2,007 matches
-
lui Merlin,lângă Fântâna Pinului. Condițiile sale sunt acestea: cavalerul care, se va întâmpla a fi trântit de pe cal nu va avea voie să reia lupta; iar dacă fratele meu va fi învins, el va părăsi această țară lăsându-mă pradă învingătorului. Acum, trebuie să vă spunem că această Angelica și al ei frate, care-și spunea Uberto, dar în realitate se numea Argalia, erau copiii lui Galafron, regele Gathay-ei, care-i trimisese pentru nimicirea armatelor lui Christ; căci Argalia era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
primit salutul cu răceală și a sarit pe cal depărtându-se în galop. Zadarnic l-a urmat frumoasa domniță strigându-l îndurerată, zadarnic îl întreba ea ce facuse pentru a merita atâta dispreț. Rinaldo s-a făcut nevazut lăsând-o pradă deznădejdei, iar ea s-a intors cu ochii plini de lacrimi la locul unde-l găsise dormind. Acolo se intinse la randu-i dezmierdând pământul pe care el se odihnise, în cele din urmă doborâtă de oboseală și mâhnire, adormi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă pradă unei fiare sălbatece sau oricarei alte fatalități ai ales pentru a pune capăt vieții mele. Îți voi fi recunoscătoare”. În cele din urmă, doborâtă de oboseală și de mâhnire, ea s-a întins pe nisip și a căzut într-un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în pădurea în care se aflau cei doi prieteni. Câțiva cavaleri din suita lui au zărit de la distanță pe tinerii maur. Cloridon a văzut și el ceata și, observând că ei se risipeau în câmpie ca și cum ar fi pornit să prade, i-a spus lui Mador să lase cadavrul și să se salveze prin fugă. El a dat drumul părții sale crezând că Medor avea să facă la fel; dar viteazul tânăr își iubea prințul perea mult pentru a-l părăsi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
stăpânul meu. Altă favoare n-am să-ți mai cer: viața nu mi-e deloc dragă; vreau să mor de îndată ce-mi voi fi îndeplinit această sacră datorie. Pe urmă, vei face cu mine ce vei voi. Dă-mă pradă păsărilor și fiarelor, dar lasă-mă mai întâi să-mi îngrop prințul.”. Medor a rostit aceste cuvinte cu atâta duioșie și blândețe încât ar fi mișcat și o piatră. Zerbino a fost adânc impresionat. El se afla pe punctul de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
presfințitului mitropolit chir Gavril și cine le va lua de la sfânta mănăstire să fie neertat de Dumnezeu, blestemat și afurisit. Și fiind făcut de Nifon egumenul, la leat 7269 (1761) Iulie 8”. Între anii 1733-1765, Moldova a fost călcată și prădată de tătari, poloni, nemți, unguri și turci. Odoarele Mănăstirii de data aceasta au fost duse în păstrare la Mitropolie la Iași. Domnul de atunci, Ioan Mavrocordat, a luat din odoarele Mănăstirii Secu pentru biserica curții domnești „Sfântul Aer” ctitoricesc donat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
niseală. Smulgându-și perii de disperare în fața rivalului său prodigios, Zavaidoc încercă mai întâi să-l învingă cu mijloace nobile. Pierdu nopți întregi la pianul hodorogit din odaia unde locuia, la Gavrilescu, încercând să mai facă vreun cântec de succes. Pradă unei dezolante lipse de inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluie rături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Ver gu lui. Tâlharul, cu un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
O VERONICĂ... "] 2261 O Veronică să *** în brațe TEXTE GLUMEȚE. PARODII 2256 [1] D. Michalis Eminescu, vecinic doctorand în multe științi nefolositoare, criminalist în senzul prost al cuvântului și în conflict cu judecătorul de instrucție, fost bibliotecar, când a și prădat biblioteca, fost revizor la școalele de... fete, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas și al altor jurnale necitite colaborator. [2] Pogor, fost judecător de apel al bătrânului Pi.. ă Roșă. [3] Escelența Sa d. Titus Livius de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de zece ani, păștea acum o turmă; se vedeau păstorii sprijiniți în bâte, câțiva cai sălbatici. — A fost ultimul război în care zeii s-au implicat, ajungând să se lupte între ei, zise Zaleucos. După măcelul acela, ne-au lăsat pradă nebuniei noastre. Au debarcat și au mers până la cetate, unde se înălța templul Athenei, zeița războinică și violentă, singura învingătoare adevărată. Din tavan, prins cu două lanțuri, atârna un scut foarte greu, strălucitor. Potrivit mitului, fusese purtat de Achilles în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dată fiind cultura sa greacă, Zaleucos vorbise despre el cu superioritate - un tărâm de vis. Ceea ce văzu însă de-a lungul marelui fluviu fură câmpii devastate de jafuri, necultivate, copaci tăiați, maluri surpate, diguri în ruină. Pe alocuri, mici sate prădate fără milă, urme ale incendiilor, ruine îngropate în nisip, țărani cu câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în nenumăratele brațe ale deltei, dar în canale rămânea o apă verzuie, lângă care măgari legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și lua deciziile solitare, începea să simtă în jurul lui locurile goale ale celor pe care Tiberius îi ucisese. Păruseră procesele nevrotice ale unui tiran, însă reprezentaseră decapitarea precisă a unui segment politic. Tiberius, „așa cum arunci bucăți de carne dulăului ca să prădezi casa“, își câștigase siguranța aruncându-i la optimates, unul după altul, pe capii partidului advers. Lenta epurare fusese condusă cu mare pricepere și mersese în profunzime, încât partidul de populares nu avea să-și mai revină vreodată. Și nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o reședință mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el să ducă o asemenea femeie? În realitate, vila nu-i plăcuse nici lui Julius Caesar, și de-a lungul anilor mulți o prădaseră. Din cauza izului jilav de aer închis, a urâțeniei camerelor aflate în penumbră, Împăratul se simțea tentat să se întoarcă la Roma - însă descoperi că, în fundul atriului, paznicii să căzneau să deschidă în cinstea lui un portal care stătea închis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
