1,965 matches
-
neputincioasă. Bărbatul din fața mea pășea cu grijă, căutând locurile unde era mai puțin noroi, evitând băltoacele, și, în timp ce-l urmam, am priceput, uimit, că era tatăl meu. Aveam șapte ani, era prima zi de școală. Mergeam cu ochii în pământ, preocupat, intuind vag că se schimba ceva în viața mea. Când am ajuns la poarta școlii, m-am împiedicat. M-am ridicat repede, dar tata dispăruse. În fața mea era acum "unchiul George", rezemat de un gard. Mă privea ironic, fără să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu tot amalgamul de vicii dar fără popou; nu-i păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri... până la o limită! Unul dintre meseni ieși afară pe hol și-i zări pe cei doi amorezi, așezați pe o băncuță. Făceau preocupați schimb de telefoane și adrese. El avea un zâmbet lăbărțat pe față iar ea era fericită ca un copil ce tocmai mâncase o prăjitură; colonelul îi zări prin ușa larg deschisă și exclamă, - Ia te uită profesore, te-ai îndrăgostit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi la comandament, adică la masă! Îl auzi pe bunic însă el nu avea nici un chef de ședințe, era obosit! Drum străbătut Vântul rece se stârnise cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și o chestie tare. Despre pacifiști și despre felul în care le-au luat-o înainte irakienii. Ei, asta e! Oftă. Va trebui să mai aștepte. Se întoarseră în camera de zi, unde Tabitha se instalase din nou lângă foc, preocupată acum nu de tricotat, ci de de o carte groasă, care, la o privire mai atentă, se dovedi a fi volumul al patrulea din Manualul pilotului. Își ridică privirea când intrară Hilary și Phoebe și spuse: — Iată-vă! Începeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai rar. Se simte însă tot mai atașat de „burtica” ei, pe care o mângâie cu duioșie, ori o sărută cu anume solemnitate, încât o face pe Teodora să zâmbească. Când rămâne singur, Profesorul este și mai grav, și mai preocupat de a afla răspunsuri și rezolvări. Sper ca scriitorul să-l scoată din această „încercare” fără „pierderi” prea mari. Sau, mai știi? - poate că acestea vor deveni, în final, câștiguri! „Da, va exista și un «finală!” - cugetă puțin melancolic Profesorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să fie singura funcție unde viciul să facă legea? Trebuie să fii așa precum am zis mai înainte pentru a putea cîștiga inimile celorlalți, și nu cum ne învață Machiavelli de-a lungul acestei lucrări, adică nedrept, crud, ambițios și preocupat doar de grija măririi tale. Astfel putem să-l vedem demascat pe acest politician, pe care secolul lui l-a făcut să treacă drept un mare om, pe care mulți miniștri l-au recunoscut drept primejdios, însă pe care l-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Flavius Valens. Nu ți-am spus însă că Vitellius se teme că tu vei ajunge comandantul Legiunii Galbiana aici, în Pannonia. Se gândește că-i vei fi dușman și intuiește că ești foarte periculos. Antonius tăcea și sorbea din vin, preocupat parcă de un gând care nu-i dădea pace. — Antonius - Valerius se întoarse spre fratele său. Legatul tău acceptă să-l înroleze pe Titus? — Da. Când a aflat că Vitellius a aranjat să fie ales împărat, împotriva lui Galba, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
explicație. Am mers în toate locurile în care se putea găsi această informație, dar toată lumea mi-a spus că nu crede că aș înțelege și nimeni nu mi-a răspuns la întrebare. Nu mă simțeam deloc bine, eram îngândurată și preocupată deoarece nu puteam să-i răspund fulgului la o sperată, viitoare întâlnire... Am mers din nou în parc și același fulg mi-a spus: Sunt și eu copil, ca și tine! Nu știam de ce, dar nu credeam că fulgul era
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
