3,471 matches
-
Numai dumneavoastră și cu mine, în fața planetei pustii! Cerul trăiește? Aveți dreptate, iubite prietene. Se îngroașă, apoi se surpă, deschide scări în aer, închide porți de nori. Sunt porumbeii. N-ați observat că cerul Olandei e plin de milioane de porumbei ce stau atât de sus încât nici nu se văd și care bat din aripi, urcă și coboară toți odată, umplând văzduhul cu uriașe valuri de pene cenușii, pe care vântul le risipește peste tot? Porumbeii așteaptă acolo sus, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
plin de milioane de porumbei ce stau atât de sus încât nici nu se văd și care bat din aripi, urcă și coboară toți odată, umplând văzduhul cu uriașe valuri de pene cenușii, pe care vântul le risipește peste tot? Porumbeii așteaptă acolo sus, așteaptă tot anul. Se rotesc deasupra pământului, se uită, ar vrea să coboare. Dar nu văd decât marea și canalele, acoperișurile pline de firme și nici un cap pe care să se așeze. Nu înțelegeți ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să stârpească din el o anume mlădiere binevoitoare, aproape drăgăstoasă, care-mi făcea rău. Dar mi se pare că marea a început să se umfle. În curând va pleca și vaporul nostru, căci se apropie seara. Priviți cum se adună porumbeii, acolo, sus. Se îngrămădesc unii într-alții, se mișcă abia simțit, iar lumina scade. Vreți să tăcem puțin, ca să ne putem bucura în tihnă de ceasul acesta sinistru? Vă interesez? Sunteți prea amabil. De altminteri, acum chiar sunt în primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să plutesc. În nopți ca acestea, în dimineți ca acestea mai curând, căci căderea se săvârșește în zori, ies din casă și încep să umblu cu pas grăbit de-a lungul canalelor. Pe cerul livid straturile de pene se subțiază, porumbeii mai urcă puțin, o lucire trandafirie vestește, deasupra acoperișurilor, că o nouă zi începe în lumea zămislită de mine. Pe Damrak se aude cel dintâi tramvai și zgomotul lui, în aerul umed, spune că viața s-a trezit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
albă, canalele de jad întunecat sub podurile mici încărcate cu zăpadă, străzile pustii, pașii mei înăbușiți: voi întâlni, pentru o clipă, neprihănirea, ce va pieri o dată cu noroiul de mâine. Vedeți fulgii uriași ce se zbârlesc lovindu-se de geam? Sunt porumbeii. S-au hotărât să coboare, iubiții mei, acoperind apa și casele cu un strat gros de pene, zvâcnind la toate ferestrele. E o adevărată năvală. Poate ne aduc vestea cea bună. Toată lumea va fi mântuită, nu numai cei aleși, bogățiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Porumbel de catifea S-așezat pe inima mea Iar când ceasul a sunat, El, încet s-a depărtat. Aripi aruncate-n zbor, Am văzut și îmi e dor... Îmi e dor de zile-n care Pana lui mă mâgâia agale. Aș
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93435]
-
cunoscând clientela, nu se grăbi măcar cu o foarfecă. Nici nu era nevoie de grabă. Mini intrase ea însăși subt îngrijirile domnișoarei Lia, manichiuristă îndemînatică, ce-i vorbea cu competență de legea chiriilor, pe când mâinile îi zburau în jurul degetelor ca porumbeii pe o floare. Nory și Mini plecară amândouă la magazinul Stuart. Amica Nory povesti perfecționările aduse de Elena salonului de muzică. își aduse aminte de pianul din hall-ul casei de la Prundeni, pe vremuri. Elena, ca un fiu prim-născut, răscumpărase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în lucru, numai de el știute cum să le mai descurce, și un locușor de cca. un metru rezervat mie când îl vizitez. Aici îmi dăruiește ultimul volum tipărit și autografiat - apoi se lasă o tăcere ce cuprinde camera cu porumbeii ce-i gânguresc în balcon. Nici un cuvânt nu poate înlocui clipa măreață a edificării unei noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
s-a suit și a împresurat Samaria. 25. În Samaria a fost o mare foamete și atît de mult au strîmtorat-o, încît un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint, și un sfert de cab de găinaț de porumbel cinci sicli de argint. 26. Și, pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: "Scapă-mă, împărate, domnul meu!" 27. El a răspuns: "Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
dusese vestea, pentru modul în care impărțea bucuria și fericirea, nu mai este necesar să vorbesc, acest fapt fiind, după cum lesne intuiți,înțeles de la sine. Sprinten la mers, totdeauna cu o glumă în colțul buzelor, căreiaîi dădea drumul, ca unui porumbel de aur,scăpat din cușcă, era un alt element care-i făcea viața luminoasă. Și, oarecum, ceva mai ușor de trăit. Locuia spre marginea de sus, da către pădure, a marelui oraș moldav. Pe strada Gândului. La poartă, pe o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese niciodată copii : în sufletul lui hulubii ocupau acest loc delicat. Într-o zi însă îi dispăru un porumbel. Tapițerului i se făcu inima cârcel. Nu-și mai putu vedea de lucru și toată ziua a rămas cu ochii în cer : se amăgea că, acu acu, îl va zări pe fugar, cuminte și drăgăstos, cu perechea lui în cuib
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
amăgea că, acu acu, îl va zări pe fugar, cuminte și drăgăstos, cu perechea lui în cuib. Din păcate asta nu s-a întâmplat nici a doua și nici a treia zi ; ba, încă, peste câtva timp, mai dispăru un porumbel. Mehală începu să fugărească cu zburături de cărămidă motanii de pe acoperișe. O îndoială, pe înserat, îl făcu să se așeze la pândă. Așa a descoperit că vinovatul era un copil. Iuju Urechiușă, cel părăsit de părinții pe care nici nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s mai mari ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele - rând pe rând pelerinii intră în ceruri între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie “Toate își au vremea
