3,357 matches
-
Farley se află la a doua felie de prăjitură. — E foarte bună, spune, printre îmbucături. Mulțumesc. — Ei... pentru puțin. Ridic din umeri, ușor stingheră. Eu vă mulțumesc pentru că ați avut grijă de mine tot acest timp. Doamna Farley își termină prăjitura, lasă farfuria jos și mă privește câteva clipe, cu capul într-o parte, ca o pasăre. — Draga mea, spune în cele din urmă, nu știu unde-ai fost și ce-ai făcut. Dar indiferent despre ce e vorba, te-ai schimbat. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sonerie și încep să-l amestec cu albușurile de ou, exact așa cum m-a învățat Iris. Și, o clipă mai târziu, bărbatul se află la ușa bucătăriei și se uită prin fereastră. N-am de gând să dau rasol cu prăjitura pentru cine știe ce comis voiajor. Poate să aștepte câteva clipe. Termin de amestecat zahărul, după care mă duc la ușă și-i deschid. Vă pot ajuta cu ceva ? zic politicoasă. Bărbatul mă privește în tăcere preț de câteva momente, aruncându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mînă În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învîrți prin oraș. Trebuie să ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rutină domestică. Doar un soi de aranjament foarte lax - un menaj, nu un cămin al iubirii conjugale sau măcar al afecțiunii. Când proviziile alimentare se subțiau, Vela se ducea la supermarket și cumpăra un puhoi - mere, grepfruturi, carne pentru refrigerator, prăjituri, șarlote pentru desert, conserve de ton și de hering În sos tomat, ceapă, orez, cereale pentru micul dejun, banane, salată verde, cantalupi. Am Încercat de câteva ori s‑o Învăț cum să aleagă un pepene galben mirosindu‑l la codiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pjaet, descoperite și cartografiate de tatăl său. Când se întâmpla să nimerească în mijlocul oamenilor îi era cu neputință să mai scape de ticul minciunii, fiindcă asemenea momente erau rare și trebuiau întotdeauna să se întipărească în memorie. Mai vrei o prăjitură, un grog, ceva? Mulțumesc, mai vreau. Spune-ne cum îți petreci timpul liber, ce faci toată ziua. Kjus turuia în continuare, dar adevărul era că nici el nu știa ce face toată ziua, nu se gândea la asta și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Șase. Eu nu sunt de vină că am apărut la sfârșit. Sincer, la început nu m-a supărat cu nimic ideea de călugărie. E drept că aveam trei ani. În zilele trandafirilor, când mă întorceam în sat, toți îmi dădeau prăjituri și la început mi-a plăcut să mă umflu în pene. Dar după un timp Huo Ba tot râdea de țeasta mea rasă. Mă întreba cum de i-am lăsat. — Te deranja? — Maică-mea mi-a spus că l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și os, șervete de pânză și o tavă de argint. — Le-am găsit pe toate într-o piață din Bermondsey, zise el, arătând către masă. Cu excepția biscuiților, stai liniștită! Pe ăia i-am cumpărat proaspăt făcuți. Biscuiți cu unt și prăjitură cu ghimbir - de ce fornăi în halul ăsta? — Când aud de biscuiți cu unt, nu mă pot abține să nu sar în sus, îi explicai eu. Acum trebuie să iau unul sau fac o criză. — Ce să zic, parcă-parcă aș ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
extraordinar de relaxată dar, paradoxal, parcă ajunsesem la punctul de tensiune maximă, fără să explodez. Ambele stări fiind de înțeles, zic eu. — Ți-am spus până acum cât de mult îmi plac lucrările tale? zise Hugo, cu gura plină de prăjitură cu ghimbir. Probabil că nu, de teamă să nu par un nașpet încrezut care, după cum ai zice tu, sunt sigur, încearcă să se combine cu tine. Sunt foarte bune. — Mulțumesc. Cine știe ce mai face Lurch cu ultima până mâine dimineață, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai slăbit? zisei eu, privind-o atent, în căutarea unor semne care să explice schimbarea ei. Ai cam, nu-i așa? Ești la regim? Poate acela era motivul; era atât de hămesită că nu-i stătea gândul decât la o prăjitură cu frișcă, cu tone de calorii și gem de mure. Clătină din cap, zâmbind ușor, de parcă aș fi fost undeva departe. Nu. Adică da, am slăbit, dar nu țin regim. Cred că e din cauza slujbei. De ani de zile tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi păsa de viață, sau prefera să nu vadă moartea venind? Dumnezeule mare! Nimeni nu-i spusese vreodată dacă sforăia. Visul lui fusese unul fericit. Un vis în care făcea dragoste cu Clarence pe masa din bucătărie, peste făina de prăjituri, cu urechea atentă la pașii posibili ai bătrânei, mușcându-și buzele ca să nu țipe. S-a trezit așa cum se trezea mereu din aceste vise: cu un ciudat amestec de fericire, dezamăgire și scârbă. Și când s-a trezit, ei plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vadă o placă pe care scria: „Capucino Bar“, cel care o scrisese fiind evident un american. Înăuntru, Îi ceru femeii din spatele tejghelei o cafea, apoi, știind că nu avea nici o șansă să ia prânzul, ceru o brioșă. Arăta ca o prăjitură, avea aspectul unei prăjituri, dar la gust era ca o bucată de carton. Puse bancnote de trei mii de lire pe tejghea. Femeia se uită la ele, ridică ochii la el, le luă, apoi puse pe tejghea aceleași monede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care scria: „Capucino Bar“, cel care o scrisese fiind evident un american. Înăuntru, Îi ceru femeii din spatele tejghelei o cafea, apoi, știind că nu avea nici o șansă să ia prânzul, ceru o brioșă. Arăta ca o prăjitură, avea aspectul unei prăjituri, dar la gust era ca o bucată de carton. Puse bancnote de trei mii de lire pe tejghea. Femeia se uită la ele, ridică ochii la el, le luă, apoi puse pe tejghea aceleași monede pe care el le găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
una În fața lui Brunetti și apoi puse lângă farfuria sa bolul argintiu de zahăr. Folosind cleștișori argintii, puse unul peste altul șase fursecuri, fiecare de mărimea unei caise, pe farfuria lui, apoi folosi aceiași cleștișori să pună alături de ele patru prăjituri Înfășurate În folie. El Își turnă zahăr În cafea și sorbi din ea. — E cea mai bună cafea din Veneția, signora. Tot nu vrei să-mi spui secretul? Ea zâmbi, și Brunetti văzu că-și mai pierduse un dinte, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dată, în prima oră, aud sunetul trenului fugarnic, care mă cheamă parcă să călătoresc cu el, pe tărâmuri necunoscute, în zile geroase de iarnă sau în zile toride de vară. Sunt zile de școală mai dulci sau mai amărui, precum prăjiturile gătite de mama. Sunt zile de școală pe care le întâmpin cu seninătate, conștientă că ele îmi vor țese pas cu pas viitorul. Primesc o groază de teme în fiecare zi, muncesc șase ore la școală și alte trei acasă
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
mă aștepta la rându i răbdătoare, iar prietenii adevărați mă invitau să gust din bucuriile cotidiene comprimate. Nimic nu se schimbase. Poate doar eu, conștientă că reușita presupune efort, că victoria aduce și suferință, nu doar bucurie, așa ca și prăjiturile mamei, când mai dulci, când mai amare. Pe lângă concursuri, alături de prietenii mei, am parte și de multe teze ori teste. Nu mă sperie nici ele. Așez penița pe hârtie și nu o ridic până nu obțin rezultatul dorit. Mirosul oțetit
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
tortul în magazine, spuse Jester. E răcoare și nu se strică. Însă în împărăție mai locuia și un balaur. Era Balaurul cel Mare. Și nu era doar mare, ci și lacom. Iubea dulciurile. Ar fi mâncat toată ziua bomboane, halviță, prăjituri cu nuci și miere. Cât despre ciocolată și, mai ales, despre torturi de ciocolată, ce să mai vorbim! Și cum dinspre magazie bătea un vânticel de iunie, balaurului îi veni pe la nas aromă de ciocolată. Mmm, zise el, la palat
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
exprimare. Dar sper c-o să reușești să rezolvi situația. —N-am timp. Sunt înglodată până peste cap în cazul ăla cu rețeta. Brant s-a uitat la ea fără să înțeleagă. — Îți aduci aminte, l-a impulsionat ea. Rețeta de prăjitură în care cititorilor li s-a spus să adauge cincizeci de cupe de whisky în loc de cinci. Avem foarte mulți cititori furioși. Mulți dintre ei au o stare de mahmureală severă. Am muncit până târziu în noapte ca să-i dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
