1,955 matches
-
numai ca număr. "Cual" fără articol nu este pronume. Antecedentul sau poate fi nume de ființe sau de lucruri. Se preferă folosirea lui "cual" în locul lui "que" cu caracter explicativ, în contextele în care antecedentul este departe de relativ, cu prepozițiile "por, sin, tras", cât și cu prepozițiile bisilabice și locuțiuni echivalente ("entre los cuales, por encima del cual", etc): "Esperó a șu vecino, el cual no llegó. No aprendió bien la lección, por lo cual fue castigado. Formă neutră "lo
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
este pronume. Antecedentul sau poate fi nume de ființe sau de lucruri. Se preferă folosirea lui "cual" în locul lui "que" cu caracter explicativ, în contextele în care antecedentul este departe de relativ, cu prepozițiile "por, sin, tras", cât și cu prepozițiile bisilabice și locuțiuni echivalente ("entre los cuales, por encima del cual", etc): "Esperó a șu vecino, el cual no llegó. No aprendió bien la lección, por lo cual fue castigado. Formă neutră "lo cual" are ca antecedent o formă neutră
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
În calitate de substantiv, poate fi subiect, nume predicativ, atribut al unui substantiv, complement al unui verb: În funcția de subiect precedat de un verb sau o expresie impersonala (gustar, convenir, bastar, ser preciso, ser necesario, doler, etc.) infinitivul se construiește fără prepoziție: b) În combinațiile cu formele digno, fácil, bueno, malo, etc. urmate de prepoziția de infinitivul are sens pasiv: Infinitivele legate de un substantiv care preceda particulele por, sin, medio și care arată că o acțiune rămâne încă de executat au
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
unui verb: În funcția de subiect precedat de un verb sau o expresie impersonala (gustar, convenir, bastar, ser preciso, ser necesario, doler, etc.) infinitivul se construiește fără prepoziție: b) În combinațiile cu formele digno, fácil, bueno, malo, etc. urmate de prepoziția de infinitivul are sens pasiv: Infinitivele legate de un substantiv care preceda particulele por, sin, medio și care arată că o acțiune rămâne încă de executat au, de asemenea, sens pasiv: Infinitivul poate să se unească cu pronumele personale neaccentuate
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
auxiliarul haber. 3. Infinitivele spaniole se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor și a altor determinanți de genul masculin, singular: Infinitivele spaniole substantivate nu-și pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe: 4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
acțiunea verbului principal: 3. Formă compusă a gerunziului exprimă o acțiune realizată anterior față de cea a verbului principal, indiferent de intervalul de timp care desparte cele două acțiuni: Pentru exprimarea unei anteriorități imediate se poate folosi formă gerunziului precedată de prepoziția en: 4. Gerunziul se poate construi cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitica: lavándome, habiéndome lavado... 5. Gerunziul este folosit ca element formativ al unor perifraze verbale. 6. Gerunziul are totdeauna un subiect (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acest
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
casă será vendida en subasta ( Această casă va fi vândută la licitație). Acest tip de construcții pasive se prezintă sub două forme - cu complementul de agent exprimat și fără complement de agent: Complementul de agent este introdus, de regulă, prin prepoziția por; uneori prin de: Participiul se acordă în gen și număr cu subiectul gramatical (pacient). În cazul a două forme pasive în relație de coordonare, auxiliarul, de obicei, este suprimat înaintea celui de-al doilea participiu: În schimb estar + participiul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
sunt construite cu ser sau cu estar:<br> Câteva adjective care se construiesc de regulă, cu verbul estar și nu cu ser contento - descontento; satisfecho - insatisfecho; vacío, lleno, maduro, intacto, roto. În unele secvențe, verbul estar este urmat de anumite prepoziții că: a, de, pară, por, etc.:. <br>(Această carte costă o sută de pesete). <br> 2. Estar poate avea, în unele contexte, valoare de verb predicativ și de verb auxiliar.<br> Estar poate formă singur predicatul verbal atunci când are înțelesul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
la modul nepersonal care intră în componență lor nu le-ar putea reda. A se compară “escribo” (scriu) cu “tengo que escribir” (trebuie să scriu).<br> Între auxiliar și verbul la modul nepredicativ (numai infinitivul) se interpun, în unele perifraze, prepozițiile a, de sau conjuncția que (mai rar).<br> Formele verbului auxiliar ne indică persoană, timpul, modul și numărul.<br> În general, în perifrazele verbale, forma nepersonala a verbului nu poate fi substituita printr-o formă echivalentă fără să afecteze sensul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
perfectiv. "Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + infinitivo."<br> Sensul general al acestor perifraze constă în aceea că acțiunea este îndreptată spre viitor.<br> Cele mai multe perifraze de acest tip sunt formate dintr-un verb de mișcare, ca auxiliar, urmat de prepozițiile a sau de și de infinitiv.<br> Ir a + infinitivo semnifică o acțiune care începe să se realizeze fie în intenția celui care vorbește, fie în realitatea obiectivă. <br> Are un caracter incoativ: Hoy va a llover (Astăzi va ploua
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
