2,009 matches
-
și lungită peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și preciziunea pronunției. Precum portamentul își are purtătoarea [sa] în vocală, elementul muzical al limbei, volubilitatea și-o are în consonantă. Ea se-ntemeiază așadar pe facultatea de-a putea nevoi organele {EminescuOpXIV 302} vorbirei ușor și liber la producerea sunetelor proprie lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desăvârșire accentele marcate și acute, acest ton e numai posibil prin îmbinarea fără greutate a elementelor limbei, prin lucrarea ușoară a tonului, prin care se înlăturează orce accent care-ar ieși prea tare afară. Numai volubilitatea poate să producă o pronunție ușoară, repede și totuși auzită cu deplina ei preciziune. Cea mai [mică] greutate văzută întru învingerea unui sunet, cea mai mică siluire a elementelor vorbirei aduce la moment un element conturbator în cursul cel ușure al conversațiunei. Fără volubilitate, or
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a trata sistematic declamațiunea lirică ca pe un studiu preliminar al artei ar fi bine ca să se facă începutul cu recitațiunea unor mici poezii lirice în care domină o simțire simplă și intensivă, într-o formă neîmpodobită. singura normă e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care domină o simțire simplă și intensivă, într-o formă neîmpodobită. singura normă e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intensivă, într-o formă neîmpodobită. singura normă e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o formă nepretențioasă. Pentru asta sânt cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o formă nepretențioasă. Pentru asta sânt cu deosebire potrivite micele cântece ale lui Gothe, cari răpesc prin simplitatea și naturalitatea lor și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vînzare." 14 aprilie Așa cum a făcut cu laptop-ul, botezîndu-l scurt și denigrator "lefton", astă-seară, la telefon, Monica mă anunță că "prietenul dumitale, Virjil, a început să ia "zuluf"". Iată ce a ajuns antidepresivul meu preferat, Zoloft-ull încerc să redresez pronunția. Ia lasă-mă în pace, Gabriel, "Zoloft", "Zuluf", tot aia e! Unde mai pui că de când prietenul dumitale ia "zulufi", eu îmi pierd echilibrul." Mă răzbun scurt: "Monica, îi spun pe un ton îngrijorat, am uitat să vă spun că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o ascultară, furioși, crăpînd de căldură și foindu-se tot timpul fiindcă Îi Înțepa cu acele, iar ea, cu creta În mînă, făcea semne după ce le lua măsurile. — Anul ăsta ți-a venit și ție rîndul, spuse ea cu o pronunție impecabilă văzîndu-l pe Julius. Nu-i căzu nici un ac din gură. Julius rămase Înmărmurit uitîndu-se la ea cum vorbește Într-una cu gura plină de ace și nu se Întîmpla nimic, nu-i cădea nici unul de parcă i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ține răul departe și simbolizau sângele lui Hristos); crucea simbolizează crucificarea, opusul învierii; lumânarea de înviere- este simbolul învierii, al biruinței vieții asupra morții și a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Sărbătoarea Fărșangului( carnavalul măștilor) Termenul fărșang ( fășanc- în pronunție românească) - vine din Germania și se traduce ,, mască’’. După aprecieri recente acest obicei( profane la început- a ajuns o sărbătoare religioasă) ar fi apărut în lumea germană, maghiară catolică, extinzându-se în zona ortodoxă a Banatului de Sud, la români
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
de zbierete, țipete și amenințări din partea caraliilor, precum: „Vezi, că te expediez ramburs la Închisoarea de unde ai venit”..., „Uite că În loc de Baltimore ai nimerit la Peninsula”..., (denumirea orașului american era pronunțată de Ghinea după cum se scrie; de unde să știe el, pronunția corectă a urbei cu pricina?!) „Să vă iasă din cap fumurile și prostiile”..., „Tu, ce-ai fost afară?”... Cel care se agită cel mai mult și care avea gură cea mai mare era Ghinea, ajutat de Stan. Dobrescu (taciturnul), plictisit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui Jupiter apropie de ochi cu mâini tremurânde pe ti cul de papirus pe care sunt notate formulele consacrate. Rostește o scurtă rugăciune, urmărind cu degetul cuvânt după cuvânt. Se forțează să nu comită nici cea mai mică greșeală de pronunție, ca nu cumva să anuleze din nou ritualul. Șuieră apoi înfundat către principe: — Fiind nevoie de jertfe succesive, să se sacrifice doar boi de culoare roșcată. Flaminul lui Marte, jignit că nu i s-a cerut și lui părerea, face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi putut avea loc Înainte sau după seara pe care tocmai mi-am amintit-o. Dacă a fost Înainte, Înțeleg Încurcătura lui Belbo, disperarea lui reținută. Doctorul Wagner - un austriac care de mai mulți ani profesa la Paris, de unde pronunția Wagnère pentru cei ce voiau să arate că-l frecventează - de circa zece ani era invitat cu regularitate la Milano de două grupuri revoluționare din anii imediat următori lui ’68. Și-l disputau și, bineînțeles, fiecare grup dădea o versiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Vițeii râcâie pământul cu copitele, ca și cum ar fi conștienți că mirosul de sânge se răspândește prin toată pădurea. Șeful vânătorilor repartizează locurile participanților, ca într-un spectacol complex de balet. Se creează confuzie, în parte din cauza mustății sale care înăbușă pronunția și așa excentrică a numelor, pe de alta pentru că invitații se duc cam fără tragere de inimă acolo unde li se spune. Doamna Privett-Clampe și lady Braddock, de exemplu, nu sunt prea fericite să-și petreacă noaptea într-un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acest