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi de trestie, nimeni nu vru să mărturisească sau să spună cine a tras, dar scamatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi de trestie, nimeni nu vru să mărturisească sau să spună cine a tras, dar scamatorul era cît pe-aci să se supere de-a binelea cînd erau să-i omoare unul din porumbei. „Fiți cuminți, copii!“, porunci doamna Susana și apoi se auzi glasul lui Juan Lastarria: „Continuă, te rog, nu-i lua În seamă.“ Scamatorul se supuse și continuă programul, dar, desigur, era și cazul, mai Întîi puse porumbeii cît mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
omoare unul din porumbei. „Fiți cuminți, copii!“, porunci doamna Susana și apoi se auzi glasul lui Juan Lastarria: „Continuă, te rog, nu-i lua În seamă.“ Scamatorul se supuse și continuă programul, dar, desigur, era și cazul, mai Întîi puse porumbeii cît mai departe de copii, apoi Începu, dimpotrivă, să facă să dispară lucrurile: Înghiți un fier Încins, apoi o sabie și așa mai departe pînă cînd trecu la alte trucuri, de data asta cu cărți de joc. Era un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce se petrecuse, În realitate nici copiii n-au izbucnit imediat În rîs, dar Juan Lastarria a Început să-și smulgă fire din mustață, Susana a simțit că o urăște de moarte pe Susan cea frumoasă, iar scamatorul dădu drumul porumbeilor să zboare prin tot castelul, scotea milioane de ouă din toate părțile și era cît pe-aci să Înghită valijoara. Julius se uita la Cinthia și copiii Începură să aplaude, cînd, Rafaelito, verde și umflat de mînie ca un curcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bună dovadă și de aceea era atît de minunat s-o aibă printre musafiri pe Susan, nepoata unor englezi, fata unui englez, educată la Londra, acum nu-i mai lipsea nimic și nimeni. Numai scamatorul lipsea; bietul scamator Își strînsese porumbeii, săbiile, batistele de mătase, ar fi vrut s-o bage În valijoară pînă și pe partenera lui și acum, la cîțiva metri de bar, tocmai Își arunca pe umeri supărat mantia lui Dracula, partenera lui Îl ajuta să se Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apropie ca să-i invite la un pahar de whisky. Și Îi servi chiar el, le puse chiar el gheață În pahare și atunci ei Începură să răspundă la Întrebările pe care le puneau ceilalți. Întrebări de genul: dar scamatoria cu porumbeii cum o faci? sau: dar cînd te tai și curge sînge? După aceea veni rîndul Întrebărilor despre viața lor despre viața lor de artiști, desigur și atunci partenera - ai văzut ce tare era fardată? - deveni sentimentală, pînă cînd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a ochilor ei negri și strălucitori: frumoasă de pică metisa. Poate te-a fermecat scamatorul, spune. — Doamne IIisuse Hristoase! Ce tot spui? Nu vezi că e Însurat? — Cum or fi trăind oamenii ăștia?... Cică sînt artiști... — Ai văzut ce de porumbei scotea din pălărie? — Nu e decît o scamatorie. — Nu cumva ești și dumneata un scamator? Și Vilma deveni dintr-odată serioasă cînd puse această Întrebare. — Eu nu mint niciodată o femeie, recită Victor cu siguranța că nu poate da greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta mai puțin, o altă camionetă claxona cîntînd marșul de la rîul Kwai și Pipo Lastarria trecu cu Peggy alături de el și era mult mai drăguță ca Înainte. Porni, acceleră cît putu de mult, dar Îi ieși Înainte o mașină și porumbeii se pierdură la curba următoare. Ce-ar fi fost dacă s-ar fi spovedit cuiva, poate că soarta lui s-ar fi schimbat, să stau de vorbă cu cineva, să-i spun ce am pe suflet, ba nu! Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era înainte de mine. 31. Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel." 32. Ioan a făcut următoarea mărturisire: "Am văzut Duhul coborîndu-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El. 33. Eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: "Acela peste care vei vedea Duhul coborîndu-Se și oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
coborît la Capernaum, împreună cu mama, frații și ucenicii Lui; și acolo n-au rămas multe zile. 13. Paștele Iudeilor erau aproape și Isus S-a suit la Ierusalim. 14. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei, și pe schimbătorii de bani șezînd jos. 15. A făcut un bici de ștreanguri, și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor, și le-a răsturnat mesele. 16. Și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
de bani șezînd jos. 15. A făcut un bici de ștreanguri, și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor, și le-a răsturnat mesele. 16. Și a zis celor ce vindeau porumbei: "Ridicați acestea de aici, și nu faceți din casa Tatălui Meu o casă de negustorie." 17. Ucenicii Lui, și-au adus aminte că este scris: "Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine." 18. Iudeii au luat cuvîntul, și I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia impro vizată a artiștilor, unde dădu peste îmblânzitoarea de șerpi des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. Îl găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură îm preună
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]