măritată cu un bărbat care o adoră și pe care la rîndul ei Îl adoră spunîndu-i că are niște bomboane de socri, lucru ce-o face să-l adore și mai mult. Spasmul multiplu idealul cuplurilor. Rodica se gîndea acum preocupată și cuprinsă tot mai mult de remușcări la bietul Claudiu; nu era nevoie s-o facă, deoarece Claudiu se afla În momentul acesta acasă la el, În baie, și singura lui preocupare era să-și taie venele. Guvernul vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deși hainele îmi fuseseră stropite cu noroi și pantofii de pânză desfigurați, se vedea totuși că sunt un sahib, și încă un sahib alb. Mi-am răcorit fața și am pornit mai departe, de astă dată mai repede și mai preocupat, căci șoseaua începea să fie mai frecventată acum, la revărsarea zorilor. Priveam mai mult în jos. Mă opream numai când, printre palmieri sau la vreun cot al șoselei, puteam zări fluviul. Nu știu ce mângâiere îmi dădea Gangele, pe care îl știam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
râde și se joacă, și ar vrea să-i facem un om de zăpadă, chiar acolo, în fața ferestrei. Și i-am făgăduit că o să i-l facem... - Când te-ai întors? îl întrebă Manole. - Acum câteva zile, răspunse Condurachi absent, preocupat. Ai auzit? A declarat și Franța război. - Era de așteptat, spuse Manole. Dar ce ai? Pari obosit... - Am prea multe pe cap. Dar să lăsăm asta... Voi cum o mai duceți? Manole ridică din umeri. - Ca toată lumea. Necazuri, boli, greutăți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dejuneze în laborator. Desfăcuse pachetul cu mezeluri și se pregătea să destupe o sticlă de bere, când în ușă apăru Ulieru. - Te-ai și întors? îl întîmpină Pantelimon cu bucurie. Atunci mergem la cantină... Și pentru că Ulieru tăcea, privindu-l preocupat, destupă sticla de bere, umplu un pahar și i-l întinse. - De unde știai că am fost la Slatina? îl întrebă Ulieru după ce sorbi cu grijă câteva înghițituri. Pantelimon tresări surprins. - Ai fost la Slatina? Să mă trăsnească Dumnezeu dacă am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aici înainte, suntem amândoi suspecți. Ai văzut pe Petrescu Doi? A mai venit vreodată la dumneata, așa, din senin, la ora prînzului? - Nu cred. - Asta, pentru că m-a zărit când am deschis ușa... Pantelimon călca cu privirile în caldarâm, absent, preocupat. - Dar nu înțeleg de ce fel de complot ar putea fi vorba, murmură după o lungă tăcere. - Nu înțeleg nici eu. Cei care au cumpărat edițiile - tirajul real, din 1966, și edițiile apocrife, din 1969 - spun că textele sunt aproape identice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nou cuvintele, și atunci înțelese de ce le pronunță cu atâta greutate: cu fiecare mișcare a limbii simțea cum se clatină câțiva dinți, parcă ar fi stat să cadă. - Asta era, șopti Gavrilă. Dinții. Și chiar măselele, adăugă cu un aer preocupat. Chemați la telefon pe doctorul Filip: să vină de urgență cineva - idealul ar fi să vină chiar dânsul - dar să vină pregătit cu tot ce trebuie... Îl auzi din nou, mai târziu, de departe: -... De-abia se țin. Dacă ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Care era aria cercetării? - Materiale pentru o istorie a psihologiei medicale, răspunse. Le-am expediat, în 1945, colaboratorilor profesorului Bernard, la Paris... - Interesant, spuse, ridicîndu-și brusc privirile din pahar și scrutîndu-l îndelung. În noaptea aceea se întoarse acasă melancolic, oarecum preocupat. Nu era sigur că Monroe îi ghicise identitatea. Pe de altă parte, nu înțelegea cine credea el că este: un prieten personal al lui Bernard? Un pacient? Dacă totuși ascultase înregistrările de la Geneva, din anii 1938-39, ar fi trebuit să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
absolut toți pun umărul la greu și se ajută unii pe alții la nevoie. Deci ei stau umăr la umăr în „cercul magic” și muncesc. Cred că Zâna Inventica tocmai îl ajută pe Inventator să inventeze ceva extraordinar. Par foarte preocupați amândoi de ceea ce desenează Inventatorul pe coala albă din fața lui. Măiastra îl ajută pe Artist să picteze Țara lui Verde Împărat fără zmei. Cum va răsări și va înflori ea din nou după realizarea PROIECTULUI la care lucrează toți cei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
