3,011 matches
-
labe. Am ignorat întodeauna sfatul lui tanti Silvia și nu le-am dat salam. (Și Hector spunea să le dau de mâncare.) Eu ziceam că-i treaba ei dacă vrea să-i țină. Și să-i învețe să fie mai prietenoși, că mereu lătrau, ziceam, dacă mă mușcă e vina dumneavoastră, dar desigur că tanti Silvia avea lucruri mai importante de făcut, sprijinită pe credința că nu te atacă degeaba câinii, trebuie să ai tu ceva pe suflet; așa că, aveam sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îl uitasem, stăteau tolăniți pe niște fotolii, urmărind scena cu interes. —Mă simt îngrozitor. Numai că am avut o criză absolut groaznică - nici măcar nu știu cum să-ți explic. Încearcă, îi sugeră MM. Vocea ei era cât se poate de calmă și prietenoasă. Mă îndoiam că putea s-o ducă de nas Violet, care făcu ochii mari, fixându-și privirea pe fața lui MM așa cum țintești cu pușca. Știu că ești supărată pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu Matthew, îi spusei eu, aveți același simț al umorului. Violet, care nu fusese de față când Matthew făcuse acel joc de cuvinte groaznic legat de Goa, dar care își dădu seama că-i luasem partea, îmi aruncă un zâmbet prietenos. M-a vrăjit fără să vreau. Dar de ce trebuie să-mi iei iar măsurile, Sophie? întrebă ea. — Întotdeauna verific de două ori, zise Sophie, scriind ceva în carnețelul ei, de când am descoperit, pe pielea mea, cât de optimiști sunt oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părintelui Carlos. „Au trecut trei luni“, își spuse el. Trei luni fără să fi schimbat mai mult de două fraze cu un indian sălbatic. Și cu toate astea, timpul nu mi s-a părut lung.“ Ridică mâna într-un gest prietenos, la care celălalt îi răspunse de îndată și continuă să vâslească fără să grăbească ritmul. Ajunse, în sfârșit, la picioarele colibei și își trase barca pe uscat, alături de caiac. — Bună ziua, părinte. Mă bucur să vă văd, îl întâmpină el. — Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Era o frumoasă haină importată din Italia pe care cineva o va cumpăra fără să-și ia osteneala să-i calculeze prețul. Își continuă plimbarea și, oprindu-se în fața următoarei vitrine, uită de haină. Dincolo de geam, o sută de chipuri prietenoase îl observau: Huxley, Steinbeck, Dos Passos, García Márquez, Gary, Sartre, Camus, Humboldt, Hermann Hesse... O femeie, care din fundul localului își ridicase chipul din cartea pe care o citea, îl privi cu interes. Să tot fi avut puțin peste treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului. Se roti și survolă din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti. Celălalt e Sierralta... Avionul ateriză pe pista improvizată a șoselei și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lor spital. — Câți americani sunt aici? Întrebă Brunetti. — Nu sunt sigur. În jur de cinci mii, cu soțiile și copiii lor cu tot, cred. Îți place de ei? Întrebă Brunetti. Șoferul ridică din umeri. — Ce să nu-ți placă? Sunt prietenoși. Cu greu sunase ca o recomandare entuziastă. Schimbând subiectul, șoferul Întrebă: — Ce ziceți de prânz, domnule? Preferați să mâncați aici sau În afara bazei? — Tu ce propui? — Mensa italiană e cel mai bun loc. Puteți servi ceva acolo. Auzind asta, Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
locuri de parcare: mașini mari, mașini japoneze, mașini cu aceleași plăcuțe de Înmatriculare cu acronimul AFI. Majoritatea aveau geamurile ridicate, În vreme ce din interiorul lor cu aer-condiționat tuna muzică rock În trepte diferite de intensitate sonoră. Se plimbau alene, afabili și prietenoși, salutându-se reciproc și schimbând cuvinte plăcute, simțindu-se Întru totul acasă În micuțul lor sat american de acolo, din Italia. Zece minute mai târziu, șoferul opri În fața lui. Brunetti urcă pe bancheta din spate. — Ați vrea să mergeți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lăsat din mână acolo. Apoi, de parcă tocmai se gândise la asta: — E vreo șansă să fi venit cineva și să-l fi găsit? — Nu, domnule. N-a fost nimeni aici de când ați plecat. — Bun, răspunse Brunetti cu zâmbetu-i cel mai prietenos, atunci trebuie să fie aici. Intră În bucătărie Înaintea soldatului și se duse la spațiul de lucru de lângă chiuvetă. Se uită În jur, se aplecă pentru arunca o privire sub masă, apoi se ridică În picioare. Făcând asta, se poziționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai primitoare. Nu pot uita cât de mult ne-ați ajutat să alegem modelul uniformelor și ce surprinși am rămas când v-am văzut îmbrăcată la fel cu noi! Poate mi se părea mie, dar alți elevi mai frumoși, mai prietenoși și mai buni la învățătură nu erau în toată școala. La fel de frumoase mi s-au părut carnavalurile cu veselia lor, când aveam impresia că sunteți și dumneavoastră copil ca și noi, fără griji. Vă mulțumesc că ați fost tot timpul
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
bărbia lată și agresivă. În plus, părul des, dar uscat avea aspectul blănii unui câine. Iar acum Shauna manifesta o încăpățânare de câine prin refuzul vădit de a-l ajuta pe Hugo să-l întâlnească pe Neil în cel mai prietenos moment al zilei. —E liber mâine-dimineață, la nouă și jumătate, s-a stropșit ea. Dar asta e tot. Accepți sau refuzi. —Accept. Mulțumesc, Shauna, a spus Hugo mimând perfect satisfacția. În adâncul sufletului însă, era disperat. Prinsese tocmai perioada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau să-și ia rămas-bun. Între timp veni chelnerul cu un suc de portocale pe tavă. — Ce s-a Întâmplat ? am Întrebat eu. — o să-ți explic, spuse Nicoleta. Dar bea-ți mai Întâi sucul, mă Îndemnă ea pe un ton prietenos. În clipa aceea m-am gândit nu știu de ce să nu beau sucul. Nu comandasem nimic de băut, iar mutra mieroasă la Nicoletei nu-mi inspira Încredere. — Unde a dispărut Sjork ? am Întrebat-o eu. — Te așteaptă În camera lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În ochi. E un zâmbet sălbatic și mis- terios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată Îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar În același timp Îndepărtat și plin de mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de Încredere, făcându-mă să cred că a mai rămas ceva unic, ireductibil pe lume, iar suflul de șarpe al Îndoielii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
laboratorul de fizică, dar, m-am gândit eu, urma să-mi spună portarul. Clădirea Facultății de Științe era tocmai În partea opusă a campusului, undeva pe un deal, la marginea pădurii. Pe drum, nici țipenie de om. Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la Întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit față de imaginea dezolantă care Îmi rămĂsese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sau să-și ia rămas-bun. Între timp veni chelnerul cu un suc de portocale pe tavă. — Ce s-a întâmplat ? am întrebat eu. — O să-ți explic, spuse Nicoleta. Dar bea-ți mai întâi sucul, mă îndemnă ea pe un ton prietenos. În clipa aceea m-am gândit nu știu de ce să nu beau sucul. Nu comandasem nimic de băut, iar mutra mieroasă la Nicoletei nu-mi inspira încredere. — Unde a dispărut Sjork ? am întrebat-o eu. — Te așteaptă în camera lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar în același timp îndepărtat și plin de mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de încredere, făcându-mă să cred că a mai rămas ceva unic, ireductibil pe lume, iar suflul de șarpe al îndoielii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
laboratorul de fizică, dar, m-am gândit eu, urma să-mi spună portarul. Clădirea Facultății de Științe era tocmai în partea opusă a campusului, undeva pe un deal, la marginea pădurii. Pe drum, nici țipenie de om. Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit față de imaginea dezolantă care îmi rămăsese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
