2,042 matches
-
fi murit, complotiștii intenționau să o instaleze pe Elisabeta pe tronul Angliei ca regină titulară. Soarta prinților Henric și Carol urmau să fie improvizate; rolul lor în ceremoniile de stat fiind, deocamdată, incert. Complotiștii doreau să se folosească de , ca protector al Elisabetei, dar cel mai probabil nu l-au informat de acest lucru. (1573-1605), un om de „viță veche, istorică și distinsă”, a fost inspirația din spatele complotului. El era descris de contemporani ca „un bărbat arătos, înalt, falnic și iscusit
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
John Wright, a fost introdus și el în complot după câteva săptămâni. Percy găsise slujbă la o rudă a contelui de Northumberland, și în 1596 era agentul acestuia pe moșiile din nord ale familiei. Pe la 1600-1601, el a slujit alături de protectorul său în Țările de Jos. La un moment dat în timp ce Northumberland era la comandă în Țările de Jos, Percy a devenit agentul lui în comunicațiile sale cu Iacob. Percy avea reputația de a fi un personaj „serios” convertit la credința
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
dificilă. Prânzul servit împreună cu Thomas Percy la 4 noiembrie era o dovadă incriminatoare împotriva lui și, după moartea lui Thomas Percy nu mai era nimeni care să-l poată implica sau exonera. Consiliul Coroanei suspecta că Northumberland ar fi fost protectorul prințesei Elisabeta dacă ar fi reușit complotul, dar nu existau suficiente dovezi pentru a-l condamna. Northumberland a rămas în Turn și la 27 iunie 1606 a fost în cele din urmă acuzat de nesupunere. El a fost destituit din
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
este cunoscuta bibliotecă a regelui ungar Matei Corvin (1443-1490), fiul domnitorului Iancu de Hunedoara, protector al Ungariei și voievod al Transilvaniei. Matei Corvinul a fost unul dintre cei mai mari și mai iubiți regi ai Ungariei, ungurii numindu-l Matei cel Drept. În timpul său, Ungaria a cunoscut cea mai mare întindere teritorială. În secolul al
Bibliotheca Corviniana () [Corola-website/Science/311074_a_312403]
-
la frescele din biserica "San Giovanni Evangelista", Correggio primește comanda privind decorarea catedralei din Parma. El a efectuat doar în parte această lucrare și anume: frescele cupolei înfățișând înălțarea la cer a Fecioarei Maria, pandantive cu chipurile celor patru sfinți protectori ai orașului (Ioan Botezătorul, Ilarie Toma și Bernard), precum și bolta arcurilor. Frescele tavanului catedralei din Parma marchează încoronarea creației artistice a lui Correggio. Artistul leagă magistral tema picturală de tamburul cupolei și, nuanțând cu o culoare uniformă bordura, produce iluzia
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
în trecut). Prietenii lui Kagome o încurajează constant să fie iubita acestuia, iar datorită încurajărilor verbale, Hojo crede că este într-adevăr iubitul acesteia. Cu toate ca sentimentele sale sunt rar dezvăluite, arată că îi pasă de Kagome, asumându-și rolul de protector al ei în Era Modernă, ajutând-o să se recupereze pe parcursul "bolilor", aducându-i notițe din clasa și sugerându-i că poate să aibă încredere în el dacă are orice fel de probleme. Strămoșul lui, Houjo Akitoki, este atât de
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene și tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare și "Legendă Regelui Arthur". Pictorul își vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten și protector. Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susțină idealurile mișcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la "Working Men's College", frecventat și de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictură în ulei și execută o serie
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
cererile de comerț. Duminică, 25 iulie 1809, în fruntea a 12 marinari înarmați cu săbii și muschete, căpitanul Liston și Jürgensen îl arestează pe guvernatorul danez, contele Trampp. El proclamă independența Islandei, iar el se numește rege, cu titulatura "Excelența sa, protectorul Islandei și comandant șef pe mare și uscat" („his Excellency, the Protector of Iceland and the Commander in Chief by Sea and Land”). Începe construcția unui fort, creează un steag islandez, dă legi și decrete , și formează o gardă personală
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