biblioteca Universității. Ca fapt divers, aflase că acel spațiu provenea din transformarea a două săli de clasă. Odată, pe când căuta prin vrafurile de cărți un volum de Coșbuc, observase printre zecile de elevi o domnișoară, însoțită de directorul Titus H. Preocupată, frunzărea periodicele așezate pe colecții, după anii apariției. Se cufundă în lectură fără a mai ști ce se întâmpla în jur, așezat la masa lungă din lemn lustruit, cu câte șase scaune de-o parte și de cealaltă. După vreo
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ca și pe ceilalți copii. Îi plăcuse să meargă la școală să-nvețe. În primele clase avusese ca învățătoare o domnișoară, proaspăt absolventă a Școlii Normale, datorită căreia învățase ușor. În clasele mai mari îi luase locul un învățător rus, preocupat mai mult de gospodărie și de cele lumești. Nu-i prea era gândul la a face școală serioasă, știa toată lumea. Pe el îl striga “Măi Ione!“. Vorbea rusește cu preotul din sat. Ăsta fusese un alt mister pentru el: de ce
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
va da singur de gol”. Abia a deschis ușa camerei de gardă și pașii profesorului s-au auzit În capătul culoarului. Gruia și-a lăsat mapa și i-a ieșit În Întâmpinare. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Te văd preocupat. Ce s-a Întâmplat? Poftește În cabinet, ca să putem vorbi În liniște. După ce au luat loc, profesorul l-a Întrebat: ― Ce fac cei de acasă? În mod deosebit, Tudorel. ― Sunt bine cu toții. După ce și-a făcut de lucru cu niște
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să dea Dumnezeu să vă faceți sănătoși, fiindcă familiile voastre vă așteaptă!” Din camion a răzbătut până la noi un „Mulțumim” și „Să trăiți, domnule doctor!” pornit de pe durerile răniților... Profesorul Zenit s-a Întors către mine și, cu un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și cu lacrimi în ochi, reuși să îngaime câteva cuvinte, deși i se părură a nu fi cele mai potrivite în asemenea momente: - Fata mea, fata mea, sunt fericită că ai trecut și hopul acesta! În spatele lor stătea Olga, vădit preocupată să-i scoată cât mai repede din salon pe mama Inei și pe Alex, sugerându-le că e timpul ca proaspăta mamă să se odihnească. - Dacă veți părăsi salonul și o veți lăsa pe Ina să se liniștească, la geamul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e nici o problemă, doar că a avut parte de două săptămâni foarte grele la școală, i-am zis eu lui Alex, de parcă Lily n-ar fi stat chiar lângă noi. Ea nu lua notă că vorbeam despre ea, fiind adânc preocupată să-i arunce unui golănaș de la bar niște priviri ademenitoare de vino-ncoa’. Alex și-a petrecut brațul pe după umerii mei și eu m-am ghemuit mai aproape de el pe banchetă. Ce bine era să fiu din nou aproape de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc și sincer preocupate. O performanță de nota zece cu felicitări: Întotdeauna asistenta total devotată și veșnic politicoasă. — Bună, Emily. Nu, nimic În neregulă. Miranda o să vină cât de curând. Eu am venit doar să-i las lucrurile. Ce mai faci astăzi? Emily a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sex cu tipul ăsta. Te asigur că vorbesc În numele amândurora atunci când Îți zic să IEȘI DRACULUI DIN APARTAMENTUL NOSTRU! Am simțit o mână pe umăr, m‑am răsucit rapid pe călcâie și am dat de Alex, care arbora o expresie preocupată și analiza din ochi situația. — Andy, ce‑ar fi să te duci tu să faci un duș și să mă lași pe mine să mă ocup de treaba asta, OK? Deși nimeni nu‑l putea considera un tip solid, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mele; e decisă să, mi le coboară pe gât, mi le strânge tandru pe lujerul gâtului ei, „Omoară-mă“, șoptește cald; eu cad În mijlocul străzii ca un epileptic, se repede, Îmi ia capul, mi-l strânge la piept, e speriată, preocupată, mi se dedică toată; vrea să mă acopere cu corpul ei, să nu mă vadă nimeni, să nu mă văd nici eu; Îmi revin brusc, mă ridic, o privesc necruțător; rece, sabia de Toledo a privirii mele lovește crud, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]