8,531 matches
-
făcută la București, color, cu Lia pe la cei tot vreo patru ani, dar ai ei, În costum albastru, cu pălăriuță albastră și cu ochii ei aproape la fel de albaștri. CÎnd a văzut-o prima oară, Nicole a Îndrăgit atît de mult poza din curtea lui Geiger, că a vrut s-o ia cu sine. Se uita la băiețelul de sub oleandru ca la propriul ei copil. Credea că o va obține, dar, pînă la urmă, mama i-a făcut un semn mai ciudat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
paip de ghez“. Coșului Îi spunea, ca toți ai locului, „coșarcă“, dar cel de pîine, de așezat pe masă, era „besket de pită“. Își amintea de cartea americană de identitate, descriind-o ca pe o bucată mare de carton cu poza ei color și cu slove englezești dedesubt despre care vorbea (termenul e pe toate buzele astăzi, dar suna insolit pe atunci) ca despre un „card“. „Drept În colori mi-o făcut cardu’ de cum am fost io născută la America“, obișnuia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare în chenar negru a dictatorului sovietic, însoțită de un titlu scris cu litere de-o șchioapă. Deschizând ziarul său, Stelian citi fără ochelari necrologul oficial, tipărit și el cu litere mari. Hm, asta era, va să zică, bombăni prudent. A murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în fața unei uși impozante. Prevenitor, secretarul bătu în ușă, o întredeschise și anunță sosirea oaspetelui, apoi se retrase. Omnipotentul șef al partidului și conducătorul de facto al statului român nu îi păru lui Nando Rossi altfel decât îl știa din pozele oficiale. Era însă prima dată când îl vedea în carne și oase. Fostul electrician, fostul lider de sindicat, fostul agitator comunist interbelic trecut prin lagăre și închisori, ajuns la cârma țării în urma tancurilor sovietice arăta exact așa cum trebuie să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să stea la pușcărie menșevicii ăia!..." Noroc la toți! zise el, arătându-și dinții albi și puternici, apoi își goli clondirul până la ultima picătură. Alexandru Drăghici își drese glasul și luă o poză oficială în fața șefului cel mare: Eu mi-am făcut datoria, tovarășe Dej, și v-am adus la cunoștință situația. Noi avem informații că social-democrații din unele țări vestice vor să facă iar tapaj pe chestia asta, să agite presa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din care să-și facă o rochie de casă, iar nepoțelului, o mașinuță și câteva cărți cu desene frumos colorate. Copilul, care se învățase repede la țară, se arătă încântat de mașinuță, dar și mai mult îi plăcură cărțile cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Copilul, care se învățase repede la țară, se arătă încântat de mașinuță, dar și mai mult îi plăcură cărțile cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte!... Tata-male!... repeta copilul, mâzgălind pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte!... Tata-male!... repeta copilul, mâzgălind pozele cu un creion de culoare mov, căpătat tot de la bunicul său, și risipind din nou paginile rupte prin iarbă. Într-o seară, după ce sfârșiră cu cina, iar Mariana îl luă pe copil ca să-l ducă la culcare, Virgil își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curând într-o nouă vizită. 5 După întoarcerea de la băi, Stelian îi scrise lui Virgil o nouă și destul de lungă epistolă, ca să-i relateze, cu amănunte, cum petrecuse la Herculane. Ba mai mult, în plic el îi puse și o poză făcută în stațiune, unde apărea într-un decor hibernal și montan, cu statuia unui Hercule înarmat cu măciucă în spate împreună cu un grup de pensionari, mai mult sau mai puțin întineriți și revigorați de tratament, ale căror nume și semnături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hibernal și montan, cu statuia unui Hercule înarmat cu măciucă în spate împreună cu un grup de pensionari, mai mult sau mai puțin întineriți și revigorați de tratament, ale căror nume și semnături autografe erau înscrise pe verso. Totul era în poză "ganz richtig", vorba neamțului. Să mai zică cineva că statul comunist nu se îngrijea ca un bun părinte de soarta cetățenilor de vârsta a treia, cărora le asigura, iată, minunate condiții pentru a se trata de reumatism, gută, artrită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
păr rebele, care-i tot cădeau pe frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și nu mai bleștiți atâta asupra căișorilor mei!... Ăia cu aripi... Ia-n ascultați!... repetă poetul și, luând o poză solemnă, începu să recite cu glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei 'nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil, cu puțină vreme înainte de a-și lua calabalâcul și familia, ca să se mute la Vidra. Doar nu te obligă nimeni, nu-i așa, să le dai o mână de ajutor acestor porci, așa cum nu te obligă nimeni să ții poza lui Lenin pe perete sau să fii abonat la ziarul "Scânteia"!... Matale greșești și exagerezi, când îți închipui că, dacă nu le dai nici un ajutor, o să ai de suferit... Nu te bagă ei pe matale la închisoare!... Nu exagerez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la o zi la alta și îndrăznește să clevetească împotriva stăpânirii și a puterii deopotrivă. Și nu se sfiesc să spună fățiș că sfârșitul relelor și belelelor este cât se poate de aproape. Vezi, Dinule-tată, să nu te tragă în poză și pe tine, că mă ia groaza de pe lume când mă gândesc la situația noastră... Dacă toți s-ar gândi numai la pielea