KorAP: Find »[drukola/base=prinț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...851 >

21,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

el epistolele, fie n-avea de ce și cum să-i răspundă. Așa încît s-a lăsat încă o dată în voia "intuițiunii", după cum spunea domnul prefect la cursul anual și s-a liniștit, zicîndu-și că, de va avea ceva în gînd prințul Șerban Pangratty, acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă o veche prietenie și mai ales un an din viața lui, poate cel mai frumos, anul pe care l-a petrecut în Vladia la umbra prințului. Au trecut cinci ani și nu a fost nevoie de activarea planului " A". Cu vremea scaieții au crescut pe terenul de aterizare, mai ceva decît butucii de vie răsădiți de el în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fi dedicat-o, despre nemaipomenitele, uluitoarele, amețitoarele baluri, despre risipa de frumusețe și bogăție care se petrecea cînd se bea șampanie din pantofii ei, cînd cînta gramofonul toată noaptea numai tangouri argentiniene și cînd, din pricina iubirii ce i-o purta, prințul se purta ca un descreierat. Apoi au apărut alte povești, alte imagini despre vremea cînd prințul, și asta se petrecea din ce în ce mai de demult, cînd prințul era înconjurat de mistere numai și numai pentru că iubea nebunește. Felul său de a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
petrecea cînd se bea șampanie din pantofii ei, cînd cînta gramofonul toată noaptea numai tangouri argentiniene și cînd, din pricina iubirii ce i-o purta, prințul se purta ca un descreierat. Apoi au apărut alte povești, alte imagini despre vremea cînd prințul, și asta se petrecea din ce în ce mai de demult, cînd prințul era înconjurat de mistere numai și numai pentru că iubea nebunește. Felul său de a fi îndrăgostit, de a face o pasiune pentru o femeie atît de deosebită cum era K.F. (nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cînta gramofonul toată noaptea numai tangouri argentiniene și cînd, din pricina iubirii ce i-o purta, prințul se purta ca un descreierat. Apoi au apărut alte povești, alte imagini despre vremea cînd prințul, și asta se petrecea din ce în ce mai de demult, cînd prințul era înconjurat de mistere numai și numai pentru că iubea nebunește. Felul său de a fi îndrăgostit, de a face o pasiune pentru o femeie atît de deosebită cum era K.F. (nici nu s-a observat cînd K.F. a trecut în locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Tăcerea lui era luată drept încuviințare. Iar dacă adjutantul Popianu confirma ceva, acel fapt rămînea ca un fapt ce trebuie să intre în ordinea normală a așezării. Așa încît nimeni nu se mai îndoia că ploaia nu trecea niciodată prin fața prințului, rămînînd întotdeauna la cîțiva pași în spatele său, că la Vila Katerina se instalaseră becuri fără urmă de cabluri ori de "motor" și becurile se aprindeau în clipa în care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la cîțiva pași în spatele său, că la Vila Katerina se instalaseră becuri fără urmă de cabluri ori de "motor" și becurile se aprindeau în clipa în care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia, înfloreau a doua oară în luna octombrie, că dacă n-ar fi această nemaipomenită poveste de iubire toate viile din Vladia s-ar chirci, ar da mana viței în ele și ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu dezastrul filoxerei... Și cîte altele nu se mai spuneau, sprijinindu-se între ele, hrănindu-se ca vîscul pe trunchiul unei realități care devenea tot mai stufoasă chiar din pricina lor. N-a fost nevoie să pună în aplicare planul "A". Prințul, vreme de cinci ani, n-a mai venit în Vladia. Dacă în primul ori al doilea an nimeni n-ar fi putut observa o înrăutățire a vieții tîrgului, cu toate că pe măsură ce creștea numărul legendelor despre Șerban Pangratty, în așezare se făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fără să fie nevoie, de unde era să știm noi că o să vină gerul peste ea?" Sigur că n-aveau de unde să știe! Așa că vinul s-a făcut tot mai puțin și Crama lui Hariton în al patrulea an de la plecarea prințului nici măcar n-a mai fost întrebată de firma Mott de cantitatea disponibilă pentru a fi transportată la București. Așa că vinul a rămas să doarmă în butoaiele uriașe, într-un cot al unei galerii. A urmat anul celălalt, Hariton a găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri despre prințul Șerban Pangratty și iubirea sa năprasnică pentru domnișoara K.F. Iar domnișoara K.F. veghea neobosită, nemișcată, ca o imagine dintr-o cadră veche, în fereastra foișorului ca o dovadă că poveștile lor nu sînt neadevăruri sfruntate. În toți acești cinci ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
veche, în fereastra foișorului ca o dovadă că poveștile lor nu sînt neadevăruri sfruntate. În toți acești cinci ani Radul Popianu n-a fost în Vila Katerina și se simțea împăcat, el, cel puțin își respecta făgăduiala în ceea ce privește interzicerea intrării prințului în Vladia. A fost cea mai ușoară promisiune pe care a făcut-o. Dar în al cincilea an s-a petrecut ceva neașteptat. Mai neașteptat chiar decît a fost hotărîrea de altădată a prințului de a petrece iarna în Vladia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
