12,874 matches
-
copleșea somnul. Prin urmare, ne blocam toți în bucătărie, unde era frig, grozav de frig, doar eram implicați într-un război rece. În ceea ce mă privește, i-am vorbit întotdeauna cu dumneavoastră, dar nu în semn de respect, ci ca să priceapă că, orice ar fi făcut (și ar fi stat și-n cap, precis, dacă l-aș fi tutuit, ar fi înghițit biluțe de sticlă), îl consideram un străin antipatic, un agresor. La rândul lui, fără să-l intereseze câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înghețat, dar constați cu uluire că filamentul becului, la nivelul zecimilor de secundă, își schimbă culoarea. Pe fondul acela de încântare, gata să le împărtășești și celorlalți descoperirea ta, intri într-o altă uluire. Brusc recunoști figuri, cuvintele capătă sens, pricepi că ai leșinat și că ești plin de sânge. Spaima lor e contagioasă, uiți de licăririle becului și te întorci grăbit în lumea reală. Cineva te curăță pe frunte și în păr cu o batistă umedă, altcineva te bandajează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și carpete, de fructe de plastic și borcane cu murături, încercam să pricep, s-o chem pe mama, să facă o vrajă și totul să redevină ca înainte, îmi dispăruseră însă până și cuvintele, apoi m-am trezit în fața ușii lui Radu, băteam ca un nebun cu pumnii și picioarele, ușa nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În timpul acestor prime săptămîni de explorare tenace nu mi-am neglijat educația. Nu intram niciodată În tunel Înainte de a-mi petrece mai Întîi cîteva ore cu cărțile mele. Și am făcut progrese uriașe. În curînd, am fost În stare să pricep pînă și așa-numitele romane dificile, majoritatea rusești și franțuzești, și să avansez destul de mult În studierea unor lucrări mai simple de filozofie și de management al afacerilor. Îmi e cît se poate de limpede acum, din cercetările mele ulterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
extrem de deranjantă. Eram cu toții gata să trecem la mîncare solidă. De fapt, eram cu toții gata să renunțăm definitiv la viața de familie și, În cele din urmă, Într-o bună zi, după ce i s-au evaporat aburii beției recente, a priceput și mama acest lucru. Probabil că, pînă atunci, incisivii noștri strălucitori i se păruseră licăriri ale luminii de la capătul lungului tunel matern. Ghidată de acea luminiță, s-a ridicat imediat la Înălțimea sarcinii de a ne Învăța să ne descurcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gîndul că, dacă o să pogoare cine știe ce calamitate din cer asupra lor, eu am să scap. Încerc să relatez povestea adevărată a vieții mele și, credeți-mă, nu e deloc ușor. Citisem o mare parte dintre cărțile de la FICȚIUNE Înainte să pricep cît de cît ce vrea să zică acest cuvînt și de ce anume au fost puse anumite cărți dedesubtul lui. Crezusem că citesc istoria lumii. PÎnă și azi trebuie să fac un efort să-mi amintesc, uneori chiar dîndu-mi mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
curînd, am fost În stare să parcurg un roman de patru sute de pagini Într-o oră și să-l dau gata pe Spinoza Într-o zi. Uneori, mă uitam În jurul meu și mă treceau fiori de bucurie. Nu reușeam să pricep de ce-mi fusese hărăzit un asemenea noroc. Uneori, Îmi Închipuiam că fac parte dintr-un plan secret. M-am gîndit, ar fi oare posibil ca eu, În ciuda Înfățișării mele care n-ar sugera o atare concluzie, să am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Nu, e cu totul altceva. Am terminat-o cu chestiile alea prea la prima mînă. Știi cum e, trebuie să mergi mai departe. Ca rechinii. În clipa cînd te-ai oprit, te-ai Înecat. Și se pare că Norman a priceput imediat ce vrea să zică, fiindcă s-a mulțumit să dea doar din cap și să-i Înmîneze cărțile. De atunci Încolo, ori de cîte ori sosea cîte o nouă tranșă de cărți, rupeam repede hîrtia de ambalaj, căutînd romanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un soi de aparat mecanic. CÎnd am dat prima oară peste cuvintele mașină de scris, nu aveau și explicație atașată, cum se Întîmplă cînd un anume lucru e cît se poate de familiar și de evident, și tot ce-am priceput a fost că e o chestie cu taste pe care zboară uneori degete grațioase de femeie. La Început, am crezut că trebuie să fie vreun soi de instrument muzical și am fost destul de mirat de lipsa de armonie a țăcănitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că-i spune lui Norman despre ea, am fost sigur că acea poveste are, cumva, un răspuns pentru mine. Un răspuns la ce anume ? Ei bine, știu că sună destul de idiot să zic asta, dar cred că Încă speram să pricep sensul ridicolei mele vieți, și m-am gîndit că poate Jerry Îl descoperise, sau măcar e pe drumul cel bun și că ăsta era motivul pentru care scria o carte despre un șobolan. Așa că, la vreo două zile după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
opri. Așa că am continuat să cînt. Am reluat toată piesa de la capăt, de data asta cu propriile mele variațiuni, după care m-am ridicat În picioare și m-am Înclinat. Am făcut semnul adio fermoar, și am văzut că a priceput. A rîs, Însă rîsul ei nu semăna cu al tău. Era Încă frumoasă, deși vedeam limpede că timpul sau tristețea Îi Îngreunaseră ușor bărbia și-i Încrețiseră colțurile ochilor. Erau albaștri. M-am dus la fereastră. Afară era beznă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
