2,086 matches
-
e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o gândească. Probabil acest spectacol de fum teoretic, în care culminează orgoliul autonom, e salutat cu hohote de sadică satisfacție de tartorul iadului, inspiratorul biblic al trufiei omenești. E aproape de prisos să amintim că autonomia e altceva decât ideea libertății creștine. Pornind din aceeași rădăcină ontologică, libertatea creștină e înfrângerea autonomiei individuale. Suficientă sieși acolo, rațiunea umană se recunoaște insuficientă dincoace. Exercițiul libertății creștine începe de fapt cu această recunoaștere a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și urmărită până în consecințele ei actuale. Ortodoxia ecumenică, cu o lărgime de vedere unică, a știut să asimileze în corpul ei toată lamura culturii antice și, consecventă în această atitudine, e față de cultura profană selectivă, iar nu exclusivă. E de prisos să adăugăm că ortodoxia românească de-a lungul vieții sale istorice a observat fără modificare atitudinea ecumenică. Abia spre sfârșitul veacului XIX începe să se agite și la noi un conflict între religie și cultură. El exista în Apus, și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rezultă în cea mai amplă formă personalitatea. După Wilhelm von Humboldt, prin urmare, conceptului de civilizație i se atribuie materialitate, sociabilitate și interes, iar conceptul de cultură apare purificat și ridicat în sfera idealității lipsite de interes. Nu e de prisos să adăugăm că, în gândirea germană, disocierea operată în noțiunea globală de civilizație e urmată de o a doua disociere, care constă din desfacerea conceptului de cultură din vagul universalist și așezarea lui pe temelia concretă a etnicului. Cultura ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însă e necesar ca acesta idee s-o verificăm cu piatra de încercare a doctrinei biblice. Se confirmă oare în Biblie ideea că Dumnezeu e colaborator la cultura umană, așa cum am văzut în monoteismul primitiv? întrebarea noastră ar părea de prisos de vreme ce Biblia însăși, cu cărțile istorice, profetice, poetice, înțelepte, cu Evangheliile și Epistolele, fiind inspirată de Dumnezeu și scrisă de mână omenească, e cel mai strălucit testimoniu din lume al acestei colaborări. Chestiunea aceasta e însă în afară și mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
revărsat-o peste toate lucrările sale. La toată făptura ea se află după măsura dărniciei sale și a hărăzit-o celor ce-l iubesc pe el”. Prin puterea ei, „toate lucrurile sunt felurite între ele, dar nici unul nu e de prisos. Un lucru sporește bunătatea celuilalt și cine se poate sătura admirând frumusețea lor!” (Sirah, II, 9,10; XLII, 24,25). Desfășurarea puterii și acțiunii sofianice asupra făpturii se oprește îndeosebi la suflete, pe care le inspiră, le luminează și le
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
i tăgădui orice rost propriu. Teoria, care susține imitația, admite mai întâi frumusețea obiectivă a naturii, care trebuie astfel să slujească de model artei. Dar dacă frumusețea naturii există, precum există, imitația ei în artă apare ca un lucru de prisos. Căci în fața imitației artificiale nici un motiv nu mă oprește să prefer originalul natural. Teoria aceasta își are originea în cugetarea greacă și este, într-o măsură, explicabilă prin mediul unde s-a format. Religia Eladei a fost o divinizare a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al cerului. Biblia însăși ne relatează că primii artiști și meșteșugari au fost inspirați și îndrumați de Dumnezeu în lucrul lor, atât pentru împodobirea cultului religios cât și pentru slujirea unor scopuri ale Providenței, de salvare a omului. E aproape de prisos să adăugăm că pozitivismul vremii noastre respinge ideea vreunei intervenții divine în inspirație și o tratează ca pe un fenomen psihologic în marginile naturale ale imanenței, căutându-i corespondențele și aderențele în faptele sufletești comune, fie normale, fie anormale. Mania
