95,170 matches
-
a se conforma lumii date, omul nostru nici n-a observat că jocul de puzzle s-a transformat într-un munte sisific. După fiecare înțeles găsit bolovanul lui se rostogolește la vale și efortul reîncepe. Dacă ar ridica o clipă privirea și ar vedea întinderea infinită a jocului în care s-a prins, poate ar înțelege. Dar realistul, crede Noica, nu se oprește; el adună boaba cu boaba adevărul unei lumi exterioare pînă cînd statistică devine strivitoare și n-o mai
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
infern. Ea însă are pregătite aripi să zboare spre paradis, spre o altfel de lume, cu speranța că este mai bună. Nu are nevoie de compasiune. Se apără în permanență. Complicitatea publicului naște și ironie, etichetarea spectacolelor dintr-o scurtă privire, un lucru care îi iese bine actriței. Între agonie și extaz își situează Dana Voicu personajul, cu inflexiunile necesare, cu emoție, chiar dacă inegalitățile există în susținerea monologului, precum și alunecarea spre poezii, un accent uneori puternic în scenariu. Gravitate și inocentă
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
decât să privească fotografia autoarei de pe contracopertă (asta pentru aspectul oarecum "lumesc" al întrebării/ răspunsului) și apoi să citească atent cartea. Există o legătură între felul în care tânăra femeie - autoarea (prinsă de obiectiv "în poza"), se expune destul de șocant privirii cititorului, așezată provocator pe podeaua unei mansarde (alături de o oglindă asimetrica) și cuprinsul propriei cărți? Presimt că da. Intrând în jocul Corinei Ciocârlie, aș spune că fotografia respectivă pune (nu știu cât de premeditat) în abis chiar Femei în fața oglinzii, cu întreaga
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
analizei, fapt de natură să sporească interesul oricărui cititor fascinat de exercițiul hermeneutic. Se privesc, așadar, în oglindă, de cele mai multe ori, eroinele - Nadina, Manuela, Emilia, Dania, Adela, Clară, Felicia, Yvonne, Ioana. De fapt, adesea ele sunt surprinse văzându-se, de privirea voyeură a naratorilor, ei înșiși, aproape toți, "miraculos efeminați" (după o expresie dragă lui Barthes). Un singur personaj (și, la modul extrem de subtil, chiar naratorul) își asumă ambiguitatea sexuală: cel din prozele lui Mircea Cărtărescu. E refăcuta apoi "scenă", readus
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
viscere și nici măcar în sex, cum și-ar fi imaginat un poet minor, ci în călcai, care este mai teluric decât oricare altă parte a corpului și care îl obligă pe "vânător" să se târască pe pământ, ca un șarpe. Privirea poetului străbate repede valurile care acoperă povestea iubirii, dar nu dintr-o banală dorința de demistificare, ci pentru a ajunge la sensul tragic și etern al relației dintre bărbat și femeie. Un cunoscut filosof nihilist i-a anunțat cândva cu
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
situația sau chiar viața. Propagandă la care e supus omul estic îl silește să accepte că nazismul și americanismul sînt fenomene identice pentru că descind din aceleași relații economice și că occidentul, în ansamblu, e putred și nu merită decît aspre priviri critice, formalismul și artele aplicate fiind condamnate drept sterile. De aici și distanța critică obligatorie față de cosmopolitism, care e o altă denominație pentru cultura occidentală. (Nu e inutil a ne reaminti multele încriminări și acuzații aduse unor intelectuali de seamă
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
să evadeze, după patru ani de captivitate, de pe insulă piraților, Musarah. A rămas pe insula pentru că numai acolo cititoarea și iubita lui putea să-l regăsească oricând, recitind capitolul respectiv din Toate pânzele sus! Așa cum cititoarea i-a dat, cu privirea ei intensă, viața lui Pierre Vaillant, și el a contribuit la formarea ei, transmitându-i respectul pentru anumite valori, că dorința de aventură și solidaritatea umană. Românul exploatează ingenios, cu un fin umor de idei, jocul de planuri realitate-fictiune. La un
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
în vedere gravitatea situației în care se află și în care n-ar mai fi încăput alte idei, alte comentarii; se gîndea că un om cînd se uită la tine, discutînd împreună..., un om care te privește în acest timp, privirea lui depinde de întregul fetii sale a cărei expresie o întrezăresc, pe lîngă uitătura în sine, gura, felul gurii, nașul, cum ți-e nasul, bărbia și restul, ascunse din cine știe ce pricini. Curios, mania lui de psiholog întrecea însuși interesul său
