1,956 matches
-
glomerulopatiilor progresive se asociază cu modificări morfologice specifice ale proceselor podocitare („ștergerea” acestora). Studiile ultramicroscopice, genetice și experimentale au clarificat parțial mecanismele moleculare precum și importanța integrității structurale a FS și a SD pentru progresia BDR și pentru asocierea acesteia cu proteinuria nefrotică. 1) Structura diafragmelor fantelor de filtrare (SD) SD este o structură membranară subțire care „închide” fanta de filtrare, cu diametrul de aproximativ 30-40 nm, constituind în mod normal singura zonă de contact între procesele podocitare adiacente. În modelul descris
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
însă natura componentelor sale sau modul lor de ancorare la nivelul membranei. Primul progres semnificativ în acest sens a fost făcut 25 de ani mai târziu, odată cu descoperirea nefrinei [190], clonarea genei acesteia NPHS1 și elucidarea rolului acesteia în patogeneza proteinuriei masive din sindromul nefrotic congenital de tip finlandez [104]. Ulterior au fost descrise alte proteine de structură ale SD (podocina, CD2AP, ZO-1, FAT) ale căror roluri vor fi detaliate în continuare. Prezența la nivelul SD a moleculelor de adeziune din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
o dimerizare homologă transmembranară [236]. Principalul rol fiziologic al nefrinei este de a stabiliza structural diafragma fantei care este o zonă de contact intercelular între podocite; s-a demonstrat că alterațiile diafragmei produc fuzionarea și ștergerea proceselor podocitare, asociat cu proteinurie severă . Deși rolurile sale în patogeneza BDR nu sunt exact determinate, a fost demonstrată asocierea deficitului de expresie glomerulară a nefrinei la pacienții diabetici cu proteinurie [116]. Deoarece nefrina este o proteină specifică podocitelor, se poate presupune că scăderea expresiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
s-a demonstrat că alterațiile diafragmei produc fuzionarea și ștergerea proceselor podocitare, asociat cu proteinurie severă . Deși rolurile sale în patogeneza BDR nu sunt exact determinate, a fost demonstrată asocierea deficitului de expresie glomerulară a nefrinei la pacienții diabetici cu proteinurie [116]. Deoarece nefrina este o proteină specifică podocitelor, se poate presupune că scăderea expresiei sale glomerulare reflectă pierderea de podocite, caracteristică atât BDR cât și altor boli glomerulare progresive. Rămâne de elucidat dacă deficitul de nefrină este cauză (mecanism patogenetic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
o proteină specifică podocitelor, se poate presupune că scăderea expresiei sale glomerulare reflectă pierderea de podocite, caracteristică atât BDR cât și altor boli glomerulare progresive. Rămâne de elucidat dacă deficitul de nefrină este cauză (mecanism patogenetic) sau efect (marker) al proteinuriei în BDR; de altfel, în ultimii ani au fost descrise mai multe proteine asociate cu diafragmele de filtrare, care sunt deficitare în stările proteinurice și al căror rol patogenetic urmează să fie clarificat b) Podocina Podocina este o proteină membranară
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
în patogeneza majoritatății bolilor glomerulare progresive, umane sau experimentale, inclusiv BDR. Stadiile lezionale precoce sunt caracterizate prin reorganizarea structurală a FS, fuzionarea acestora și deplasarea apicală a SD; ulterior se constată dispariția progresivă („ștergerea”) proceselor podocitare, acompaniată clinic de apariția proteinuriei. În această etapă se constată clinic scăderea expresiei nefrinei la nivelul SD. Un studiu morfometric recent [168] a evaluat modelul evolutiv al BDR la pacienți cu T2DM (indieni Pima), cu scopul de a determina contribuția potențială a leziunilor podocitare la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
creșterea corespunzătoare a numărului de podocite (deoarece podocitele nu se pot replica). Aceasta ar putea permite presupunerea că apariția ulterioară a MA se datorează cel puțin în parte „suprasolicitării” funcționale a podocitelor. În același timp, s-a constatat că debutul proteinuriei clinice este însoțit de creșterea accelerată a grosimii MBG și reducerea semnificativă a numărului podocitelor [168], cu lărgirea (compensatorie) a proceselor podocitare. Reducerea numărului podocitelor/glomerul este probabil factorul care precipită evoluția BDR în stadiul clinic, datorită faptului că podocitele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de 100% în primul lot, comparativ cu 22% în lotul tratat cu insulinoterapie intensificată (minimum 3 prize de insulină zilnic plus autocontrol). Studiul Oslo a demonstrat [47] că valorile hemoglobinei glicozilate (HbA1) se corelează semnificativ cu procentul pacienților care dezvoltă proteinurie clinică după 7 ani de urmărire. Studiul Stockholm a comparat două loturi de pacienți, unul tratat prin insulinoterapie convențională și celălalt prin insulinoterapie intensivă (infuzie subcutanată continuă cu pompă de insulină). Rezultatele [179] au demonstrat că rata de creștere a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