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Revenim în acest capitol la contemplația estetică în legătură cu cea religioasă înrudirea artei cu religia s-a putut vedea din desfășurarea capitolelor precedente; și tot astfel, că această înrudire nu înseamnă o identitate. Identitatea dintre artă și religie ar face de prisos pe una sau pe cealaltă dintre amândouă. Funcția lor nefiind identică, religia colaborează cu arta ca fondul cu una din expresiile lui convenabile. Iată ce nu înțelege esteticianul absolut când crede în absurd că poate înlocui religia cu arta. Dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se străduiască ca, printr-o cât mai largă solidaritate locală, să își rezolve propriile probleme, propriile necazuri sociale, desigur cu sprijinul Budapestei. Teleki considera drept sarcini de maximă urgență aprovizionarea Țării Secuilor și situația socială a județului Miercurea Ciuc. Intervenția "de prisos și răuvoitoare" a pastorului calvin László Dezső, publicist și politician, despre cum ar fi trebuit să arate în realitate acest ajutor, evidenția o cale extrem de schematică pentru "Organizația Socială Transilvană" eparhială. Că această schemă n-a funcționat perfect o dovedește
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Gauss o vedea ca un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost o zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul său e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): "un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cînd au fost scrise: "Ceea ce am dori să se stabilească în convingerea poporului românesc e că, departe de a ne putea juca cu puterile noastre vii și departe de a ne fi permis să le risipim, noi n-avem vreun prisos de puteri nici chiar pentru întreținerea vieții normale a statului român și că trebuie să fim zgîrciți cu puținul ce-l avem. Convingerea însă că sîntem economicește săraci și ca popor relativ slabi ne va face cruțători cu banul și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
crescuți în condiții mai bune decît cum fuseseră crescuți părinții lor, o generație și mai viguroasă și mai aptă ia locul celei ce se stinge. La noi sporirea veniturilor statului înseamnă însă totdeauna diminuarea veniturilor fiecărei economii private. Nu din prisosul producției, ci la clasele de jos, de-a dreptul din primele necesități, din plata muncii zilnice se percepe darea; mărimea contribuției statului e echivalentă cu mărimea mizeriei populației. De aici se explică de ce rasa română descrește continuu ca număr și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
strecurat cum a putut prin vălmășagul beției politice". Johann Gottlieb Fichte spunea în secolul al XVIII-lea: "Statul și toate instituțiile omenești, care sînt doar un mijloc, tind către propria lor distrugere: scopul oricărui guvern este să facă guvernul de prisos". Fără mijlocirea tehnicii și binefacerilor pe care le-a creat, n-ar fi fost posibilă o astfel de abordare a existenței statului. Nici femininul, care în prima jumătate a secolului trecut începea a-și afirma prezența, prin a-și cere
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apostolilor pasionați și naivi al acestui fermecător ideal". Puterea tinde să diminueze pe cît posibil toleranța, ea fiind doar o idee regulativă, cu ajutorul căreia criticăm formele istorice ale puterii, și nu, din păcate, un principiu care să facă puterea de prisos. Critica în chestia dezarmării după strictul bun-simț îi oferă posibilitatea unei "dizertații" asupra înjurăturii naționale, din care, spre amuzament, vom cita pe larg: "Românul, cînd se necăjește rău, ori pe un lucru neînsuflețit, ori pe o ființă vie, absolut indiferent
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Generală; Procedurală; Genetică; Minimalistă; Normativă. Figura de mai sus sintetizează diversele definiții ale democrației, toate fiind necesare pentru a înțelege un genus complex și în dezvoltare. 3. Modelele democrației Revenind la democrațiile reale, pentru obiectivele urmărite aici ar fi de prisos discuția privind ampla literatură existentă pe tema tipologiilor democrației. Se poate aminti, în treacăt, tradiționala clasificare care se centrează pe instituțiile guvenamentale și care face distincția între: democrații prezidențiale, caracterizate prin alegerea directă a șefului de stat și prin competențe
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
între o genă activă și fără nici o urmă de îndoială unul sau doi pori nucleari particulari. Nucleul trebuie deci să fie considerat ca fiind un sistem complex organizat. Cum se explică existența acestei cantități considerabile de ADN non-genic, aparent de prisos? Au fost propuse mai multe ipoteze în literatura : O mare parte din ADN non-genic este în realitate funcțional, excesul de ADN nu este decât aparent (Zuckerkandl, 1976,1992). ADN-ul are o funcție structurală (nucleotipică), fără a fi raportat cu
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Gauss o vedea că un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost o zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul sau e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): ‚un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
