2,626 matches
-
urmași ai lor, ai mei, tot Înmulțindu-se pînă ar putea, Într-un timp anume, popula o țară, chiar planeta Într-un viitor ce poate fi calculat. Cu ce sînt eu mai prejos decît tații ce-și țin odraslele În preajmă, atunci cînd nici măcar ei Înșiși nu sînt În stare să-și asigure un trai decent, perfid termen - ce mai e decent În lumea asta? Am un limbaj civilizat, o slujbă respectabilă. SÎnt milos. Tolerant. Nu prea mult. Nu avea nimic
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un bărbat În jur de patruzeci de ani era numai bun la toate, pe urmă lucrurile se mai schimbau: și bărbat, și femeie, după vîrsta asta, apucau, la o adică, ce mai puteau. Mai venea la mascul andropauza, vroia În preajmă fătuci; un dobitoc, mai bine singur. Nici așa. Cu Adanil, Thomas murea și Învia În fiecare noapte; vremea era Încă potrivită; erau nenumărate Adanil, trebuia doar să le găsească, Îl găseau și ele, se adulmecau. Doar că multe dintre acestea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Sau despre un film, de la care tocmai ieșiseră; despre un roman psihologic; de ce nu, despre unul de dragoste. Erau priviți cu plăcere de mai toți cei care intrau În parc; aveau ceva tonic cei doi, dădeau Încredere celor aflați În preajmă, trecătorilor. Dacă unora dintre aceștia le-ar fi mers rău pe urmă, asta, desigur, s-ar fi datorat unei fufe care tot străbătea aleile, pentru a fi acostată de vreun babalîc pofticios. Ann poftise la Thomas, se Întîmpla și astfel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cabinet de filatelie preistorică și un studiou fotografic de modă veche. n-am avut de ales decît să intru în librărie și să întreb dacă există vreun domn Guy Courtois al cărui domiciliu sau birou se află pe undeva prin preajmă. — Domnul Guy Courtois primește, într-adevăr, corespondență la noi, îmi explică un bătrînel excesiv de amabil, cu ochi mici și curioși. Chelia personajului rima perfect cu abajurul sferic al lămpii așezate pe masa la care citea. Ca urmare a tăcerii mele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cea a etnografiei nord-americane. Ea semnific( o prezent( sistematic( (i adesea prelungit( chiar la locul de anchet(, (n sînul grupului social studiat. Pe parcursul acestui lung sejur, datele sînt culese de cercet(tor sau de echipa de cercet(tori: a) (n preajma persoanelor, utilizînd o diversitate de procedee numite "reactive", precum (ntrevederea pe baz( de (ntreb(ri sau de procedee "non-reactive", precum observa(ia locurilor, a evenimentelor, a actelor sau cuvintelor ce (în de via(a lor cotidian( prin persoanale studiate; b
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
de redactare, diversele caracteristici ale acestui demers. A fi prezent la locul faptei Extrasul urm(tor, (mprumutat din lucrarea Street Corner Society de William Foote Whyte, restituie o situa(ie observat( de cercet(tor (n mijlocul unui grup social (n preajma comunit((îi italiene, dintr-un cartier din Boston, la finele anilor treizeci. Subliniem c( acest pasaj este foarte apropiat, dac( nu direct (mprumutat din notele pe care cercet(torul le-a luat, dup( ce observase aceast( partid( de bowling și
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
nu, se oferi Pascalopol, întotdeauna îndatoritor, dar eu zic ca până atuncea să-l prepare cineva, ca să fim mai siguri. Felix ședea pe o bancă în apropierea chioșcului, în bătaia luminii, nehotărîndu-se să plece, câtă vreme Otilia se afla prin preajmă. Deodată auzi glasul fără densitate al Aurichii, voit persuasiv: - Putem să rugăm pe domnul Felix, mamă, cred că n-aresă ne refuze!... - Chiar că s-ar putea, dac-ar vrea dumnealui. Felix se învoi bucuros, și puțin după aceea, când i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să scrie caligrafic, privind de departe pe Otilia: "Otilia, Otilia, Tilia, Tili." Pe la ora șase toți se reântâlniră. Pascalopol își reluase ținuta de moșier, dar cu alt costum, cărămiziu, și aștepta în pridvor, în vreme ce trăsura era și ea trasă prin preajmă. - Vreau să te plimb puțin pe moșie, zise Pascalopol către Otilia, cred că te-ai odihnit de ajuns. Otilia își schimbase și ea rochia și nu părea deloc să fi dormit. - Dar