convențională și celălalt prin insulinoterapie intensivă (infuzie subcutanată continuă cu pompă de insulină). Rezultatele [179] au demonstrat că rata de creștere a REA a fost corelabilă cu valorile hemoglobinei glicozilate într-o manieră doză-dependentă, iar procentul pacienților care au dezvoltat proteinurie în timpul urmăririi a fost semnificativ mai mare la grupul tratat convențional (16% vs 0% la 5 ani). Studiul DCCT (Diabetes Control and Complications Trial) [230] este un studiu multicentric, care a fost efectuat între anii 1983 - 1993, pe un lot
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
dacă menținerea unui control glicemic bun la pacienții cu T2DM reduce riscul complicațiilor macro- și microvasculare, precum și dacă există vreun tratament specific care să prezinte avantaje în mod particular. Rezultatele au arătat că scăderea maximă a riscului de apariție a proteinuriei (25%) a fost obținută prin combinația optimă a terapiei hipoglicemiante cu terapia antihipertensivă. Pentru aceasta a fost necesară atingerea următoarelor obiective metabolice: glicemie a jeun între 80-130 mg/dl; glicemie postprandială între 90-180 mg/dl; evitarea glicemiilor sub 55 mg
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
2.3. Rolul intervenției dietetice în terapia BDR Rolul compoziției dietei de a influența funcția renală a fost recunoscut în urmă cu aproape un secol; de asemenea, s-a demonstrat pe modele experimentale faptul că restricția dietetică de proteine reduce proteinuria, expansiunea mezangială și protejează funcția glomerulară. Efectele restricției dietetice de proteine la pacienții diabetici Reducerea aportului de proteine la aproximativ 0,8g /kgc/zi, pe o durată de 3 săptămâni, la pacienți normoalbuminurici cu T1DM recent [257], a produs o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
în care a fost aplicat aproximativ același grad de restricție proteică la pacienți cu T1DM, a constatat de asemenea o reducere medie a ratei de declin a RFG cu 0,47 ml/min/lună, ca și o scădere semnificativă a proteinuriei; aceste efecte au fost independente de controlul glicemic și de valorile TA. Cu toate acestea, s-a observat o heterogenitate accentuată a efectelor LPD asupra declinului RFG, la 35% dintre pacienți rata de declin rămânând constantă sau chiar crescând. Într-
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
asupra pacienților cu T2DM au fost investigate într-un studiu prospectiv pe durata a 12 luni, cu o rație proteică de 0,8 g/kgc/zi; deși aderența la dietă a fost relativ scăzută, s-a înregistrat o scădere a proteinuriei cu o medie de 15%. b) Problemele legate de dieta hipoproteică la pacienții diabetici Principalele probleme legate de prescripția dietelor hipoproteice, în special la pacienții diabetici, sunt riscul apariției denutriției și dificultatea obținerii complianței (aderenței) pacienților față de acest tip de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
încă din stadiul clinic, dearece în acest stadiu se asociază de regulă HTA. În concluzie, în prezent există suficiente dovezi că reducerea aportului dietetic de proteine la 0,8 g/kgc/zi (LPD), începând din stadiul incipient al BRD, reduce proteinuria și rata de declin a funcției renale (RFG). Aderența scăzută a pacienților la acest tip de dietă va putea fi depășită numai prin sporirea eforturilor de educare a acestora de către echipe complexe, bine specializate și antrenate. Răspunsul pacienților la LPD
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
numit de „renoprotecție”. Diabetul zaharat tip 1. Un studiu prospectiv placebo-controlat recent (Captopril Collaborative Study Group Trial, [120]) a evaluat efectele terapiei cu un IECA (captopril) asupra ratei de progresie a BDR, pe un lot de 409 pacienți diabetici cu proteinurie clinică. Rata de declin a funcției renale a fost de 11% anual în grupul tratat cu captopril, comparativ cu 17% în grupul placebo. Endpoint-urile primare (mortalitate, IRC terminală, dublarea creatininei serice) au fost reduse cu 50% în grupul tratat cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
