3,904 matches
-
până la capăt, în consecință ele „vor trăi ca florile, după soare“. De atunci, doctorul refuzase să o mai vadă și, într-o zi o întâlnește goală și concupiscentă, în pădurea de la Poiana Dornei. Se retrage înspăimântat și cade într-o prăpastie. Secretul regenerării a dispărut odată cu moartea lui. Aceeași temă a întineririi biologice va fi dezvoltată și în Tinerețe fără tinerețe... Titlul narațiunii duce cu gândul la un basm românesc despre mitul juvenilității eterne; Eliade tratează în felul său această temă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
prinț român. Junimiștii se văd acuzați de a fi atei, cosmopoliți și vînduți străinătății. Influența Junimii și a Convorbirilor literare se impune, între liberalii reduși la o practică politicianistă și junimiștii care tind să controleze știința și cultura deschizîndu-se o prăpastie. Istoricii Lambrior și Xenopol reunesc grupul. Poetul Eminescu este unul din protejații lui Maiorescu, iar povestitorul Creangă intră și el în acest cerc. Creangă, care face figură de adevărat reprezentant al poporului, se împrietenește cu Eminescu, format în spiritul filosofiei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
românească. Ei se adresează periodic lui Antonescu și dialogul surzilor merge mult mai departe de apărarea intereselor patriei. Problema subiacentă este aceea de a defini de care patrie și de care patrioți este vorba. Antonescu prinde perfect mesajul și măsoară prăpastia care îl separă de șefii partidelor de opoziție, iar cînd Constantin Brătianu i se adresează într-o scrisoare din 24 septembrie 1942 pentru a-i reproșa că a continuat campania împotriva Rusiei, el îi răspunde printr-o întrebare simplă: "Pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Țărănesc, Maniu. Frontul nu cuprinde decît comuniști și unele formațiuni apropiate partidului: Uniunea Patrioților, Frontul Muncitoresc și pe socialiștii lui Titel Petrescu. Tonul comuniștilor este cel de revanșă: trebuie pedepsiți pînă la exterminare vinovații care au dus țara pe marginea prăpastiei. Trebuie să se creadă și să se exprime credința în binefacerile URSS și ale tovarășului Stalin. Originile și cariera figurilor conducătoare ale partidului explică modalitățile de preluare ale puterii activism, contacte directe cu lumea muncitorească și celebrarea Uniunii Sovietice a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cine poate" în aceste adeziuni la partid între 1945 și 1948. Convingerile de stînga sînt reale și vor genera adesea deziluzii amare. Mărturiile profesorului Toth, filosof și matematician, tînăr comunist în 1945, clarifică acest entuziasm militant și rezervele provocate de prăpastia dintre utopie și realitatea puterii: "Eram total conștient de faptul că, fără comuniștii ruși, comuniștii români n-ar fi cîștigat nicicînd puterea. Dar mijloacele de a ajunge la putere îmi erau indiferente, atîta vreme cît noua societate ce avea să
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
independentă". Deci, umanist, socialist, adept al lumii a treia. Ambiția este amplă, dar între aluziile la o frumoasă arhitectură și realitatea represivă dintr-o țară împărțită în guvernanți activi și guvernați, pentru care viitorul nu are culoare, se sapă o prăpastie. Dezamăgirea cîștigă teren, în vreme ce credința lipsește. În 1974-1975, această credință vine de altundeva. Regimul Ceaușescu va face totul pentru a evita propagarea acesteia împotriva sa. ROMÂNIA AMENINȚATĂ "O ființă normală, un european, sclav al logicii formale, este incapabilă să înțeleagă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
PCR de Covasna, membru supleant al Comitetului Executiv al Partidului și vicepreședinte al Consiliului ungar: vorbele lui au greutate. El demisionează din funcțiile sale și protestează printr-o serie de scrisori adresate între 1977 și 1980 unor personalități oficiale, împotriva prăpastiei ce separă teoria egalitară de practica discriminatorie. Reuniunile Consiliului ar avea ca singur obiectiv proslăvirea regimului. Consiliul acționează sub directivele Comitetului Central, care-1 finanțează. Mai tîrziu, criticile lui Kiraly vor deveni mai dure: regimul Ceaușescu este relicvă a stalinismului, declară
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