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
izbit, zdrențuit, sfîrtecat/ pot zări liniștit/ cum moartea mea/ hrănește/ viața mea" (Moartea mea-viata mea). Sau care ajung la un ton extrem de uman tocmai grație contactului sensibil cu durerea pretutindeni observată: "căderile tale îmi arată/ perfecțiunea care ești în veci" (Privirea ta profundă risipita). Chiar și în spatele enunțurilor cu aer de postulate amare străbătîndu-i ritmic poemele se întrevede nu concizia ușor sterilă, rezultată din frecventarea zonelor reci ale abstracțiilor, ci un trecut de gesturi febrile filtrate discret în prezentul versului: "sîntem
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit, între melancolie și difidentă. Citindu-i, recent, paginile de jurnal, mi-am dat seama că era atras erotic, în acel timp, de Maria Banus, care-l trata cu o dezamăgitoare condescendenta... realist-socialistă.
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Folosind eclipsă că un element de spectacol, expoziția de la Râmnicu Vâlcea încearcă să pună în eclipsă doar conformismul și gîndirea înceată. Iar drumul îi așteaptă și el pe cei care știu să-l găsească. Pe cei care au har și privirea clară, măcar tot atîta cît Fundația HAR.
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
de variate nu reprezintă, în absolut, decît dovada unei mari neliniști spirituale și mărturia unei imense generozități. Artista este un fel de enciclopedie a momentului, o conștiință cumulativa în care se absorb și se plămădesc toate marile tensiuni ale epocii. Privirea să este panoramica, matură orizontul și adulmeca în germene, la izvor, marile aluviuni ale generației. Din această pricina ea nu este un artist de prim-plan prin nici una din proiecțiile sale - așa cum de prim-plan sînt Geta Năpărus, Teodor Moraru
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
artistic românesc și formulează într-un limbaj dezlănțuit și imprevizibil. O face însă cu o forță enormă și cu o candoare de artist care nici nu spune totul dintr-o dată și nici nu se lasă descoperit doar dintr-o singură privire.
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
refuză politicos, convinsă că e datoria ei nu numai să ducă pînă la capăt misiunea care îi fusese încredințată (aceea de a îngriji ră-niti, ceea ce presupune inclusiv a-i salută pentru o ultima dată), ci și să nu își ferească privirile din fața morții. Sentimentul datoriei reprezintă căpătîiul moral al principesei, dar fără a o transforma într-o făptura uscată sau rigidă. Domnită Ileana apare, din acest volum, ca o ființă extrem de vie și de firească: e maladiv timidă, dar conștientă de
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
de greu se estompează reflexele comuniste se observă în gesturile simple, de zi cu zi. O vezi în dezinteresul oamenilor pentru felul în care trăiesc, în indiferență față de mormanele de gunoaie care le urca până sub ferestre. O simți în privirea intrigata cu care se uită la câte un naiv ce se încăpățânează să tundă și să ude iarbă precară din fața blocului, fără să-i treacă prin cap să-i dea o mână de ajutor. Dimpotrivă, după trecerea momentului de stupoare
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
sfîrși prin a reintegra - din perspectiva acestei alterități supreme - alteritatea-curentă a semenilor" (Andrei Pleșu, Minimă moralia, Editura Humanitas 1994, 121). Ideea că departe de toți, în deplină singurătate, acolo unde confruntați cu noi înșine fără putință de a ne feri privirile căutînd refugiu pe chipul altcuiva sîntem obligați să ne luăm cu adevărat în seamă, descoperind de fapt sensul unei vieți nu de pustnic, ci dimpotrivă, împreună cu ceilalți, este esențială în definirea unui cod occidental al vieții. Singurătatea te ajută să
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Béguin uită un moment de Arnim pentru a scrie câteva pagini despre această autoare care merită tot interesul. Ea îi dedică lui Goethe, marea să iubire, cateva povestiri "suspecte" (cum spune Béguin): "Sunt încântată să văd că mă urmărești cu privirea; apoi, ușor, cobor și cad în brațele tale care mă-nlăntuie...". Criticul "lămurește" ambiguitatea acestei iubiri a Bettinei: Niciodată n-a văzut vreo duplicitate, vreo contradicție între dorința asta și cea care-o atrăgea spre Arnim, care nu ignoră nimic din