lor, atunci, cu siguranță am suporta umilința încă patruzeci și cinci de ani. Dar treaba-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ți-ai găsit, Paraschive, că tu ai avut de construit socialismul, timp în care amorezul de ocazie ți-a răvășit căminul... Exact așa! Interesele generale mai presus de cele personale! Felicitări, tovarășe! Pentru asta intemperiile îți vor degrada chipul din poza de la vitrina fruntașilor în muncă de pe aleea principală din Cișmigiu și vei fi nominalizat de Ziua Muncii la rubrica Tovarăși cu care ne mândrim și care pun vârtos umărul la temelia unei vieți tot mai fericite în patria noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu ceva sub formă de nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur, în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fim cumva recunoscători doamnei, ne-am hotărât ca de 8 Martie să nu-i mai oferim, ca toată puștimea, ghiocei, batistuțe cu monogramă sau sticluțe cu parfum, ci un cadou surpriză: o carte intitulată, patriotic, "Prietenia româno-congoleză". Era foarte frumoasă. Pozele cu tovarășul nostru, dar și cu tovarășul lor, un negru foarte reușit, erau superbe. Noi nu fusesem atrași numai de apropierea frățească dintre cele două popoare, ci și de faptul că, vorbitori de limba franceză, congolezii se bucurau și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
devotat pălărios scoate o filmătoare cu lumini și pozează peste tot; chiar și-n baie. Pe nea Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă multe poze de-ale lui. Devotatul șef face semn către unul care zice mereu, ca un roboțel stricat, ruginit: "Trăiți! Am înțeles!" Roboțelul scoate iute niște hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să facă, sireaca, dacă tolomacul ei nu le are cu datul în bărci... Nineta se strâmba de mama focului către ele, arătând că eram și eu pe-acolo, obiectul de care se împiedicau toate... Eu, cufundat într-o carte cu poze pe care o mai frunzărisem de câteva zeci de ori, nicio reacție... E dată dracului Lili asta. Mie nu mi-a trecut prin cap, în tinerețe, o invenție ca asta: pui mușcata pe balcon, la mare vedere, și semnalul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se împrăștie. Mă sperii, țip, și mă trag de o parte: A! Îmi cer scuze dacă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puse capăt el. O apucă strâns de mână, îi aruncă sabia, o izbi de perete și îi atinse gâtul cu sabia lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta era ceea ce trebuiau să înțeleagă: în luptă au învins amândoi. De ce? De ce atâtea poze? Trebuia să știu cine e ultimul rival! Trebuia numai să întrebi, dulceață! Vocea lui glumeață contrastă cu demnitatea ei. Aruncă sabia, o luă aproape de el și, înainte s-o sărute cum nimeni n-a mai sărutat vreodată, rosti: Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îndrăgostiți. Ce anume îmi propui? Vreau să lucrezi cu mine la un reportaj. Îmi explică. Deci, ne apucăm de lucru chiar acum. Ne retragem în camera noastră și lucrăm. Însă fără nici o înregistrare. Singura dovadă fiind ce scriem și o poză împreună. Am stat practic izolați. Mi-a luat celularul, tot. Și când adormi pe fotoliu (îmi lăsă mie patul) îi căutai prin buzunar: portofelul. Vroiam acum să-i iau un bilet pe care erau scrise probabil mai multe destinații. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încât el se temea aproape să-i audă vocea". O ipostază, înrudită tehnic, a Duducăi frizează ridicolul cosmic, mai ales din pricina combinațiilor exagerate: "Cântul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile celui mai stoic dintre filosofi (Marc Aureliu și Epictet, parcă vă și văd tremurând de emoție în locul vostru călduț din limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
avut mijloacele să răspund singură la această întrebare dacă, iată, nu mi-ar fi surâs norocul și nu aș fi descoperit, grație unui prieten francez preocupat de aceleași întrebări (ba chiar în așa măsură încât s-a apucat să colecționeze poze, furate cu telefonul mobil, ale japonezilor adormiți pe unde îi podidea nevoia), un studiu consacrat exact acestui subiect. Doi cercetători francezi de la Universitatea din Kyushu au realizat o anchetă interculturală, în rândul francezilor și al japonezilor, cu privire la obiceiurile de zi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe o mică tăblie cu patru picioare, semănând cu un scăunel, individuală, din nenumărate boluri, evident, minuscule, de culori și forme asortate. Nu, nu se chinuiește Rezvan, îi sar în ajutor pentru că știu ce vrea să spună, i-am văzut pozele sensei, obiceiul lor este să întindă fața de masă pe covor, și să așeze acolo platourile și farfuriile, ei stau pe jos, în jurul ei. Aaa radiază sensei stați pe jos, ca și noi. Nu, nu Rezvan chicotește, eu râd de-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu bărbia sprijinită pe degetele mare și arătător. Un gest neobișnuit, plin de afectare, mai potrivit cu palatele elegante din Londra decât cu o străduță Întunecoasă din partea veche a Madridului, dar la el probabil uzual; ca și când era deprins să ia adesea poze Îngrijite În fața oamenilor. Așa alb și blond cum era, avea aerul unui fante sau al unui curtean; dar adevărul e că se bătuse cu dibăcie și curaj, ca și tovarășul lui de drum. Manierele lor, observă căpitanul, erau identice, copiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]