În folosirea materialului didactic concret, ca sprijin pentru formarea noțiunilor este necesar să se țină seama de faptul că posibilitățile de generalizare și abstractizare sunt limitate la copilul preșcolar cu dizabilități auditive. Din acest motiv, trebuie eliminate orice elemente de prisos din materialul intuitiv și din acțiunile efectuate, care ar putea orienta gândirea spre elemente întâmplătoare, neesențiale. Rolul educatoarei este de a însoți acțiunea pe materialul didactic cu explicații care la copilul surd se face prin limbaj mimico-gesticular, verbal, dactil, iar
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
expresive, respingându-te chiar și prin expresia feței, care nu este la fel de primitoare ca Într-o pictură desenate cu o căldură spirituală profundă. De aceea, În Orient se folosesc mai mult culorile roșu, galben etc. Ar fi de prisos să mai detaliem aici ce fel de sentimente provoacă sunetul apăsător de orgă. Rugăciunea permanentă a creștinului ca persoană aparte presupune o Încălzire prealabilă și des repetată a lui prin rugăciunea făcută Împreună cu alții. De spiritualitate ține În mod necesar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
realitate și să fie precaut. Pedagogia nu admite astăzi lăsarea copilului ca să ajungă o victimă a accidentelor naturale. În literatura de specialitate se critică și alte sensuri ale pedepsei: pedeapsa cu rol preventiv, neavenită, de multe ori fiind și de prisos, pedeapsa redusă la efectul sancțional, aplicată ca pe ceva în sine, pedeapsa abruptă, neprecedata de alte procedee preventive etc. Respingând pedeapsa ca funcție expiatorie, E. Durkheim apreciază, pe de altă parte, ca “trebuie reținut ceva din ea, ca “ceea ce trebuie
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
Ioan Gură de Aur mărturisește acest adevăr prin cuvintele: „Dumnezeu cere recunoștința noastră, nu fiindcă are El trebuință de ea, ci pentru a ne face vrednici de daruri mai mari din partea Lui. Cine mulțumește, acela câștigă mila Domnului cu înzecit prisos, cu tot mai spornică dobândă.” Pentru Fericitul Ieronim, „mulțumirea și recunoștința sunt virtuți specific creștine, obligații de onoare, de dreptate și de iubire, sentimente naturale, firești ale omului, sădite în sufletul omului de către Dumnezeu, încă de la creație”. Sf. Ap. Pavel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
deschizând prin îmbinarea lor calea spre împlinirea de fapt a acestei cereri. Sf. Teofilact al Bulgariei ne atrage atenția că „Domnul ne învață să cerem numai pâinea cea spre ființă, adică cea de folos existenței noastre, susținerii vieții, nimic de prisos, numai ceea ce este necesar. Spre ființă este acea pâine necesară doar pentru a ne păstra în putere ființa. Prin cuvântul astăzi se înlătură grija zilei de mâine. Și Trupul lui Hristos este o Pâine spre ființă, pentru a cărei împărtășire
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lume începe prin cedarea a unei părți din ceea ce le aparține, celor lipsiți. Apoi prin vizitarea lor. Merg în Munții Sarachinei și se împărtășesc de cuvânt. Trăiesc în comuniune, participă la planurile lor de supraviețuire care nu exclud furtul din prisosul celor de au ca ultimă strategie. Văduva cea ușuratică pare cea dintâi convertită. Dragostea ei pentru Manolio trece dintro patimă carnală într-una spirituală. Gabriel Liiceanu întemeiază în cartea sa Despre seducție, concluzia că destinul unui om nu se desprinde
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aduce și el o jertfă de mâncare din oile cele dintâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor. Abel pare un mim. Nu el a avut inițiativa jertfei. El l-a urmat pe fratele său. Primul care varsă din prisosul iubirii sale dar lui Dumnezeu este Cain. Dar privirea plină de plăcere a fost acordată lui Abel. Darul lui Cain n-a fost pe placul tatălui. Care este reacția lui Cain? Mânia și posomoreala. Proasta dispoziție. Cain și-ar fi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
însă nu cade în această eroare. Nu darul este cel care antrenează forțele interacțiunii ci predispoziția, latența ființei. Cain are un dar minunat și este primul. Montura morală a gestului însă e reprobabilă. Darul său nu e gratuit, ca un prisos, așa cum este cel al lui Abel, Cain face un fel de invitație tacită la un schimb. Steinbeck îi poartă pe omologii lui Cain cu această dorință intensă a păcatului în ei dar îi pune în situația de a o stăpâni
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]