dominantă față de celelalte corpuri cerești. Metafore legate de lună apar și în alte poezii ale lui Mihai Eminescu, de exemplu, în "Scrisoarea I": În cazul imaginii artistice din poezia "Melancolie", comparația apare prescurtată, în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) "ca" și a termenului "lună", în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă, care conferă o expresivitate sporită textului poetic. Contextul ajută la intuirea primului termen al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, nu
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
Esperanto este o limbă aglutinanta. Părțile de vorbire se disting prin vocală finală: -o pentru substantive, -i pentru verbe (la infinitiv) și pronume personale, -a pentru adjective și -e pentru adverbe; există și câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. Numeralele, prepozițiile și câteva adverbe nederivate nu au nici o terminație specifică. Cuvintele consista dintr-o rădăcina, care le dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul) și vocală finală, care arată partea de vorbire a cuvântului. De exemplu, structura cuvântului
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
forme, după cum se vede în tabelul următor: Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru a desemna complementul direct: Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru a indica direcția: Pentru a arăta durată sau distanță
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
se vede în tabelul următor: Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru a desemna complementul direct: Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru a indica direcția: Pentru a arăta durată sau distanță: În câteva
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru a desemna complementul direct: Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru a indica direcția: Pentru a arăta durată sau distanță: În câteva expresii uzuale: În esperanto, articolul hotărât este "la", care nu-și schimba niciodată formă. Nu există articol nehotărât. Toate adjectivele se termină în "-a". Pluralul și acuzativul se
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
romano-catolică și în cea anglicană se folosesc cuvintele "N.N., eu te botez pe tine în..." , iar în cea evanghelică se folosește traducerea lui Martin Luther "N.N., eu te botez întru numele ...". În textul grecesc original (de ex. Mt. 28, 18-20) prepoziția εις se află în acuzativ, fapt care ne arată o direcție sau un scop (în; întru, pentru). Mai clar se exprimă Apostolul Pavel în Rom 6, 3ff că fiecare care s-au botezat „în” (εις) Iisus Hristos, a fost botezat
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
i̭o-i̭ spure" „eu voi spune”, "če-r âŋ codru fåče?" „ce vei face în pădure?”, "tu n-er nicat fi påmetân" „tu nu vei fi niciodată deștept”. Condițional prezent: Condițional trecut: Condițional viitor: Imperativ: Gerunziu: O serie de prepoziții sunt romanice: "ân" „în”, "(â)ntru" „în”, "de" „de, despre”, "din/diŋ" „din, după ("virít-a diŋ cårne" „a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din, după ("virít-a diŋ cårne" „a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
poșni" „a începe”, iar verbul moștenit "ânčepå" a luat sensul „a începe consumarea a ceva” (exemplu: "ânčepå pâra" „a începe pâinea”); "vęrde" a luat sensul „crud”, cu sensul „verde” fiind folosit împrumutul "zelen". Unele substantive au fost preluate împreună cu o prepoziție și cu forma cazuală cerută în croată de acea prepoziție: "po svitu" „prin lume”, "na șetńu" „la plimbare”, "za večeru" „de cină”. Împrumuturi italiene (din dialectul venețian și din italiana standard) au intrat și direct, și prin filieră croată: "alora
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
a începe consumarea a ceva” (exemplu: "ânčepå pâra" „a începe pâinea”); "vęrde" a luat sensul „crud”, cu sensul „verde” fiind folosit împrumutul "zelen". Unele substantive au fost preluate împreună cu o prepoziție și cu forma cazuală cerută în croată de acea prepoziție: "po svitu" „prin lume”, "na șetńu" „la plimbare”, "za večeru" „de cină”. Împrumuturi italiene (din dialectul venețian și din italiana standard) au intrat și direct, și prin filieră croată: "alora" „atunci”, "i̭ardin" „grădină”, "i̭ardiner" „grădinar”, "oštarii
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
precedentă fiind accentuată: "avlíi̯a" - "avlíur" sau "avlii̯áz" „curți”, "căsăbắ" - "căsăbắz" „orașe”. Exprimarea cazurilor este în general analitică. Genitivul se exprimă în majoritatea graiurilor cu "lu", la origine articol hotărât, devenit invariabil, practic o prepoziție. Se folosește la cele trei genuri și la cele două numere, atât pentru substantivul propriu nume de persoană, cât și pentru cel comun. Acesta din urmă este articulat cu unul din articol hotărât sau nehotărât dacă este feminin sau masculin
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
este masculin plural: Doar în graiul din Țărnareca sunt forme de genitiv cu articol hotărât enclitic și cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu nominativul, fără prepoziție la numele de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu nominativul, fără prepoziție la numele de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are formele "un", "ună", care nu se
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
specifică meglenoromânei: Aceste numerale pot primi articol hotărât: "pricazma lu doi̯l’ fraț" „povestea celor doi frați”. Numeralele ordinale se formează în general din numeralele cardinale, la care se adaugă articolul "-li" indiferent de gen, înaintea lor folosindu-se prepoziția "la": "la dǫ́u̯li or" „a doua oară”, "la trei̯li cał" „al treilea cal”. În graiul din Țărnareca acest articol are varianta "-l’ă" și există și forma de feminin: "la trei̯a dzuu
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]