gând îl face să se simtă nefericit. În lipsa ei, a făcut singurul lucru bun, apropiindu-se de profesorul Chapel. Nu lipsește de la prelegerile acestuia, stând chiar în față, punându-i întrebări lungi, interminabile, concretizându-le în fața pupitrului unde verifică pronunția sau caută ceva în bibliografie. Treptat, este răsplătit cu puțină conversație, în timpul plimbărilor ocazionale cu mâinile în buzunare prin Parks Road. Și-a petrecut mare parte din timpul liber în anexele Pitt Rivers ale muzeului universității, un tezaur de artefacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de instruire lingvistică a românilor. Ajunge mult mai repede la public, e preluată pe nemestecate și de bunăvoie și devine un instrument de educație continuă - visul didactic transformat în coșmar televizual. S-au spus multe despre greșelile de exprimare, de pronunție sau de ortografie propagate prin televiziune, așa că eu o să amintesc doar trei. Una este utilizarea tot mai accentuată și mai agresivă a subdialectului muntenesc, inclusiv la emisiunile de știri... inclusiv la postul național de televiziune. Presupun că nici prezentatorilor, cufundați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
foarte multe cadouri , dar mai ales m-am bucurat cel mai mult că am putut să-mi văd și eu țară. Recunosc nu prea eram plimbata prin multe locuri, din cauza ocupației părinților. Mi-am perfectat bine limba franceză, în special pronunția, iar asta a însemnat foarte mult pentru viitoarele mele examene. - Lăură!..Lăură Lăură da fugă în marchiza și-i găsește pe prietenii ei din copilărie care veniseră s-o invite să facă fotografii prin locurile de demult. Gestul lor o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acum înțelegeam cum ajunsese unde era; avea o hotărâre în privire care nu putea decât să impresioneze, aceeași hotărâre care cu siguranță o ajutase să-și piardă accentul vag de Essex pe care îl avea fratele său, înlocuindu-l cu pronunția literară care ar fi fost mult mai pe placul angajatorilor ei. Probabil că pe tine nici nu te interesează asta. Dar voiam să-ți explic de ce am făcut-o. Sunt supusă unei presiuni imense ca să reușesc, mult mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Adam - Însă pe al doilea trebuie să-l fi chemat... - Gomora, cum altfel! râde tata. - Înseamnă că al nostru e un nume vechi. - Ca toate numele simple, ușor de pronunțat. - Ca de pildă Nabucodonosor... Oricum, cu variațiuni de grafie, de pronunție, numele nostru se găsește În Iran, În Egipt, În Africa Neagră - În jurul lacului Tanganika mișună alde: Ugoma, Kigoma, Ngoma (sau N’Goma), există chiar o localitate pe lacul Kivu, cu numele nostru... Ce va fi Însemnând, În limba tanganikeză? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
privit lung pe Iustin și a hotărât să-l lase să se odihnească. Era convins că adormise, dar exact atunci acesta a început din nou să depene din amintirile sale. Cuvintele se legau mai bine, fără pauze prea mari și pronunția era mai clară. Întruna din micile întreruperi, Eugen a găsit locul să intervină: - Ați avut zile și nopți minunate... V-ați înțeles perfect, se pare. De ce trebuia să-i ceri iertare? Am fost nepoliticos... Am reacționat..., ca un bărbat gelos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cât mai puțin, cu atât mai bine în cazul nostru. Editarea transcrierii are în principal scopul de a clarifica sensurile și de a surprinde semnificațiile exprimate de cuvintele povestitorului. Un exemplu de clarificare a sensului ar putea fi faptul că pronunțiile specifice ale cuvintelor nu sunt uneori atât de importante ca modul în care este folosit un hm sau ăăă ori subliniază anumite idei. A realiza o transcriere completă nu este neapărat o sarcină ușoară nici chiar dintr-o perspectivă teoretică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
la două rânduri, cursivă și are o structură clară a propozițiilor și a formei paragrafelor. Sarcina dumneavoastră e, în acest caz, să transcrieți povestea persoanei cu propriile sale cuvinte, decizând unde este adecvat să folosiți paragrafele și semnele de punctuație. Pronunția și dialectele sunt aspecte care ridică probleme. Cea mai simplă manieră de a le evita este să fim consecvenți în folosirea transcrierii standard a ceea ce s-a spus, și nu așa cum se aude. Este recomandabil pentru toți, dar în principal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ochelarii din nou; Îi puse Înapoi; se aplecă iar peste integrame. — Cinci litere, cu „s“ la mijloc. „Wespe“, desigur. Își ridică privirea. Așa pronunță cuvântul, nu-i așa? Wespe? Aveam lucruri mai bune de făcut decât să-i corectez lui pronunția. Când, În sfârșit, m-am descotorosit de insectă, i-am amintit din nou portarului de camera 202. Se pare că se afla cu două nivele mai sus, la stânga. Am părăsit recepția chiar când l-a plesnit cu ziarul pe musafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu o sacoșă transparentă lângă el. — Hei, Mostapha! a strigat Rose scoțând capul pe fereastra pe jumătate deschisă. Vrei să te duc cu mașina? Sigur, mulțumesc. Mustafa a dat din cap și a făcut o Încercare timidă să-i corecteze pronunția: — Mă chemă Mus-ta-fa... În mașină Rose a zâmbit. — Mustapha, hai să faci cunoștință cu fiica mea, Armanoush... Însă Îi spun Amy! Amy, el e Mustapha, Mustapha, ea e Amy... Pe când tânărul Îi zâmbea fetiței somnoroase, Rose i-a studiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
critice „sincere” la o comunicare despre Eminescu a lui M. D. nu le face cunoscute autorului, ignorând faptul că acesta se declara mereu un adept al lui Ibrăileanu: Te critic fiindcă te respect! Dacă l-ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]