1,958 matches
-
-mi-se fetele dau flori și flăcăii le sărută "ca vraja florilor să nu se risipească", zâmbește Ștefan. Așa-i datina, se scuză el, sărutând-o pe frunte. Voichița se aprinde ca para focului până-n lobii urechilor. Clipește cu genele prelungi ce-i adumbresc ochii de cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cea mai largă respirație și mai patetică a filmului. Căința e o operă barocă, în care inadvertențele și anacronismele voite însoțesc aluzia istorică precisă, precum călăreții medievali însoțesc automobilul lui Varlam Aravidze, o operă încărcată de surprize - care smulg spectatorului prelungi „țipete” de uimire, asemenea celor pe care le emite Guliko Aravidze, văzând cadavrul socrului ei deshumat - și totodată, prin ceea ce vrea să spună și spune în fond, simplă, clară, elementară, ca doi ori doi, o operă profund emoțională și încordat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
De pe Rarău, care, acum, în plină noapte, nu se zărește, dar se percepe, mut și atotputernic, se pornește, brusc, o furtună, ca o supărare a muntelui care trimite în vale un șuvoi de vânt foarte rece, un fel de tunet prelung și amenințător. De dimineață ningea, harnic, mărunt, ca o făină albă. Acum, zăpada pufoasă reactualizează o iarnă care a fost ratată anul acesta și aici, în coasta muntelui. Sunt într-o iarnă care mi se pare artificială; peisajul devine albastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și căței înecați. Dincolo de baltă este linia ferată. De acolo se aude huruitul prelung al trenurilor de marfa care ziua abia se văd, iar noaptea trasează o dungă luminoasă care separă în două întunericul. Trenurile ocolesc, într-un imens semicerc, întregul câmp, trecând în fuga lor pe lângă o haltă unde sunt salutate de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îmbarce pe vasul lui Anton Lupan, deși acesta simțise încă de la plecare că e urmărit de o ciudată privire. O va recunoaște în pașaportul călugărului, furat de la prietenul său francez : un om necunoscut, de vreo patruzeci de ani, cu fața prelungă, osoasă, cu nasul vulturesc, cu sprâncenele grele, umbrind ochii care parcă erau vii și te străpungeau. Ascuns întotdeauna dincolo de variate deghizări, impenetrabil chiar și pentru oamenii săi, de care se ferește în chestiuni vitale și pe care nu ezită să
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ajuns la maica sa. Atunci a scos din buzunarul de la piept o năframă roșie, uriașă, cu care s-a șters la colțul pleoapelor. Publicul îl asculta fermecat iar, la sfârșit, fără să aștepte îndemnul agitatorilor, l-a răsplătit cu aplauze prelungi. Ridicată în picioare, sala asistă respectuoasă la plecarea pe aceeași ușă laterală a maestrului iubit. PE URMELE LUI LABIȘ Opțiunile se schimbă odată cu istoria ca roata care leapădă noroiul din drum în alte părți. Cei care, înainte de revoluția din ’89
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
grădini, de-a lungul apei, vilele orășenilor înstăriți. Absența nopții cu întunericul ei sfîrșea prin a cauza stări neplăcute: te culcai cînd voiai și doar pentru că erai obosit. Ceea ce ar fi trebuit să fie noapte nu era decît o zi prelungă, nesfîrșită, marcată doar de alte ocupații: teatru în aer liber. "Acvariul", condus de impresarul Gunzburg, care se perfecționase aici pentru ca mai tîrziu să devină maestrul de la Monte Carlo, prezentînd operete franțuzești unde cînta ca o privighetoare actrița Simone Girard, arătîndu-și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