tu, Felix, nu vii cu noi? întrebă oarecum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bilete.Mă duc la teatru când am dispoziție, nu așa, pe neașteptate. Și apoi cine ți-a dat banii? De unde știu eu? - Titi, se irită chiar Aglae, mă agasezi! Titi nu merse, tăcând însă cu perversitate voită sau involuntară până în preajma momentului de plecare, așa încît toți se îmbrăcară, crezând că i-a trecut rezistența. După-masă, Titi dispăru. Ceilalți își închipuiră că se-mbracă. Ieșiseră pe ușă să-l aștepte, dar Titi nu se vedea nicăieri. Aglae intră în odaia lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o privea pieziș când aceasta, de câteva ori pe zi, pretextând solicitudinea, venea în casă și dădea ordine. Ceilalți veneau și ei, din când în când, trimiși de Aglae. Stănică, însoțit adesea de Vasiliad, era nelipsit și se afla prin preajmă chiar când s-ar fi părut că nu este. Otilia îl găsi într-o zi în bucătărie, bând cafea. Zicea că numai Marina e în stare să respecte aroma cafelei ; a soacră-sei era infectă. Pascalopol, din tact, venea mai rar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crede" în ceva n-are simț pentru tragic. De la o vreme nu mai gândești asupra urâtului, ci-l lași să gândească asupra lui însuți. În vagul sufletului, plictiseala tinde spre substanță. Și ea ajunge: substanță de vid. Acel ce-n preajma Absolutului nu poate scăpa de ademenirile vieții - nici o sinucidere nu poate pune capăt dezbinării lui lăuntrice. Nimic nu-l ajută să dezlege drama crudă a cugetului. Irezolvabilul gândirii se epuizează în acest conflict. Farmecul firii trage greu în cumpănă și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-s caracterele acelea care merită a se numi omenești. Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere-n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele goale băgate în niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă, urâtă se desemna pe fețele amîndorora. Alături era o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și contra, fără a se fi supus verdictului autorității sau al numărului. Ne așteptăm așadar ca fiecare să acționeze în mod rațional, îndrumat de inteligența și interesul propriu, atît atunci cînd e singur, cît și atunci cînd se află-n preajma semenilor. Or, experiența demonstrează că lucrurile nu stau deloc așa. Odată și odată orice individ se supune pasiv deciziilor șefilor, superiorilor săi. Acceptă fără să mai gîndească opiniile prietenilor, vecinilor sau ale partidului său. Adoptă atitudinile, discursul și gustul anturajului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le ducea mereu dorul, după ce medicii i le interziseseră. Se îmbrăca îngrijit, afișând o eleganță sobră, rafinată, fiindu-i străină orice stridență. Emana un aer aristocratic, de intelectual rasat, era cult, cu experiența "lumii bune", îi plăcea să aibă în preajmă oameni inteligenți și interesanți, fiind, pe de altă parte, alergic la tot ceea ce aducea a prost gust, grosolănie și spirit suburban. Era modest, harnic, nu se dădea înapoi de la nici un fel de munci, fie ele oricât de prozaice. Tare precum
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
etichetării, discriminării și segregării; - eliminarea sau reducerea testării standardizate excesive; - crearea ocaziilor pentru ca elevii școlii obișnuite să-i cunoască și să-i Înțeleagă pe elevii cu dizabilități; apariția ocaziilor necesare pentru aceștia din urmă de a interacționa social, având În preajmă modele de copii obișnuiți; - familiarizarea cadrelor didactice din Învățământul obișnuit cu elementele specifice educației speciale; - valorificarea, Într-un cadru mai larg, a competențelor cadrelor didactice specializate. Cadrul didactic itinerant/de sprijin joacă un rol ce reprezintă o combinație Între un
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