disperate să se mărite cu ei. Privirea lui Alice a alunecat către hârtiile cu care Sherry își freca fusta. Ceea ce ea crezuse că erau niște șervețele semănau acum suspect de tare cu foile trimise de avocatul extern pentru cazul cu prăjitura cu whisky. —Vai, îmi pare rău, a rânjit Sherry. Am creierul făcut terci. Ei, asta face sarcina din om! —Sarcina! Alice a schițat un zâmbet chinuit. A sunat telefonul. Sherry a dispărut ca să răspundă. — E mama ta, a anunțat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se dovedea a fi ultimul răcnet în modă. Iată, de exemplu, un articol despre cum manageri de fonduri de top alegeau să iasă din cursă în favoarea unei vieți petrecute în raiul domestic de acasă, alături de copii și forme de copt prăjiturile. Amanda a absorbit prin ochii larg deschiși cum soția unui scriitor de discursuri de la Casa Albă, o femeie de mare influență până mai ieri, scrisese un roman, aflat pe lista bestsellerurilor, despre viața de gospodină. Se zvonea că romanul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake nu vrea cumva să recicleze nu numai propriul gunoi, ci și pe cel al întregii planete? Alice a tăcut. —Și unele dintre lucrurile pe care le reciclează, draga mea... Doamna Duffield și-a clătinat părul grizonant, coafat cu grijă. —Prăjitura aia de Crăciun... Alice a devenit iritată. Era adevărat că nu erau prea frumoase zorzoanele neclare și neterminate pe care Jake le desenase pe prăjitura de Crăciun vegetariană, din cereale integrale, cu ajutorul unui fost tub de pastă de dinți, clătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care le reciclează, draga mea... Doamna Duffield și-a clătinat părul grizonant, coafat cu grijă. —Prăjitura aia de Crăciun... Alice a devenit iritată. Era adevărat că nu erau prea frumoase zorzoanele neclare și neterminate pe care Jake le desenase pe prăjitura de Crăciun vegetariană, din cereale integrale, cu ajutorul unui fost tub de pastă de dinți, clătit cu apă, și cu capătul tăiat. —Ăsta a fost pontul cel mai grozav din numărul pe decembrie al lui La Gunoi! a spus ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În mod destul de neașteptat, în autobuz, Alice izbucnise în lacrimi din cauza frustrării și a epuizării. Și asta pentru că, atunci când ieșise din Vechea Morgă, Jake o întrebase dacă putea să cumpere niște bicarbonat de sodiu. — De ce? întrebase Alice. Nu fac nici o prăjitură. Nu, dar e un foarte bun agent de curățare, îi răspunsese Jake zâmbind. A venit vremea să adoptăm o abordare mai etică în ceea ce privește gospodăria. Alice îi aruncase o privire goală. Poți să-l combini cu oțet alb și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai numere măsurile din varianta sub formă de praf - se terminaseră și ele. O, Doamne, și mai trebuia cumpărat și tortul pentru creșă. Așa cum le aminteau tuturor afișele încă de acum câteva săptămâni, Chicklets urma să organizeze o licitație de prăjituri, la care toți părinții erau așteptați să contribuie. Hugo avea senzația pregnantă că dacă el s-ar fi abținut, copilul avea s-o pățească. Când a intrat în parcarea supermarketului, ploaia a început să se rostogolească pe parbriz. Ultimul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unui alt loc de parcare, familia cea grasă a început să facă mișto de el și să-i arate tot felul de degete. Hugo spera să nu-i întâlnească în supermarket. Nu trebuia decât să evite standul cu chipsuri și prăjituri cu frișcă. Înăuntrul magazinului, Hugo s-a holbat la zidul de scutece și-a simțit cum îl apucă deprimarea la gândul că urma să cumpere o nouă colecție, mare și costisitoare, din obiectele imposibil de așezat pe trup. Încercarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
O putea întreba din nou pe Alice despre problema cu somnul; ba chiar putea să treacă la cea cu scutecele. — Mi-ar face plăcere, a răspuns Alice politicos. Dar nu prea am timp. — Aș putea să-ți ofer și-o prăjitură, s-a milogit Hugo. Alice nu s-a putut împiedica să nu râdă. — Îmi pare rău, a spus ea ridicându-și coșul la nivelul șoldului. Cu altă ocazie. Hugo și-a reprimat urletul de durere care amenința să-i scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]