conceput și dus la bun sfîrșit nu este fructul sfaturilor materne, clarvăzătoare și precaute. Cînd a rămas orfan, supus propriilor înclinații, țarul bulgarilor și-a văzut steaua pălind din pricina greșelilor personale sau a dificultăților împrejurărilor. Ca fizic, avea o față prelungă, dominată de un nas burbonian, pe care îl numea el însuși "victima" (die Dulderin), între doi ochi mici sclipitori de inteligență și de o maliție aflată tot timpul la pîndă (între apropiații săi se compara cu elefantul "prin trompă și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe deplin asupra rezultatului politicii noastre de așteptare răbdătoare, opusă celei de acțiune imediată, în forță, preconizată greșit de el însuși și de partidul liberal... În perioada vegherii armate a Italiei din 1914 pînă în 1915 și a României, mai prelungă, cît și după intrarea noastră în război, urma să am din nou dovada clară a acestor sentimente răuvoitoare ale domnului Brătianu față de mine și să le suport de multe ori urmările. Pentru moment, încă de la instalarea mea în post, Legația
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
timpul necesar pregătirii, un bun instrument de apărare a țării. Asasinarea lui Mandel de uneltele Germaniei a privat Franța de un slujitor prețios. În 1920 avea înfățișarea cultivată cu grijă a unui doctrinar din epoca regelui Ludovic-Filip: redingotă austeră, față prelungă, colțuroasă, voce pițigăiată. La tribună nu-și dădea osteneala să-și cîștige auditoriul prin farmec și înflorituri oratorice ca Briand, dimpotrivă, un fel de sfidare îl împingea să-și busculeze adversarul a priori. Îmi amintesc o ședință de la palatul Bourbon
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
urmă pe camaradul meu învăluit de tăcerile celor ce au fost. Gândind și supunându-mi voința absolutului epistolei în care îi este scris destinului uman să fie asemeni unui pelerinaj ce începe spre a se termina, îmi scapă un suspin prelung întru resemnare. Și poate că dincolo de a fi doar suspinul unui resemnat în fața morții, el reia simbolic ultimul suspin al tuturor muribunzilor, ultima lor suflare de rămas bun. Întâlnirea cu nevăzătorul ce-și întinde mâna solicitând sprijinul trecătorilor adesea prea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fluvii, de mări și de oceane, Și morții reci pe care noi îi credem că dorm Trăiesc o nouă viață într-un ținut enorm De plante și mărgeane. Puțina operă poetică a lui M. Săulescu (1888-1916) se caracterizează prin tonul prelung, vizionar, printr-o neagră presimțire a morții. Săptămâna luminată, dramă într-un act, e copleșită de aceeași ceață sinistră, plină de sugestii (eroii au, expresionistic, nume generice), fiind vorba de înăbușirea unui muribund înainte de Înviere pentru ca să poată beneficia de grația
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
patimi vii Și pe prăsea strâng pumnul meu voinic. Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu, și-un chiot lung și pe oțelele de-argint, lovit de vânt își pleacă salba licărind. răzbate-adînc. ZAHARIA STANCU Specializat în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
crize de delir, să capteze femeia malignă și plin de repulsie pentru femeile pierdute, având doar vocația legăturilor cvasi-matrimoniale, fără obligații legale. Liceenii plănuind fugi în America amintesc literatura lui André Gide. Mihail Celarianu e și poet remarcabil, la modul prelung elegiac al lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu duhuri la tot pasul de-ntuneric, Ce murmură cu freamăt negrăit, Eu știu, în șoapta lor nemuritoare Ce taină uriașă-a-ncremenit. Într-alte poezii mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în trecutul îndepărtat și în cel recent, mai ales în acesta. Alung ideea de bilanț. Treptat, intru într-o stare neutră. N-am dorințe, n-am regrete, n-am invidii. Am doar un gust amar, egal și o tristețe subțire, prelungă. Afară de mine, doi din cei cinci sînt profesori: Marin Neagu, consultant la Facultatea de Horticultură (creatorul soiului de struguri „Augusta” și al unei cale care mie mi s-a părut monstruoasă) și Păsărescu, de fizico chimice, probabil la vreun liceu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dansul de la Odobești - dirija el -, și tu, Gane, pe aia cu «proletarii» sau să spună Genoiu cum mi-a smuls învoirea să plece o săptămînă la Cluj”. La povestirea unora din întîmplările numite, s-a rîs cu