înarmați cu săbii și muschete, căpitanul Liston și Jürgensen îl arestează pe guvernatorul danez, contele Trampp. El proclamă independența Islandei, iar el se numește rege, cu titulatura "Excelența sa, protectorul Islandei și comandant șef pe mare și uscat" („his Excellency, the Protector of Iceland and the Commander in Chief by Sea and Land”). Începe construcția unui fort, creează un steag islandez, dă legi și decrete , și formează o gardă personală compusă din 12 marinari înarmați (care există și astăzi). La 9 august
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
a fost un rege get care stăpânea un teritoriu la stânga Dunării în secolul al III-lea î.Hr. și care era protectorul coloniilor grecești de pe litoralul Mării Negre. Totodată, în secolul al II-lea I.Hr. acesta ajuta cetatea grecească Histria împotriva tracilor conduși de Zoltes. S-a pus problema, unde se afla uniunea tribală a lui și care era originea acestui conducător
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
dar își întindea autoritatea și asupra cetăților pontice care îi plăteau tribut, apărându-le de scitul Zoltes cu 100 de călăreți mai apoi prin intermediul intervenției fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600 de călăreți. ,Rhemaxos, care domnea în regiunea Carpaților, era protectorul cetăților grecești de pe țărmul Mări Negre.Fenomenul explicabil prin legătura firească a diferitelor provincii dacice între ele, nu este izolat, căci și în timpurile străvechi, cetățile grecești de pe litoral depindeau de regii geți din interiorul țării.«Orașul Callatis și altele
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
acestei uniuni, Lucreția va face parte dintr-una din cele mai antice familii din Italia Familia d'Este, se opune inițial datorită zvonurilor urâte ce circulau pe seama Lucreției. Pentru a supera aceste rețineri, papa cere regelui Ludovic al XII-lea, protector al Ferrarei, să intervină, aprobarea acestuia fiind determinantă pentru încheierea tratativelor. Alexandru al VI-lea îl șantajează pe rege, precizând că va recunoaște drepturile francezilor asupra tronului din Napoli, doar dacă regele va convinge familia d'Este să accepte căsătoria
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
a primit vestea că tatăl său a murit subit în urmă cu cinci zile, în aprilie 1483. Testamentul lui Eduard al IV-lea, care nu a supraviețuit, l-a numit pe fratele său de încredere, Richard, Duce de Gloucester, ca protector în timpul minorității fiului său. Atât noul rege cât și susținătorii din vest și Richard din nord, au început să se mobilizeze. În noaptea de 29 aprilie Richard s-a întâlnit și a cinat cu Contele de Rivers și cu fratele
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
lui cruciade, încetinindu-se în urma reîntoarcerii sale în 1254. În toate aceste fapte, Ludovic al IX-lea a încercat să îndeplinească datoria Franței, văzută ca „"fiica cea mare a Bisericii"” ("la fille aînée de l'Église"), având o tradiție de protectori ai Bisericii care începea cu francii și Carol cel Mare, care fusese încoronat de către Papă la Roma în 800. Într-adevăr, titlul oficial în latină al regilor Franței era "Rex Francorum" (rege al francilor), și erau cunoscuți de asemenea ca
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
fluidelor, cartografie etc. Se pot cita peste 80 de memorii științifice publicate de către Lagrange în această perioadă fecundă. Decesul soției sale (în 1783), îl deprimă însă foarte mult. Trei ani mai târziu, moartea regelui Frederic al II-lea al Prusiei, protectorul său, îl pune într-o situație dificilă. Primește însă numeroase oferte din Franța și Italia. În final, acceptă propunerea Academiei de Științe din Paris, unde se putea ocupa numai de cercetare, fără obligații didactice. Astfel, în 1787 Lagrange părăsește definitiv
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
de singurătate în copilărie, Naruto a dezvoltat o poftă de atenție. În scopul de a realiza acest lucru, Naruto a început să facă farse prin tot satul și a mers atât de departe pentru a depune efor ca să devină Hokage, protectorul satului, sperând că îi va aduce recunoașterea și respectul sătenilor. Pentru a obține acest titlu, Naruto are o determinare puternică, fiind întotdeauna încrezător că poate îndeplini orice sarcină cu ușurință. Eforturile lui Naruto au dat roade, pe parcursul seriei el fiind
Naruto Uzumaki () [Corola-website/Science/309647_a_310976]
-
Imperiului Francez pe frontul de est. La 12 iulie 1806 16 state de pe teritoriul actual al Germaniei au semnat Tratatul Confederației Rinului ("Rheinbundakte"), trecând de la Sfântul Imperiu Roman la o confederație ce unea peste 20 de state germane. Napoleon era protectorul acestei alianțe. La 6 august, după un ultimatum venit din partea lui Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul de împărat și a declarat Sfântul Imperiu Roman dizolvat. În anii următori, alte 23 de state germane au aderat la
