2,230 matches
-
și o atârnă de un cui în colibă. Apoi, fără să se grăbească, își încărcă prada într-un caiac șubred și începu să vâslească alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștini și ridică padela. Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza, foarte blândă, aducea un parfum verde-închis, de selvă virgină, dar nici un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
panglică a râului San Pedro rămase în urmă, în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici nu va mai exista atât timp cât locul acela se va putea numi în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei. Se urcă în caiac și, fără să se grăbească, vâsli alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștinii. Ridică padela și picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Lumea era învăluită în liniște și tăcere. Într-o deplină tăcere. Se întinse în caiac, își sprijini ceafa de margine și lăsă ca soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fața ei. În primele câteva momente, fața ei rămase absolut nemișcată și inexpresivă, apoi femeia Închise ochii și Își mușcă buza de sus. Dacă Încercase să-și Înfrâneze lacrimile, nu-i reuși, căci acestea-i umplură ochii și i se prelinseră pe față În jos. — Mike, Mike, șopti ea și se Întoarse cu spatele la cadavru. Brunetti clătină din cap spre Îngrijitor și acesta trase pânza Înapoi peste fața tânărului. Brunetti simți mâna ei pe brațul său, strânsoarea ei fiind surprinzător de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
soare, e nor... totul e nor acum, într-o contopire perfectă de picuri străvezii. Milioane de nori ce-mi plouă în mine oceanul de primăveri, de toamnă, de ierni și veri, într-o curgere neîntreruptă. Șuvoaie de apă ce se preling în jos, în lume, în mine... oceane de apă ce au fost nori...
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin ferestrele deschise pe jumătate, stropii intră înfrigurați, aducând și sunetele lor obsedante; cei care nu reușesc să pătrundă, se izbesc de sticlă și, amețiți, se preling până ajung pe pământ. Pitpalac! înștiințează mica pasăre din ceas că e oră fixă. Pitpalac-pitpalac! Este șapte..., șoptește meditativ Odette. Ora când nu știi dacă să mai dormi, dacă să te trezești... Eu m-am trezit, îi declară Victor. Amândoi
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
și-a încruntat sprâncenele. —Ce vreau să zic e că eu sunt tatăl. Am drepturi asupra placentei ăleia. Presupun că da. Hugo fusese mai mult decât fericit să renunțe la acest drept. —Oricum. Jake și-a terminat laptele, s-a prelins de pe scaun, apoi l-a pocnit în joacă pe umăr pe Hugo. —Trebuie să mă car. Ne mai vedem, Yogi. —Numele meu e Hugo. Hugo a tresărit din cauza violenței loviturii. Nu și dacă te văd eu primul, a murmurat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sigur, e de-o vârstă cu Theo, a exclamat Hugo pocnindu-se cu palma peste frunte. Cafeaua din ceașca pe care o ținea în cealaltă mână s-a vărsat direct pe încheietura lui. Hugo a simțit lichidul maro și călduț prelingându-i-se până la cot. Fir-ar al dracului! Altă cămașă distrusă, iar el nu avea nici cea mai vagă idee cum se scot petele. S-a lăsat din nou tăcerea. Alice a început să-și tragă mai aproape haina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi prins rădăcini, privirea seducătoare a Laurei s-a întunecat. De supărare. —Ei! Ce mai aștepți? Ăăă, sunt, știi, păi, e Amanda... —Amanda! Laura s-a lăsat să alunece de pe coloana baldachinului, s-a rostogolit peste pat și s-a prelins în capăt, către el. Gura i se schimonosise într-un rânjet larg și roșu. N-o doare nici în cur de tine. Altfel ar fi aici? Acesta era un rezumat corect al situației lui Hugo. Nici el n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mele. Asta insinuați că sunteți, nu? - Nu insinuez nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
una în care aruncase întreaga tensiune acumulată, întreaga furie și toată nedumerirea sa adunată în cantități incomensurabile. I se păru că geamantanul râdea de el. Trânti ușa debaralei și se prăbuși pe canapea. Vru să bea, dar lichidul i se prelinse pe bărbie. Iar vocea Magicianului îi șopti la urechea stângă: - Tic, tac, tic, tac, tic, tac... Uită-te la ceas. Cele 10 minute se duc ca și cum n-ar fi fost. Vor bate la ușa ta, ce le vei spune? Dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în care o huidumă și un Om cu Tatuaj habar nu aveau ce renghi urma să le joace destinul, scriitorul abandonă, temporar, scena. Turnă J&B în două pahare și le ciocni. Sorbi cu poftă dintr-unul. Când lichidul se prelinse pe gât, i se păru că niciodată nu a avut un gust mai bun. Strigă: - Noroc, Magicianule! Ce mai urmează? Surprinzător, nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă perioadă de libertate. Și dădu al doilea pahar peste