27 februarie 1880] ["ÎN FINE PORTOFOLIUL... "] În fine portofoliul finanțelor a fost căpătuit. D. Cîmpineanu, după câteva nazuri de cochetă, a primit sarcina de a înlocui pe d. Sturdza și a se face apărătorul bugetului pe 1880. Cum vedem, peste "prăpastia" cea adâncă despre care vorbea odinioară d. Cîmpineanu, esistă acuma o punte solidă, pe care d-sa umblă, se duce, vine, se întoarce oricând trebuințele marelui partid o cer. [ 28 februarie 1880] [""ROMÎNUL" DE LA 25 FEVRUARIE... "] "Romînul" de la 25 fevruarie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de poliție și cari formau alaltăieri obiectul ironiei publicului, să nu se ia după aparențe, cu dibăcie înscenate, al căror unic și esclusiv obiect de amăgire e de astă dată numai Coroana, nu poporul. Îndărătul acestor manifestațiuni înscenate se deschide prăpastia; pentru tron, pentru țară, pentru toți. Prin adoptarea unanimă a monarhiei occidentale am gândit la acea măreață continuitate de dezvoltare care caracterizează dinastiile vechi ale Europei, ce au trecut neprimejduite prin secole întregi. Visul rău al domniei efemere, visul și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
odinioară, fiindu-i partidul în culmea învierșunării ca opoziție, a ordonat corpului de sub comanda sa ștergerea numelui M. Sale din formula de jurământ milităresc înscrisă în livretul soldatului. Ce caractere la acești domni, ce oameni întregi! Unul vedea odinioară o prăpastie între națiune și M. Sa Domnitorul și peste puțin prăpastia fu astupată cu un portofoliu pe care bravul domn îl schimbă astăzi pe un post de advocat la căile ferate. Altul detronează odinioară pe Domnitor - din norocire în efigie numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ordonat corpului de sub comanda sa ștergerea numelui M. Sale din formula de jurământ milităresc înscrisă în livretul soldatului. Ce caractere la acești domni, ce oameni întregi! Unul vedea odinioară o prăpastie între națiune și M. Sa Domnitorul și peste puțin prăpastia fu astupată cu un portofoliu pe care bravul domn îl schimbă astăzi pe un post de advocat la căile ferate. Altul detronează odinioară pe Domnitor - din norocire în efigie numai - și proclamă o republică, și peste puțin îl vedem galant
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
apoi se repezi asupra stăpânului său și-l lovi cu coarnele drept în cap, din toate puterile. Păstorul, deșteptîndu-se înspăimîntat dintr-un somn atât de plăcut, se aprinse de mânie și, sculîndu-se furios, prinse berbecele și-l aruncă într-o prăpastie vecină. Oile văzîndu-l - după obiceiul lor - săriră toate după berbece și astfel pieriră și ele în prăpastie! La această priveliște dureroasă păstorul îngrozit își smulse părul, strigînd: "Vai de cel care nu știe a-și înfrîna mînia! Istoria acestei nefericite
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Păstorul, deșteptîndu-se înspăimîntat dintr-un somn atât de plăcut, se aprinse de mânie și, sculîndu-se furios, prinse berbecele și-l aruncă într-o prăpastie vecină. Oile văzîndu-l - după obiceiul lor - săriră toate după berbece și astfel pieriră și ele în prăpastie! La această priveliște dureroasă păstorul îngrozit își smulse părul, strigînd: "Vai de cel care nu știe a-și înfrîna mînia! Istoria acestei nefericite turme se răspândi îndată în toate satele vecine. Un păstor bătrân, cuminte și cinstit, scoase din această
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se mai tem de nimica... - Așa este, dragii mei; însă ei de multe ori, în asemeni petreceri, își pierd sănătatea și numele cel bun. Voiți aceasta? Luați sama bine să nu faceți ca oile!... Știți că, dacă una sare în prăpastie, toate celelalte o urmează; și de aceea oile sânt privite de toți ca animale neghioabe. Omul care se alunecă la răutăți numai pentru că și alții fac astfeli este oare mai priceput decât aceste animale? Nu; el este lipsit de înțelegere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că el a început a fi simțit de toți, credem că este mai bine să-l denunțăm pe față și să cerem vindecarea lui decât, păzind tăcerea, să lăsăm ca el să se mărească și să ne conducă, poate, până la prăpastie. {EminescuOpXI 183} Cauza acestei situații nu este alta decât sistemul urmat de guvern în administrarea țării. Știm că ni se vor pune înainte cuvinte de intrigi străine, de facțiuni, și altele; dar mai bine ar face guvernanții noștri să-și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o afacere de regulament? Colțul vălului, cestiune de regulament, afacere de familie între majoritate și minoritate. Un miros acut de pușcărie a înconjurat atunci pe acel partid roșu care s-a îmbogățit din precupețire de carne și sânge omenesc; o prăpastie de turpitudini, de mituire, de martiriu al poporului de jos, de nerușinare și bestialitate a plebei guvernante s-a deschis atunci înaintea ochilor - era umbra scabroasei afaceri de pe care s-a ridicat colțul vălului pentru a se trece la ordinea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Sarmisegetuza. Că e un construct "de cugetări" nu ne îndoim: nu avem informații ca poetul să fi văzut cetatea dacilor de la Grădiștea Muncelului. A văzut Cetatea Sucevei și Cetatea Neamțului, dar nici una dintre ele nu sunt ridicate pe "stâncării", între prăpăstii cu creste de piatră. Or, Sarmisegetuza lui M. Eminescu este o proiecție, o "gândire în piatră" ridicată de un Apolodor al magiei absidelor tăietură în stâncă, linii precise de stampă penumbră în care viețuiește și mușchiul verde și paloarea sură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