domnul Tatham. Cucoana se Întoarse spre Arthur Rowe și-i spuse: Nu doriți să cumpărați un bilet și să ghiciți greutatea cozonacului? — Trei funți și cinci uncii, zise el la Întîmplare, după ce ridică o clipă cozonacul. — Se vede că vă pricepeți. Pesemne că ați Învățat de la soția dumneavoastră. Arthur Rowe tresări și spuse, depărtîndu-se de grup: — A, nu, nu sînt căsătorit. Războiul complicase din cale-afară comerțul tarabagiilor: unul dintre ei Își umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prudent. — Cred c-ar fi mai bine să Încep cu Începutul, zise Rowe. — Stimate domn, te rog să mă crezi că știu toate Începuturile, Îi tăie vorba domnul Rennit. Lucrez de treizeci de ani În branșa asta. Treizeci de ani, pricepi? Fiecare client Își Închipuie că e un caz unic. Nici pomeneală de așa ceva: toate cazurile se repetă. Nu-ți cer altceva decît să-mi răspunzi la anumite Întrebări. Restul, ne privește. Și-acum, spune-mi: cînd ai Început să observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
soției mele... — Pe cît Înțeleg, cozonacul a ajuns din greșeală În mîinile dumitale, Îl Întrerupse domnul Rennit. Trebuie să găsim persoana căreia-i era destinat. E vorba, deci, de o simplă urmărire - și la asta Jones și cu mine ne pricepem. Vom Începe cu doamna Bellairs. Ea ți-a spus cît cîntărește cozonacul, dar ce anume a făcut-o să-ți indice greutatea lui? Numai fiindcă te-a confundat cu o altă persoană, din pricina Întunericului. Poate că și semeni cu persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amestecată Într-o crimă, pe cît i se părea de absurd să se gîndească la Alice altfel decît ca la o victimă. — Am cîștigat un cozonac la tombola organizată de dumneavoastră, dar se pare c-a fost o greșeală. — Nu pricep. O bombă mi-a distrus locuința Înainte de a putea să-mi dau seama ce anume voia de la mine omul acela... — Nimeni nu putea să vină din partea noastră, spuse fata. Cum arăta? — Un tip scund, negricios, cu niște umeri diformi - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar putea să iasă scandal. — L-ați putea lua și pe detectivul domnului Rowe cu voi. Nu, e prea bătător la ochi și ar pune-o În gardă pe doamna Bellairs. Dimpotrivă, va trebui să ne descotorosim de el. Mă pricep eu să scap de agenți. Am dobîndit destulă experiență În privința asta, din 1933 Încoace. — Dar, Willi, nici nu știu ce voiai să-i spui domnului Trench... — Ține-l de vorbă. Spune-i că vom regla contul la Începutul lunii viitoare. Iartă-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei să se Întoarcă acasă, la Welwyn, Înainte de alarmă. Poate că tocmai din cauza asta rezultatele noastre nu sînt prea bune În ultima vreme. Știți, spiritele nu pot fi constrînse. Nu putem făgădui nimic unui nou-venit, adăugă ea, zîmbind. Rowe nu pricepea despre ce e vorba. Între timp, Hilfe ieșise din salon, Împreună cu domnul Cost. — A, conspiratorii! exclamă doamna Bellairs. Domnul Cost pune Întotdeauna la cale experiențe noi! — Spuneți că rezultatele sînt proaste uneori? lansă Rowe un balon de Încercare. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi dobitocul? izbucni doamna Bellairs. Toți prietenii mei știu că nu trebuie să mă cheme la telefon miercuri seara... Bătrîna slujnică intră În salon, anunțînd cu un fel de silă: — Cineva dorește să vorbească cu domnul Rowe. — Bine, dar nu pricep, zise acesta. Doar nu știa nimeni că... — V-aș ruga să terminați cît mai repede convorbirea, Îi spuse doamna Bellairs. În vestibul, Hilfe discuta aprins cu domnul Cost. — Pe dumneata te cheamă? Îl Întrebă el pe Rowe, descumpănit. Rowe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la Început. — Da! — Ești singur? — Da! Era o voce voalată, ca și cum posesoarea ei ar fi acoperit receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iar pe dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție, prea bătrîni ca să priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea voie să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu. Mi-e cu neputință. Nu pot pleca de-aici. Măcar pentru două minute! — Exclus! — Te rog! stărui el, simțind neapărat nevoia s-o vadă. — Ar fi periculos... Iar fratele meu s-ar supăra... — SÎnt așa de singur! Nici nu pricep ce se-ntîmplă. Și n-am pe nimeni cu care să mă sfătuiesc. SÎnt atîtea Întrebări pe care... — Îmi pare rău... — Aș putea să-ți scriu dumitale... sau lui? — Trimite-mi adresa dumitale. Pe un bilețel nesemnat, sau semnat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi uitat de scena penibilă de la Închisoare, care pusese capăt prieteniei lor. — E reconfortant pentru Henry să-și vadă vechii prieteni strînși În jurul lui, rosti doamna Wilcox. Rowe, care tocmai voia să-l Întrebe pe Henry ce-i face nevasta, pricepu atunci: moartea ei explica aceste pahare, acest obraz nebărbierit, această așteptare și - ceea ce-l mirase cel mai mult - această expresie tinerească a feței lui Henry. Se spune că suferința Îi Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hai odată, Henry! exclamă doamna Wilcox. Nu-i putem lăsa să aștepte pe oamenii aceia inimoși! Trebuie să porți pe brațe uniforma. Ah, dragul meu, nu-mi place deloc ținuta ta. Toți au să fie cu ochii pe tine... Nu pricep de ce nu-i facem o Înmormîntare mai simplă, spuse Henry. — Dar e o eroină! replică doamna Wilcox. — Nu m-ar mira să i se decerneze medalia Sfîntul Gheorghe, post mortem firește, spuse grăsanul. E prima victimă din cartier. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]