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fel de iepure ești tu? A, da, unul alcoolic, toți copilașii lumii vor duce mânuțele la gurițe și vor striga aaaaaaaaa!, vai de ei, tot ceea ce credeau despre drăgălașii de iepurași se duce pe apa sâmbetei... Vocea Magicianului i se prelinse în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă Lucia există cu adevărat? - Ha, ha, ce glumă bună, aveam pretenții de la tine. Ești un Magician de duzină, din aceia care scot iepuri din jobene slinoase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-o tragi Luciei pe la spate, te-aș sfătui să fii mult mai atent la detectivul ăla. Poate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un oarecare observator urmărea cursul apei, realiza că, la un moment dat - parcă decis să-și pună planul în aplicare -, râul o cotea brusc la stânga și se îndepărta îmbufnat către orizont, ca un șarpe indiferent, în timp ce coada sa apoasă se prelingea pe lângă ultimele căsuțe de la periferie. Văzut, plăcut, plecat pe pustii, către un inevitabil fluviu în care să se contopească într-o îmbrățișare vălurită. Dar scriitorul nu dădu atenție unor astfel de amănunte. Fumul acela care se mișca precum o cobră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Pentru o clipă, Iorgu simți cum o gheară îi luă graiul, iar după atâta abținere izbucni într-un geamăt innăbușit. - Nu, nu se poate... Nu-i adevărat!... De ce miai luat-o, Doamne?!... și, două lacrimi mari, numai două, i se prelinseră pe obraz până sub bărbie. Vroia să plângă...să plângă mult, mult... dar, nu putea. Și, ce cumplit e să nu poți plânge!... Emil se uită la țărâna încă proaspătă de pe mormânt, cu brațele grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vii și pătrunzători, ochii cu care dintr-o singură privire punea la respect o lume, fără un cuvânt... ori, o făcea să o iubească. Deodată, simți cum i se umezește pe cap părul la rădăcină și picuri reci i se preling pe frunte, pe lângă ureche, pe gât... Fiori cu spini otrăviți îl pătrund în tot trupul. ”- Doamne!... se pomeni el strigând cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce ?! De ce, Doamne, ai îngăduit...?!” înnăbuși el în piept un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
când Iorgu abia ajunsese acasă, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Iorgu se apropie de fereastră și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rar, într-o dungă, bătea adânc, parcă număra clipele. Maica Superioară se lăsă în genunchi, la marginea patului, iar palma ei moale și caldă, i-a atins ușor obrazul, care acum era neted și rece. Câteva lacrimi i s-au prelins pe obrazul încruntat, de parcă și-ar fi continuat un gând. ”- Totul este în puterea lui Dumnezeu!” murmură Preotul, apoi, a dat Binecuvântarea de dezlegare. Pe buzele ei, încă îi mai pluteau ultimele gânduri... Pe față i se putea citi împăcarea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
milă fără margini, pentru Vasilica, o dorință nebună de a fi lângă ea... de a-i cere iertare, de a o mângâia. Răsfrântă, lumina lunii se revărsa în cameră. Se apropie de fereastră. O ceață ușoară ca o boare se prelingea peste case, apoi, înălțându-se deasupra fantomatic, printre copacii desrunziți, părea un cimitir plutitor... Cât a rămas așa, cu privirea țintă afară, n-a știtut. Simțea cum însigurarea se strâse în jurul lui ca un brâu. -... Te naști singur, mori singur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
seamăn de vii și pătrunzători, ochi cu care dintr-o privire, fără un cuvânt... punea la respect o lume, ori, o făcea să o iubească. Simti cum i se umezește pe cap, părul la rădăcină și picuri reci i se preling pe frunte, pe lângă urechi... pe gât... Fiori cu spini otrăviți îi pătrund în tot trupul. - Doamne!... se pomeni el strigând, cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne, ai îngăduit... de ce?!... înnăbuși el în piept, un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nu poți!... murmură el și se pomeni ”cu lumănarea aprinsă în mână” închinânduse... Suflete fii gata să urcăm Taborul... Tatăl nostru, carele ești în ceruri... precum în cer, așa și pe pământ... precum în cer așa ” Picuri de ceară fierbinți se prelingeau pe mână, fară sa-i mai simtă Postfață ... M-am legat cu jurământ în fața lui Dumnezeu, și a Vasilicăi, de acum așezată între îngeri, că după cartea ”Alb și Negru”, nu voi mai așterne pe hârtie nici un singur gând, ”Alb
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să urle de durere, dar se abținu cât putu. Lacrimile șiroiau ca o ploaie, nici ea nu știa de unde se adăpau. Se târî cum putu spre o bancă de pe marginea aleii. Durerile nu încetau și simți ceva cald care se prelingea pe picioare. Nu vedea bine și nici lumină nu era în livadă. Ce să facă? A stat cât a stat și s-a hotărât să se ridice. Își introduse mâna prin ciorapul care se agățase în așchiile buturugii și șterse
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]