3,372 matches
-
și unele mici măsuri de protejare a celor ce mă vor găsi: n-am băut și n-am mâncat nimic de aproape o zi căci, am auzit, spânzuratul se sloboade de toate ălea pe el și nu oferă ochiului o priveliște prea Încântătoare. Oricum, eu mi-am propus să mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-o fracțiune de secundă, acolo. Însă tare mă tem că n-o să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În ale muzicii la modă, Încuviințase fără să se gândească prea mult, gândindu-se că va trece printr-o nouă și fundamentală experiență artistică, să pozeze goală În cadru natural pictorului Foiște și prozatorului Gurgui, care aveau să valorifice acea priveliște În opere de artă cu o mare Încărcătură de idei și simțăminte. Au dus-o cu mașina la pădure, au așternut o pătură Într-un loc ferit, i-au dat să bea niște lichior de cacao și s-au Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putut găsi În veci chipuri de Împotrivire. Ectoraș aproape că leșinase, se târâse cu greu până la mal și se trântise În iarbă. Zăcuse acolo vreme destulă, prefăcându-se că se odihnește și că stă la zvântat, În timp ce În jurul lui toate priveliștile și zgomotele se roteau Într-un vârtej nebunesc, căpătau contururi tari, ce puteau fi pipăite, și-l izbeau În rotirea lor sălbatică de uriașă moară agresivă, provocându-i dureri adânci și ascuțite În tot trupul. Țiganul care făcea pe șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru Katsuyori și soția lui și numeroasele doamne din suită care-i serveau, și continuând cu acelea ale mătușii lui și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecă fără o vorbă. CĂDEREA CLANULUI TAKEDA — Hai să petrecem primăvara asta în munții din Kai, spuse Nobunaga, în timp ce ieșea călare din Azuchi, în fruntea armatei sale. Putem să privim florile de cireș, să culegem flori, și apoi, să admirăm priveliștile din jurul Muntelui Fuji, pe coastă, la întoarcere. Succesul expediției contra provinciei Kai părea, de astă dată, asigurat, iar plecarea armatei fusese aproape relaxată. În cea de-a zecea zi din Luna a Doua, armata ajunsese la Shinano și terminase dispunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou, toată armata coborî drept înainte, spre Tsukahara, fără a coti nici într-o parte, nici în cealaltă, continuându-și drumul spre satul Kawashima. Prin schimbul al patrulea, cea mai mare parte a armatei privea în jos, spre neașteptata priveliște a râului Katsura, sub cerul nopții. Soldații începură dintr-o dată să se agite. De îndată ce se simți adierea răcoroasă a râului, întreaga armată se opri pe loc, cu spaimă. — Așezați-vă! ordonară ofițerii. — Nu mai faceți atâta zgomot! Și nu vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați uitat ce-ați învățat în fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi negre din jurul lui nu se oprea din fugă, în debandada generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era sfărmat și putred”<footnote Ibidem, f. 71 și f. 74. footnote>. Cetățuia se îndrepta încet și sigur spre ruină din cauza lipsei de fonduri. În 1880 episcopul Melchisedec, vizitând mănăstirea făcea aprecierea că ,,astăzi această mănăstire reprezintă cea mai tristă priveliște: curtea presărată cu pietre și plină de dudău, încât îi este cuiva frică a îmbla prin ea. Casele egumenești se dărâmau, plouă în ele; cu toate acestea locuiește acolo un nenorocit preot și un miserabil dascăl, care se jeluiesc la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sporoava sau o mântuim pentru astăzi și mergem la vecernie? Păi, după cum se vede treaba, soarele se rostogolește către chindie deja. N-ar fi rău să privim în liniște un apus de soare... Știu că ești dorit de așa o priveliște, fiindcă pe pietrele târgului nu te poți bucura de o minune ca asta. Eu am să mă trag încet-încet către chilie și apoi spre sfânta biserică. Tu rămâi și