poftă, în hohote prelungi: atît oaspeții (unii cunoscuți ca „intelectuali subțiri”: Manolescu, Dana Dumitriu ș.a.), care le auzeau pentru prima dată, cît și noi care le știam. C., căruia genul acesta de evocări îi face o mare plăcere, a apelat la toți cei din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bine cît e de virtuoz, trebuie să-l recitesc în paralel cu Paul Zarifopol: Pentru explicarea lui Rochefoucault, unul din subiectele în care ginerele lui Gherea a excelat. *Ridicolul se dezvăluie uneori în trepte. Cu fața înflorită de un amuzament prelung, G. spune cît de flatat a fost Constantin Stan, directorul întreprinderii Cinematografice, atunci cînd, la recepția dată pentru americani, s-a făcut haz de excesiva sa preocupare, pe teren, ca „punctul cinci” (respectiv mîncarea și băutura) să fie întotdeauna foarte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să remarc că e singurul de aci la care reflecția politică, filosofică, estetică atinge, în momente precum cel amintit, pragul dramatismului. *Ședință pentru caracterizarea celor doi șefi de redacție: Genoiu și Filioreanu. La G. a fost, mai întîi, o ezitare prelungă: cine și ce să spună ca să nu lezeze „cealaltă parte”, cu care el se află în conflict deschis. Vrînd-nevrînd, cineva (și acela a fost Verman) a trebuit „să spargă gheața”. Apoi, prin spărtura făcută, s-au strecurat, abil, Adam și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-mi ierta insinuarea și cu graba așteptării Georgel Țanu 11 Cluj, 28 nov. ‘77 6 dec. ’77 Stimate „domnule” Eugen și dragă Eugen, Scurtă și fulgerătoare, „cosmetică” i-aș zice, a fost trecerea matale prin Cluj. Dar a lăsat dâre prelungi care nu se sting ușor și a reverberat ecouri, pe care cu plăcere ți le aduc la cunoștință. Fără a fi interpelați, o mulțime de colegi te-au audiat, plus Dl. Hanga (prof. de Drept roman) au apreciat la superlativ
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am strâns în două linii esența recenziei lui Artur Silvestri. De atunci și până de curând liniște. Afirmații incitante cum sunt: poetul e un eseist viguros, el practică cultul marilor colectivități, al noroadelor imperisabile, un populism admirabil și cu o prelungă tradiție în literatura românească, el desfășoară o admirabilă poezie cu parfum cronicăresc, el ne este prezentat ca un de tot remarcabil poet al paradisului ritualistic și folcloric, condiția ireductibilă a poeziei sale este pasionalitatea exuberantă și extatică, este un admirabil
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prețioasă ca o bijuterie, minunată Întocmire a unui poet, a unui geometru (poetul este geometrul perfect), a unui spirit fin, a unui suflet care cunoaște toate abisurile. Fraza, totodată convulsionată de seisme și cristalizată În subțiri, dure baghete cu ecou prelung. În toate registrele (Înțelegere a sufletului omenesc În atâtea aspecte ale lui, Înțelegere a mediului secretat de om, Înțelegere a istoriei și a universului orb care ne asediază, toate acestea receptate pe toată claviatura interioară, sentiment al măreției, al afecțiunii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a durat din toamna
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cea cerească, și cete de îngeri să-i învăluie odihna în cântecele lor! Suferințele sale din lunga detenție din timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca I. Călvărăsan Sibiu Dăm în continuare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-i lipsește o doagă! Craniul semăna cu unul de cal, dar era mult mai mic. Punând la bătaie puținele mele cunoștințe de biologie, am dedus că stătuse pe umerii unui mamifer erbivor de statură mică, cu copite și cu fața prelungă. Există o mulțime de animale pe Pământul ăsta! Nu mi-au venit în minte decât căprioare, capre, oi, maimuțe, antilope, reni, măgari... Mi-era imposibil să-mi mai amintesc și altele. Am pus imediat craniul pe televizor. Nu arăta prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]