renunțat la comandă. Cu gândul la bogăția și puterea pe care avea să pună mâna - o funcție care te făcea asemenea vechilor phar-haoui din Aegyptus, se spunea la Roma -, nu observă privirea glacială a herculeanului Cassius Chereas. Împăratul îl lăsă pradă iluziilor câteva ore; apoi porunci ca locuința lui Macro, lipsită acum de apărare și plină de prieteni care îl felicitau, să fie înconjurată de militari. — Lui nu-i salvezi viața? întrebă Callistus atent. — E militar, explică neîndurător Împăratul, și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
drept o studentă sclipitoare dar surmenată la Medicină, evadând, când se calificase ca doctor, dintr-o lungă adolescență într-o serie de aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
surmenată la Medicină, evadând, când se calificase ca doctor, dintr-o lungă adolescență într-o serie de aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sânii în mâini, cutia ei toracică făcându-mi ceasul de la mână să-mi zdrobească antebrațul. Postura ei pasivă era înșelătoare; dintr-o lungă experiență, știam că acesta era preludiul unei fantezii erotice, o lentă și circulară cercetare a unei proaspete prade sexuale. - Dacă fac și eu ce vrea el? Nu. Dar e dificil să știi unde e centrul personalității sale. - Nu te deranjează că a făcut pozele alea? Pare că te folosește. Am început să mă joc cu sfârcul ei drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Iancu Jianu, pe Zdrelea, pe alți haiduci în haine arnăuțești, pe cari îi glorifică tîmpenia populară, i-au uitat toți, afară de editorul Herz și de romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de capitală, o mînă de oameni pradă copiii, oprește camioanele, vămuiește ideile”. O voință de profanare a valorilor colective „sacre” străbate aceste pagini deziluzionate, a căror violență e direct proporțională cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pisicul - un mieunat prelung, la fel de trist, ba, mai mișcător, mai iscător de emoții, celor, care, bucuroși cum nu mai fuseseră vreodată, făceau cu mîinile și-și luau la revedere, de la cei ce rămâneu la domeniu, pentru trei zile, lăsându-i pradă liniștii și singurătății. Totul a fost ca-n povești. Și mai tare, și mai ca dincolo de povești, a fost, revenirea. întoarcerea acasă. Căci, după ce au făcut cotitura, de la Fagul Stingher, au rămas, cu toții, muți, de uimire. Nu le venea a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Felicia îl privi nedumerită și mirată. Aș vrea să te însoțesc până acasă și, dacă se poate, să mă prezinți părinților tăi! îi ceru el în mod imperativ, așa cum nu mai făcuse până atunci. Fata se arătă și mai surprinsă, pradă unei tulburări evidente. O, nu cred că se poate, veni grăbit și parcă panicat răspunsul ei. Acum nu e momentul. Și de ce nu?! se miră el, căutându-i privirea și continuând să o țină strâns de mână lângă el. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dezgustat albușul vîscos care se Întărea. * * * Sala restaurantului avea aerul Înghețat al unui loc În care trebuia să se țină o sărbătoare care nu s-a mai petrecut. Loïc dădu brusc la o parte ceașca de cafea de pe bar, vizibil pradă unei intense stupefacții, și o privi atent pe Jeanne, care stătea În fața lui. - Nu-mi vine a crede, mamă! Dar de ce nu ne-ai spus niciodată adevărul despre ea? De ce? - Ca să vă ocrotesc, pe fratele tău și pe tine, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descendentă Kersaint să aducă pe lume un urmaș Le Bihan. De parcă ar fi fost ieri, Îl revedea În minte pe Arthus, cu privirea sticlind de ură, poruncindu-i să avorteze atunci cînd ea Îl anunțase că rămăsese Însărcinată cu el. Pradă sumbrelor ei amintiri, nu-l băgă În seamă pe Pierric care se luase după ea. Deodată, silueta masivă a fiului ei i se așeză de-a curmezișul drumului. Se agita, făcîndu-se că vrea s-o Împiedice să treacă. Yvonne, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totul la cale, ca Întotdeauna, acum ați Înțeles? Toate crimele astea, toate sînt numai din vina lor de la bun Început! Ei au ucis-o pe Gwenaëlle a mea! Ei i-au ucis pe frații tăi, Marie! Trebuie să-i răzbuni! Pradă unui acces de ură, Yvonne vocifera, la limita demenței. Cei doi gardieni, asistați de un infirmier, puseră mîna pe ea și o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie nu dormise mai mult de un ceas și se trezise cu o tresărire bruscă, pradă o dată În plus coșmarului care nu-i dădea pace. Seara din ajun Îi lăsase amintirea unui enorm eșec. Toată noaptea Învîrtise și răsucise pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne decizia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
E o Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]