pătrunde-te de duhul liniștii și al frumuseții de aici. Când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îndată cu fâlfâiri de vis... În fața mea, zâmbind luminos, șade bătrânul călugăr parcă... Îmi întinde mâna și mă îmbie: Hai să tragem o fuguță până la mănăstirea Cetățuia, pentru că e o dimineață limpede, cu cer înalt și din preajma mănăstirii se deschid priveliști minunate în cele patru zări. Care de care mai frumoase. Și nu-i nici prea departe. Doar vreo două pistrele de săgetă. Calule, mănânci ovăz? - am răspuns eu, frecându-mi palmele de bucurie. Până acolo om schimba o vorbă-două privitoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc valea Holbocii și în scurtă vreme mă opresc în piscul Păunului... Încărcat cu priveliștile din zare, calc alături de bătrân spre zidurile Cetățuii. În fața turnului clopotniță, mă opresc și pe discul stemei Moldovei aflat pe fața lui citesc: „Herbul prea luminatului domn Io Duca Voievod, cu mila lui Dumnezeu, al łării Moldovei, 7178 (1670). De
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dacă vrei să știi - și știu că ești curios din fire - la 10 iunie 1672 Sultanul Mahomed al IV-lea, care avea tabără pe șesul łuțorei, a urcat la Cetățuia, la invitația lui Gheorghe Duca voievod. Mult i-au plăcut priveliștile văzute de aici, dar a prezis grabnica ruinare a Cetățuii... Intrăm pe sub turnul clopotniță, care încheie zidul împrejmuitor, înalt de vreo 7 metri. Bătrânul îmi atrage atenția: 117 În 1682, la Cetățuia s-a înființat o tipografie care tipărea cărți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lucru, nu mă miră visele tale. Acum, dacă tot te-ai trezit de-a binelea, ar cam trebui să ne pregătim de gustare. Așa că vrei-nu vrei, fuguța la pârâu! N-am stat pe gânduri și am urmat porunca bătrânului... Lumina, priveliștea din preajma pârâiașului și cântecul păsăresc au făcut cât zece doctori... Primenit și cu sufletul limpezit, m-am întors în chilie. Bucatele mă așteptau pe măsuță... Am mâncat fără grabă. După ce am mulțumit cerului pentru îndestulare, am auzit glasul bătrânului, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în cele din urmă ajungând la un roșu ca de vișină... Un culcuș pitit sub un arțar, de unde se vedea sclipet de lumină trimis de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
veveriței... Uite ce este în stare o vietate ca asta! Parcă îți vine să mai trăiești...Cum văd, ai făcut ochi, așa că așază-te colea pe iarbă și așteaptă-mă... Am stat o vreme și m-am delectat cu acea priveliște. Apoi cu chipul înviorat de răcoarea apei și cu gânduri limpezi, mă îndreptam spre colțul cu iarbă al grădinii, dar... minune! Ori mi s-a părut la prima vedere ori ceea ce vedeam era realitatea pură! Nu! Nu era nici o vedenie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
frunză îngălbenită se desprindea de pe câte o creangă și, cu mișcări de vals, plutea până atingea fața apei care o primea cu tremur ușor... Obosită parcă, frunza se lăsa cu toată ființa ei în brațele primitoare ale undei... Abia această priveliște mi-a adus tristețe în suflet... În timp ce mă luptam cu acest sentiment, glasul de trâmbiță s-a furișat până la mine. Am luat desaga cu cărți, apoi celelalte mărunțișuri și am pornit... „Ar trebui să mă retrag, mărite... Nu aș vrea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-o rupem la fugă înspre lift. Când am ajuns sus, am fost nevoite să mai trecem de două filtre, dar acum aveam invitații. Și-am intrat. încercam să nu arătăm prea copleșite. Camera în stil art deco era superbă! Priveliștea era magnifică! Iar băutură se găsea în cantități uriașe! La câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite, mi-a șuierat ea, Băieții din Mașina timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tocmai în centru - la intersecția dintre Fifth Avenue și Eighty-second Street. — Chiar lângă Met1? Randall