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
Melosul ei însoțește "scufundarea", catastrofă existențiala care se află în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie pentru/ lacrima zeului/ acum ei pregătesc o celulă în afunduri/ pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă privire/ un zgomotos divorț al luminii/ la o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de lacrimi//resturile rămîn acestui dirijor cu lentile ușoare/ de pe subțirimea portativului/ să dirijeze
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie pentru/ lacrima zeului/ acum ei pregătesc o celulă în afunduri/ pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă privire/ un zgomotos divorț al luminii/ la o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de lacrimi//resturile rămîn acestui dirijor cu lentile ușoare/ de pe subțirimea portativului/ să dirijeze el scufundarea" (aruncînd o scurtă privire). Pandantul temporal al
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
la o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de lacrimi//resturile rămîn acestui dirijor cu lentile ușoare/ de pe subțirimea portativului/ să dirijeze el scufundarea" (aruncînd o scurtă privire). Pandantul temporal al mărginii e tîrziul, adică simțămîntul ne-făcutului în substanță, al nonepicului înlocuit de viziunea apocaliptica (statică precum orice viziune) sau măcar de cinismul utopiei. Delimitării în spațiu îi corespunde una în durată, precum o rană metafizica a
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
iar sălile erau pline pînă la refuz. Ce s-a întîmplat? De unde acest declin evident? De unde lipsa conștiinței creatoare a artistului? Pe scenă, dezinteres, lipsa de dicție, neștiința rostirii a ceea ce se joacă, prea puțin freamăt, emoție - ioc. În viață, priviri blazate, apare, uneori, lipsa de curiozitate și de comunicare, carențe în informație și cultură. Peste toate, a apărut un fenomen, pe care nu știu exact cum să-l definesc: abandonul profesiei sau alunecarea spre zone facile, comerciale. spre marea performanță
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
o imagine sifonata și sperînd, mai ales, că lucrurile își vor reveni în matcă. Că este doar o excepție tristă de la o școală cu tradiție. N-am spus adevăruri și n-am făcut analize pentru a nu descuraja, deși în privirile multora dintre noi stăteau să țîșnească. Cred că e timpul unui cutremur care să re-aseze ideea de școală și de formare în drepturile cuvenite. Poate dacă profesorii vor înceta să fie umiliți zi de zi (nu și-au primit salariile
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
genericul "Actualitatea" își propun și altceva decât numai să cadă, cu strictețe, pe "actualități". Sfera actualului este mai cuprinzătoare și există evenimente din trecut care, prin semnificație, prin mesaj, spun mai mult prezentului decât altele ce se produc chiar sub privirile noastre. Trecutul, istoria, viețile oamenilor de altădată răspund uneori mai deplin și mai concludent întrebărilor pe care ni le punem sub presiunea trăirii în imediat. Cazul poetului Dan Desliu, de pildă, un caz încheiat, cum s-ar putea spune, un
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
gorila" (o imagine emblematica și "tare" a poetului), nenumărate entități semnificative sînt privite în transformările și perimările lor, iar melancolia depășirii regnului bîntuie din ce in ce mai disconfortant un eu liric dezgustat de surogatele din "cazarma asta de viață în care trăiești din priviri" ("Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
discursului pornind de la repere îndepărtate ori făcînd eforturi de conciliere în spațiul exclusiv al unui proiect comun, ci, de această dată, ei sînt în mod fatal împreună, dincolo de orice proiect, iar întîmplător nu este decît momentul în care își intersectează privirile și își unesc vocea. Protagoniștii acestui nou episod în care literatura și imaginea, grafia desenului și cea a textului, potențialul narativ al plasticii și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuala, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]