vreme: Să tremuri ca un cîine În rane schilăvit. Ca molipsit de crime veninul s-aibi În tine, Și-n casele ce intri să vezi a curați, Ca urmele de șarpe, și urma după tine, Cu apa cea sfințită În preajmă a stropi. Pribeag vei fi În lume, fără lăcaș, culcare, Și cin’te va atinge se va simți turbat: Nici viermii În mormîntu-ți nu vor afla mîncare, Că vor muri d-otravă din trupu-ți veninat” El vestește descărcările apocaliptice din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceea imaterială a parfumurilor: natura „odorantă”, „aerul Îmbălsămit”, lumea volatilă a „prefumurilor” („profumurilor”) care acompaniază actele lirice esențiale. Parfumul este unul dintre elementele nutritive ale beției, un drog fin care provoacă imaginația. Acolo unde este iubire, plăcere, mister este În preajmă totdeauna un dulce prefum: „Să se verse dulci prefumuri În cămara de misteri! Crinul, roza să-ncunune Patul dulcilor plăceri!”... Spațiul virginal, acela În care Înfloresc pasiunile tinere, este un paradis al parfumurilor. Cerul, floarea, Cythereea revarsă din fragede cupe vapori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eram copil îmi aduc aminte că într-o dimineață, întorcându-mă-n sat, am auzit un plânset de animal rănit. În casa aceea joasă după colț locuiește Giuseppa Concio, cu ani în urmă când a născut nu era nimeni în preajmă s-o ajute. M-am apropiat de casă, dar am luat-o la goană îngrozit. Apoi m-am întors și am intrat. "Ajută-mă, ajută-mă, Giandomenico, mor, mor, carnea mă frige, inima mi se despică"34. Am început să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
e ușor, îți arăt căile pe care să le urmezi și, dacă nu comiți greșeli, o să te trezești sub un pin falnic, care va grăi celui ce are sufletul despovărat și gata să asculte. Dacă cel ce se nimerise în preajmă era o iscoadă, se-ndepărta imediat și se-ndrepta aiurea, unde se ghicea sau se juca zaruri. Tommaso juca și el oleacă, pentru a nu-i face să uite că era nebun, și puțin chiar credea în născocirile lui: Ceea ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
convinge singuri de propria valoare. E. Popova (2006) observă cu eleganță și profunzime faptul că: "respectul față de sine, buna părere despre propria persoană în temeiul unor rezultate care se bucură de recunoaștere din partea societății, iar nu al lingușelii celor din preajmă, constituie o importantă sursă de forțe vitale, o garanție a sănătății psihice" (p. 62). Fiecare concurent își apreciază în felul său realizările, dar și capacitățile, posibilitățile; evaluează riscurile și consecințele. De aceea, dacă premiul dorit este perceput ca fiind foarte
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nepotrivit să se reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul unui centru unic. Astfel înțeleasă, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice în general. Însă pentru aceasta va trebui să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu ligheanul cu apă pus la încălzit pe soba unde se ritualizează zilnic aprinderea focului; astăzi de dimineață, pe un soare dezmățat, care scotea din brazi și cer culori lipsite de orice echivoc, Noica m-a dus la schitul din preajmă să-mi arate locul pe care și l-a ales să-i fie mormânt. Ne-am adus amândoi aminte că, la Pucioasa, în urmă cu zece ani, în vârful unui deal unde ne retrăseserăm să mă învețe alfabetul grec și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în timp ce voi vă deschideți." Joi, 22 februarie 1979 Zi începută prost. Am fost scoși din hotel (au venit propagandiștii din județ pentru o "reciclare" de două-trei zile) și ne-am pierdut toată dimineața cu obținerea unor camere la vilele din preajmă; apoi mutatul, apoi reacomodarea în noile camere. Seara, Noica a revenit la cartea lui Ivánka, incitat de observația pe care o făcusem în seara dinainte că, în fond, felul "vulgar" al lui Ivánka de a-l înțelege pe Platon - prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
circumscriu această expectorație azvârlită, prin jocul urii și al întîmplării, pe obrazul oricărei fapte care nu are de partea ei decât "forțele plăpânde ale veșniciei". Însă aș greși făcând astfel. Când Odiseu coboară în Infern, umbrele morților se îmbulzesc în preajmă-i să primească sânge pentru a învia o clipă, pentru a reveni o clipă la cuvânt. Toate aceste sanguine luări de cuvânt sânt false înființări; fiecare umbră bea sângele, vorbește și apoi pleacă de unde a apărut, din nicăieri. Orice jurnal
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]