a zâmbit cu modestie. — Terasa mea are vedere chiar către Met, da. Mi-aș dori să stau mai mult pe-acasă ca să mă bucur de priveliștea asta, însă în ultima vreme singura perspectivă pe care am avut-o a fost aceea pe care mi-o oferă biroul. Să lăsăm la o parte domeniul nebunesc al imobiliarelor: mintea mea ardea, cu frenezie, din cauza celei mai importante întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu m-ar fi putut pregăti pentru cuibul uriaș de burlac al lui Randall, cu ferestrele care dădeau spre Met, Central Park, Fifth Avenue și Upper East Side... ca să nu mai pomenesc de colecția de artă contemporană, care rivaliza cu priveliștea oferită de ferestre. Ca să fiu sinceră, mă dăduse pe spate. — Bea, în baie avea un Rothko, am șoptit încă în stare de șoc. Iar baia - una din cele cinci băi, ar trebui să adaug - e mai mare decât toată garsoniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în ambele părți cu stejari uriași, dar acum îmi dădeam seama că, de fapt, fusese vorba de lunga alee privată care ducea la proprietatea Cox. Randall și-a parcat Porsche-ul, iar eu m-am dat jos din mașină, admirând întreaga priveliște: casa enormă cu țigle Stanford White, pajiștile întinse, terenurile de tenis perfect întreținute și soarele care apunea în apă, chiar în spatele casei. Nimerisem în Marele Gatsby. Iar Randall- care se întindea atletic, astfel încât tricoul de polo i s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi părut teribil de nepotrivit să invit un alt bărbat să meargă cu mine, acasă, peste week-end? — Cum de ți-ai schimbat biroul? m-a întrebat Luke băgându-și capul în debaraua mea fără ferestre. A, m-am săturat de priveliștea aia. și de lumina soarelui. Luke a zâmbit și m-a sărutat de bine te-am găsit. Fără nici un motiv, eu m-am împurpurat. — Ai avut timp să te uiți pe notele mele? l-am întrebat. În sfârșit, reușisem, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dinăuntru. Și în zilele bune ale Evei Henry trebuia să se descurce singur cu masa și era foarte înțelept din partea lui dacă se ținea departe de casă cât mai mult posibil. Speranțele de viitor ale Evei pretindeau un gen de priveliște mai înviorătoare decât cea a lui Henry Wilt după o zi de predare la Colegiul lui Tehnic. într-una din serile unei astfel de zile, Wilt a fost cât pe-aci să se hotărască cu adevărat să o ucidă, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spre baie. — Tu ai auzit ce ți-am zis? îl apostrofă Eva, ridicându-se și ea din pat. — Te-am auzit, spuse Wilt și observă că femeia era goală. Eva Wilt în pielea goală la ora opt dimineața era o priveliște aproape la fel de șocantă ca și Eva Wilt beată, fumând și îmbrăcată într-o pijama de culoarea lămâii la ora șase seara. Și chiar mai puțin atrăgătoare. — De ce dracu’ te-nvârți pe-aici așa? Dacă tot ai pomenit de asta, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și părea doar bondoc și gras. Sub maxilar i se întindea o a doua bărbie și până și mâinile îi căpătaseră moliciunea și grosimea pe care le asociezi în mod normal cu ideea de instalator între două vârste. Era o priveliște tristă. Strălucirea pierise din ochii nepotului meu și întreaga lui ființă lăsa să se vadă înfrângerea. După ce clienta a terminat de plătit, m-am strecurat pe locul proaspăt eliberat, am pus mâinile pe tejghea și m-am aplecat înainte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prea mult. Sper să nu ne întâlnim cu vreun cunoscut. Până la urmă, nu e nici Crăciunul și nici ziua de naștere a vreuneia din noi. Și din câte știu, Irlanda nu a câștigat vreun meci azi, așa că o să fim o priveliște destul de tristă, împleticindu-ne pe Grafton Street în halul în care suntem. Sugerez să luăm un taxi până la Debbie acasă, unde am putea să mâncăm ceva și să mai deschidem o sticlă de vin. I se pare o idee bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]