își respecta făgăduiala în ceea ce privește interzicerea intrării prințului în Vladia. A fost cea mai ușoară promisiune pe care a făcut-o. Dar în al cincilea an s-a petrecut ceva neașteptat. Mai neașteptat chiar decît a fost hotărîrea de altădată a prințului de a petrece iarna în Vladia. Șerban Pangratty n-a venit, în schimb pe drumul de care, într-o trăsură închiriată cu ziua din Comana, și-a făcut apariția un colonel în retragere, că era colonel se vedea după uniformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Vladia. Fusese construită anume ca să poată fi văzută cum ridicai fruntea. La o oră după sosirea străinilor adjutantul Radul Popianu știa tot, sau aproape tot despre ei. Era vorba de colonelul August Stoicescu din aviație, nu era chiar aviator ca prințul, dar era un prieten al acestuia și ieșise la pensie de cîțiva ani, după ce se ocupase de înzestrarea tehnică a aviației militare. Se vede că erau prieteni foarte apropiați dacă Șerban Pangratty l-a trimis să-și petreacă o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
viața lor! Eh, dacă l-a luat gura pe dinainte, n-avea mare importanță. Important era să știe Radul Popianu de ce anume veniseră cei doi eroi în Vladia și mai ales dacă apariția lor, ca prieteni și chiar emisari ai prințului, atingea în vreun fel înțelegerea sa cu domnișoara K.F., iar cel mai important era să afle dacă planul lor de a se odihni, de a-și vedea de sănătate chiar în Vladia nu ascundea o primejdie pentru liniștea și fericirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ale mirării, adăugate fiind cîteva cuvinte: "fericire? Ce înțelegi, domnule, prin asta? Nu-i pomenită în nici un regulament interior!" III Cu toate că, fără pic de glumă, Șerban Pangratty se tutuia cu Basarab Cantacuzino într-un mod cu totul special, ca între prinți, zicîndu-și unul altuia pe nume, dar vorbind la plural, "dumneavoastră Șerban ce mai faceți?" ori "dumneavoastră Basarab sînteți bine?", invitația pe care o primise în acea dimineață l-a emoționat în cel mai pur sens al cuvîntului. A simțit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fel de căldură în piept, o căldură care urca încet și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația era prilejuită de recepția dată în onoarea unuia dintre așii așilor aviației mondiale, Italo Balbo. Orice aviator, iar Șerban Pangratty se considera înainte de toate aviator, zburător, unul dintre aceia care este inițiat în tainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
îndoia că dorința sa ar putea fi nerealizabilă. De fapt, nici nu se putea altfel, tot ce-și dorise pînă atunci, realizase. Urmarea era logică. De aceea nici măcar nu s-a gîndit la acest lucru, pentru că un lucru gîndit de prințul Șerban Pangratty era deja un lucru făcut, împlinit. Pînă în acea seară nu-l văzuse în realitate niciodată pe Italo Balbo. Fotografii, descrieri, interviuri, declarații, titluri în pagina întîi, cam tot ce trebuia să facă dintr-un om o persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Asemenea italianului erau numai cîțiva temerari, să zicem Nansen și Munthe. La care trebuia adăugat, neapărat, Sven Hedin. Adică nu adăugat, ci pus în fruntea listei, dacă era îngăduit să se întocmească o listă cu astfel de oameni. În secret prințul Șerban dorea să-i semene lui Hedin, de aceea se și aventurase în Africa, chiar în zona în care se desfășurase tragedia generalului Gordon, despre care Hedin scrisese atît de bine și de simțit. Dar cum să fii Hedin nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nevoia să înspăimînte pe cineva cu piloții ei și mai ales pentru că nimeni în țară nu socotea că ar trebui cheltuite sume deosebite pentru ceva atît de fragil și de mofturos cum era un avion. Dacă existau niște excentrici ca prințul Șerban Pangratty nu era deloc rău. Dar să faci din jucăria asta o politică de stat prioritară, era prea mult. Nu se putea spune că nu există aviație națională, LARES-ul se trambala dintr-un loc în altul făcînd și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
gras, al cărui rîs semăna cu un lătrat răgușit, nici unul, nici celălalt n-ar fi știut să-i facă introducerea de care avea nevoie. Aceasta nu putea fi decît foarte simplă ,, Domnule Balbo, permiteți-mi să vi-l prezint pe prințul Pangratty, aviator". Asta ar fi fost o prezentare perfectă. Profesorul n-ar fi spus decît că e vorba de un prinț, iar grasul ar fi molfăit ceva ininteligibil și ar fi tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care avea nevoie. Aceasta nu putea fi decît foarte simplă ,, Domnule Balbo, permiteți-mi să vi-l prezint pe prințul Pangratty, aviator". Asta ar fi fost o prezentare perfectă. Profesorul n-ar fi spus decît că e vorba de un prinț, iar grasul ar fi molfăit ceva ininteligibil și ar fi tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi spuse: "Vreau să-l cunosc. Înțelegi, personal, e o chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah, dar nu-i nici o problemă, eu n-am nici un complex, excelență, eu nu sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în mijlocul grupului, Balbo tocmai arăta cum se execută un atac lateral de jos în sus, buzele pline se rotunjiseră, imitînd zgomotul motorului în forță "vuuuu" și brusc se opri, privind amabil-cercetător către noii veniți. De fapt se uita doar la prințul Pangratty, care zîmbea ușor, timid. Bîlbîie, cu o siguranță în glas vecină cu obrăznicia, se repezi în momentul de liniște, "signore, ah, signore, mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o siguranță în glas vecină cu obrăznicia, se repezi în momentul de liniște, "signore, ah, signore, mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să-l contrazică și apoi să-i ceară o favoare. Balbo vorbea însoțindu-și cuvintele de gesturi meridionale, din cînd în cînd se oprea cu mîna în aer, de parcă ar fi uitat ceva, atunci îl privea drept în ochi pe prinț, Pangratty reușea să-i susțină căutătura, italianul părea mulțumit și-și continua demonstrația. Prințul se simțea din ce în ce mai jenat, ceilalți invitați observaseră interesul lui Balbo pentru el și la rîndul lor îl priveau de parcă atunci l-ar fi descoperit. Mai toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]