doilea e temperamentul coleric, descriind oameni emotivi, activi și care uită destul de repede Întîmplarea prin care trec. SÎnt oameni care chiar dacă se enervează repede și reacționează rapid și poate și brutal, le trece la fel de repede, fiind de fapt oameni generoși, prietenoși, Încrezători În viitor, plăcîndu-le să aibă o activitate variată și intensă, chiar dacă de multe ori e cam fără măsură sau cam fără socoteală. În cel de-al treilea tip, temperamentul sentimental, intră acei oameni care sînt emotivi, dar mai puțin
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
răspundă imediat. - Alo, da! - Sărut mâna, domnișoara Iuliana! Nu închide, te rog! Sunt doctorul Tomescu... - A, da? Ce s-a întâmplat cu... - Stați liniștită, domnișoară! Sunt vești bune, o întrerupse Eugen de îndată cu vocea sa cea mai calmă posibil, prietenoasă și dominantă în același timp... - Of, Doamne! Mulțumesc mult, domnule doctor! Iertați-mă!... Eram așa de...Înțeleg, desigur! Să-mi fie iertată îndrăzneala, domnișoară! Am primit numărul de la Ofelia și miam permis să vă sun, pentru că... - Vai de mine! Dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Nu, domnule doctor, nu-mi permit să mă supăr pe dumneavoastră, dar vă rog... - Desigur! Mă poți ruga multe și eu le voi împlini pe toate doar dacă îmi stă în putință, o întrerupse el cu bunăvoință, păstrându-și zâmbetul prietenos și plăcut de întâmpinare. Suntem oameni mari, adică maturi, doream să spun. Ne cunoaștem numele. Nederanjați de formulele de politețe, putem discuta strict ce ne interesează, fără să ne pierdem timpul cu tatonări, suspiciuni și altele de acest gen, ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
La fel. De la capătul coridorului își făcu apariția un bătrînel furios, împingînd din greu o roabă plină cu cutii de carton, probabil și ele doldora de stenograme indescifrabile. Bătrînelul nu păru uluit cînd ne văzu. Dimpotrivă, ne aruncă o privire prietenoasă de parcă ne-ar fi așteptat : — sunteți de la Spiegel ? V-a trimis domnul Guță ? — Oui, se grăbi să spună Guy fără să fi înțeles sensul întrebării, dar scoțînd din interiorul pardesiului său un iPad pentru a face probabil fotografii de o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
inedită, cât, mai degrabă, caracterizată de un ritm al schimbării în fața căruia este greu să ții pasul, este nevoie, mai degrabă, de o reformatare decât de o reformă. Între acești doi termeni - unul antic, iar unul post-modern - se află termenul, prietenos și modest, plăsmuit cu dibăcie de Ioan al XXIII-lea: aggiornamento (actualizare). Actualizarea voită și promovată de Conciliul Vatican al II-lea nu se identifică cu stilul tradițional al «reformei». Ideea de reformă presupune, de obicei, ideea recuperării și a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
el e bogat, firește. Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mîngîie: - O, nu, bietul Pascalopol e și el un fel de victimă a mea,cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care simte nevoia unui glas prietenos. Nici nu știu dacă nu se-nșală. Eu cred că mai degrabă ar voi să fiu fata lui. Nu-ți ascund că mi-e drag, în anume înțeles, îmi trebuie; în sfârșit, nu e ce crezi. Voi toți, bărbații, sunteți, bătrâni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chemat. Ca să scape, Felix făgădui, crezând că Stănică va uita chestiunea. Dar Stănică n-o uită, și peste câteva zile, când fu sigur că toți vor fi acasă, veni mândru în trăsura lui Toader, cu Lili alături de el. Fata era prietenoasă, supusă și fără ascunzișuri, obișnuită să fie alintată, încît primi să vină, întocmai cum ar fi făcut o fată liberă, din curiozitate. Stănică o prezentă cu multe preambuluri Aglaei și celorlalți. Lili făcu o foarte bună impresie, din cauza atenției cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea subțire a obrajilor. - Habar dacă mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]