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
poștă, într-o pădure. Printr-o petiție către domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), marea boierime și înaltul cler propuneau înălțarea unui monument comemorativ în centrul grădinii publice din capitala Principatului Moldovei în semn de recunoștință către cele două mari imperii: cel protector - Rusia și cel suzeran - Turcia, care au contribuit la întocmirea Regulamentului Organic. Regulamentul Organic este prima legiuire de organizare politico-administrativă și juridică a Principatelor Române (aflate pe atunci sub administrația generalului rus Pavel Kiseleff) și a fost adoptat în anul
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
vorba de acțiunea partizanilor iugoslavi din pădurea Brezovica, în apropierea localității Sisak, (Croația). Partizanii au lansat o operațiune încununată de succes, marcând declanșarea războiului de eliberare a Iugoslaviei. Operațiunea Anthropoid a fost o mișcare de rezistență a cehilor în timpul căreia „Protectorul Boemiei și Moraviei” Reinhard Heydrich, unul dintre artizanii „soluției finale a probelmei evreiești” a fost asasinat. Drept represalii, pește 15.000 de cehi au fost uciși iar localitățile Lidice și Ležáky au fost rase de pe suprafața pământului. Partizanii greci și
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
puterii: sceptrul și crucea. Pictura din pridvor și naos este cea originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor. Cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii de la Muntele Sinai), din viața Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei și al militarilor) și a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Țării Românești). Pronaosul este dominat de tablou votiv care îl reprezintă pe fondatorul Mănăstirii, Mihai Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii (mulți dintre ei fiind adoptați), de prima și a doua
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
, arhaic "Sf. Varvara", este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
prosperi, și acesta în primul rând din motive de evlavie. În același timp, din ce în ce mai mulți oameni au devenit culți, cititori de carte, creând o cerere din ce în ce mai mare de publicații laice (non-religioase). Cele mai reușite dintre acestea erau realizări somptuoase închinate protectorilor regali sau nobililor și creatorii lor nu mai aparțineau unui ordin monahal, ci erau profesioniști cu propriile lor ateliere. În ciuda faptului că statutul lor social a rămas relativ scăzut, numele mai multor artiști și o seamă de informații despre ei
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile de albastru, folosește gălbenuș de ou amestecat cu "lapislazuli", din azurit sau smalț. La curtea regală duce o viață pompoasă și libertină, trăiește în aceeași opulență ca și cea a clienților și protectorilor săi. În anul 1639 van Dyck se căsătorește cu Mary Ruthven, o doamnă din suita reginei Henrietta-Maria. După doi ani petrecuți la Antwerpen și Paris, pictorul se întoarce la Londra. În anul 1641 se îmbolnăvește grav. Pe 4 decembrie al
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
melicii din Ahar Pișteghinizi, sultanatele Irak și Kerman, statul Șirvan, proprietățile salgurizilor Fars, emiratele artukizilor, zanghizilor, sekmenizilor și regiunea Tabaristan. Fondatorul statului era fostul sclav cuman Șamsaddin Eldeghiz, devenit mai tarziu "atabey" sau "atabek" ("ață" - în azera tata, "bəy" - domn) - protectorul fiului împăratului selgiukid. În 1175, el și-a declarat Marele Atabey fiind căsătorit cu văduva sultanului, Mömünə xatun. Unificarea tuturor teritoriilor Azerbaidjanului într-un singur stat în epoca stăpânirii Eldeghizilor, a avut drept consecință un progres remarcabil în viața economică
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
a crescut înconjurată de încă trei surori, precum și alți patru frați vitregi. În anul nașterii Sofiei și a surorii sale, Bavaria a fost ridicată la rangul de regat de împăratul Napoleon I al Franței, care și-a asumat titlul de "protector al Confederației Rinului" la care Bavaria, ca supraviețuitoare a Sfântului Imperiu Roman, a aderat.<br> Conștientă de interesele sale, Casa de Wittelsbach a avut, de asemenea, o alianță de căsătorie cu familia Bonaparte: sora vitregă a Sofiei, Augusta, s-a
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]