absidelor tăietură în stâncă, linii precise de stampă penumbră în care viețuiește și mușchiul verde și paloarea sură a vedeniilor și jocul razelor pe coifuri hieratice: "Înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetuza-ajunge norii cu a murilor colți; ..." În "varianta de tranziție" (D. Murărașu) a ms. 2259 f. 93-95 găsim parcă o sinteză a arhitecturii ei: "Și-n cetatea cea zidită din a stâncii coaste sure ... Ce se vede un vis
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
să-i prind pe toți și să-i cioplesc cu răsăritul soarelui", sau: "am trecut pe aici întîmplător, n-aveți niște cai?", sau: "cu tîmpla în trandafiri mă uit cum îmi curge vîntul din vene", sau: Zona de vid a prăpastiei lucește ca o săritură". Și, în sfîrșit: Femeia intră în tîmpla bărbatului cu dirijabile de echinocțiu răgușit". Din cînd în cînd, cucii din ficțiunile lui Cristian Irinescu se dedau unor destrăbălate turniruri de haiku-uri, halucinîndu-ne frumos. Dacă acestor neobișnuite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
creadă în iminența și necesitatea istorică a prăbușirii Imperiului Habsburgic multinațional, iar intrarea României în Tripla Alianță a privit-o ca o chestiune vremelnică, de tact și oportunitate politică. Atunci când primul război mondial a fost declanșat, A. D. Xenopol a dezvăluit prăpastia dintre rege și țară, a mărturisit propriile sale erori de calcul, de pildă credința că Germania va părăsi alianța cu Austro-Ungaria, și a militat pentru alăturarea la coaliția ce înfrunta Puterile Centrale. Că A. D. Xenopol n-a pătruns resorturile adânci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de realitate. Și totuși, discontinuitatea este menționată de mai multe ori în Manuscrisul din 1942, dar numai în relație cu istoria: istoria reprezentărilor, istoria individului, istoria omenirii. Heisenberg insistă și asupra rolului intuiției: "Doar gîndirea intuitivă scrie Heisenberg poate trece prăpastia care separă sistemul conceptelor deja cunoscut și sistemul nou de concepte; deducția formală este neputincioasă în a arunca un pod asupra acestui abis"29. Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se impune plecînd de la neputința gîndirii formale: doar non-rezistența
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
neputincioasă în a arunca un pod asupra acestui abis"29. Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se impune plecînd de la neputința gîndirii formale: doar non-rezistența la experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice poate arunca un pod peste prăpastia dintre două zone de rezistență. Non-rezistența este cheia înțelegerii discontinuității între două niveluri de realitate imediat vecine. Terțul ascuns este absent la Heisenberg. Heisenberg și Lupasco nu s-au cunoscut. Dar noțiunea de "potențializare" apare aproape simultan în opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
singura relație dintre cele două. Avem aici o revoluție autentică ale cărei consecințe ar putea fi incalculabile...", scrie Fondane. De la începutul cărții este evident ceea ce-l atrage pe Fondane în filosofia lupasciană: pentru el, această filosofie "deschide sub picioarele noastre prăpastia fără ieșire a contradicției infinite [...]"8. Fondane face referire aici la primul principiu al logicii clasice, principiul de identitate. Opțiunea lui Fondane este clară. El se gîndește să înlocuiască principiul non-contradicției prin principiul contradicției: A este non-A. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care e înarmat, nu se gîndește decît la mijlocul de a face să beneficieze științele de descoperirea sa și se grăbește, deci, să edifice o nouă cunoaștere. Și imediat contradicția sa se transformă într-o non-contra-dicție: a aruncat o punte deasupra prăpastiei pe care a creat-o; [...] însăși contradicția sa a de-venit un zid de netrecut și a cărui poartă nu se putea deschide în fața nimănui căci o pecetluise cu principiul non-contradicției"14. Teribil reproș. Pentru Fondane, Lupasco îl refuză pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Marea, Pămîntul, Cerul, Si Enion, puștii; unde ești, Tharmas? O revino". Trei zile se jeli și trei întunecate nopți, printre Stînci șezînd, În timp ce luminosul spectru se-ascunse printre norii învăluitori 14. Apoi se abătu somnul asupra pleoapelor ei într-o Prăpastie a Văii. 140 Și într-a șaisprezecea dimineață Spectrul se arătă în fața ei.] Spectrul astfel vorbi: "Au cine ești, Măruntă coaja și găoace Ce din obezile-mi scăpat-ai? Detest temnița mea, o detest și totuși o iubesc. De ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]