcărie, legea le dă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plecări la muncă. Spăl singur hainele, cui să le dau, lu’ Mantiliza? Să vină să mi le ia? La spălătorie, doar cearceafuri, pături, lucru mare, dau la săptămână, dar mai bine le spăl tot eu, dai un cearceaf alb, vine portocaliu, din cauză la altele, nu că vrea hoțu’, ci că se întâmplă. Am trei schimburi, spăl cu ceva. Am și dero și săpun. Dar alții au de toate și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le faci? Nevoia m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atunci se produce și segregarea polemică dintre „tradiționaliști” și „simboliști” în mediile cafenelei literare (Kubler, Capșa, Terasa Oteteleșanu). Segregarea se va prelungi, complicîndu-se în cadrul proaspăt-înființatei Societăți a Scriitorilor Români. Tot în 1908 apar Romanțele pentru mai tîrziu, Casa cu geamurile portocalii și Revista Celor l’alți cu primul nostru manifest simbolist, Ovid Densusianu publică în Vieața nouă pledoaria „Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare“, iar Iosif Iser îi aduce la București en fanfare pe impresioniștii francezi Derain, Forain și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fran Își dă ochii peste cap și ridică din umeri a neputință. — Încearcă să le spui asta unor gemene de patru ani. Au ținut morțiș. Mă duc la fereastră ca să privesc două miniaturi ale mascotei de la Michelin, Înfofolite În canadiene portocalii cu stacojiu, cum se fugăresc prin grădină și rîd. Mi-aș dori ca și fiul meu să țină morțiș să iasă din casă iarna, spune Charlie. Sau În orice altă perioadă a anului, de fapt. E dependent de televizor, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dezamăgire, dar ce pot eu să fac? M-a implorat practic să i-l prezint. — Mi-au lipsit toate astea. Privesc de jur Împrejur prin bucătărie, la dulapurile galbene, care par foarte vechi, și la oalele Le Creuset de un portocaliu strălucitor, puse teanc pe etajere. E chintesența Însăși a căminului perfect. — Nu-mi vine să cred cîtă vreme a trecut de cînd n-am mai fost pe aici și regret. Nu fi prostuță. Acum trebuie să te ocupi de familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cărora le scoate Încîntată În evidență drăgălășenia și caracterul practic, cupoane Întregi de muselină, urmate de prosoape cu glugă și rățuște de cauciuc. Mai dă la iveală și costumașe de tot soiul, În toate nuanțele de galben, verde, purpuriu și portocaliu. — Dacă nu-ți plac, le poți schimba, repetă ea Întruna, pe măsură ce grămada de lucruri din mijlocul mesei continuă să crească. N-am vrut să iau roz sau albastru, dar de Îndată ce aflăm... — Știu, spun eu, copleșită de cantitatea enormă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dreptul vulgară. Cu unghiile vopsite. Cu părul decolorat - se vedea negrul părului lângă rădăcină, unde Începuse să crească din nou. Cu eșarfa aceea din pene de struț - nu mai e la modă de zeci de ani. Apoi mai e și portocalie - chiar te izbește În ochi. Și are blana descheiată, maleta prea mulată - i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu, și parfumată cu tămâie, ca statuia Madonei. — Doamnă, spuse plină de speranță, scuturându-i poșeta, Kevin poate lua masa la noi și poate veni la petrecere cu mine - oricum, după aceea vine și tata și garda de corp Îl poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]