substanțe testate recent sunt molecule asemănătoare aminoguanidinei (inhibitoare ale glicozilării), dar care nu au efect inhibitor asupra NO-sintetazei. Acestea (ALT711 și ALT 946) și-au dovedit experimental eficacitatea nu numai prevenind acumularea AGE în parenchimul renal dar și prin reducerea proteinuriei. S-a demonstrat totodată că acțiunea conjugată a celor două mecanisme previne apariția leziunilor structurale renale în diabetul experimental spontan și chiar poate induce regresia acestora, odată apărute, în special acumularea glomerulară a AGE. În aceste condiții se poate vorbi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
în diabetul experimental spontan și chiar poate induce regresia acestora, odată apărute, în special acumularea glomerulară a AGE. În aceste condiții se poate vorbi despre un efect de renoprotecție al inhibitorilor glicozilării, atât la nivel strutural cât și funcțional (scăderea proteinuriei). b) Inhibitorii sistemului protein-kinazei C Sistemul PKC are un rol esențial în procesul microinflamației glomerulare, prin stimularea sintezei colagenului IV și a eliberării TGF beta. S-a demonstrat experimental că inhibitorii specifici ai PKC (LY333531) scad semnificativ aceste procese [43
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
dopaminergici D2 în hiperfiltrarea fiziologică care apare după perfuzia de aminoacizi, prin inducerea vasoconstricției arteriolelor eferente; pornind de la această constatare, în BRD experimentală s-a administrat un antagonist al acestor receptori (domperidon). Deși rezultatele au fost încurajatoare (scăderea semnificativă a proteinuriei), nu au fost încă efectuate studii pe subiecți umani. e) Inhibitorii metalopeptidazelor Zn-dependente Dinamica microcirculației intrarenale, determinantă pentru presiunea intraglomerulară, este influențată de balanța dintre mai multe substanțe peptidice cu rol vasodilatator, respectiv vasoconstrictor asupra arteriolelor glomerulare. Cele mai importante
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
doar numărul de internări. Un număr semnificativ de pacienți au întrerupt terapia cu dublă blocare deoarece prezentat hipotensiune, creșterea creatininei și hiperhiperkaliemie. Cei mai entuziaști partizani ai dublei blocări au fost nefrologii, care au constatat că, în cursul acestei terapii, proteinuria s-a redus cu 20-25%. Cel mai edificator studiu ONTARGET (Renal outcomes with telmisartan, Ramipril or both on People with High Vascular Risk) demonstrează, de asemenea, o importantă scădere a proteinuriei în cursul tratamentului cu Ramipril și Telmisartan, comparativ cu
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92060_a_92555]
-
nefrologii, care au constatat că, în cursul acestei terapii, proteinuria s-a redus cu 20-25%. Cel mai edificator studiu ONTARGET (Renal outcomes with telmisartan, Ramipril or both on People with High Vascular Risk) demonstrează, de asemenea, o importantă scădere a proteinuriei în cursul tratamentului cu Ramipril și Telmisartan, comparativ cu monoterapia. Deși albuminuria scade semnificativ, se constată o creștere semnificativă a creatininei serice și o creștere semnificativă a mortalității, date ce sunt argumente solide împotriva asocierii ACE cu blocanții de receptori
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92060_a_92555]
-
variații semnificative pentru: glicemie la internare, glicemie à jeun, valoarea colesterolului total și ale TA sistolice, toate mai mari în lotul pacienților diabetici; de asemenea, cu valoare statistică înaltă (p < 0,05) la diabetici s-au asociat aritmiile ventriculare și proteinuria. Nu s-au obținut diferențe semnificative pentru valorile: HDL, LDL, ale creatininei și troponinei, pentru fracția de ejecție, diametrul telediastolic al ventriculului stâng (VSTD), gradul hipertrofiei ventriculare (HVS), prezența disfuncției diastolice și severitatea insuficienței mitrale (IMi). Tensiunea arterială diastolică și
Revista Spitalului Elias by LAURA ARAMĂ () [Corola-journal/Journalistic/92053_a_92548]
-
NSTEMI, cu o valoare medie de 1,64 mg/dl; p = 0,049) și tulburare de cinetică (nu a existat niciun pacient cu NSTEMI fără tulburare de cinetică, pe când în AI 41,7% au avut cinetică corectă). Colesterolul total, HDL, proteinuria și fracția de ejecție (FE) la internare nu au diferit semnificativ între cele două tipuri de SCA. S-au comparat SCA fără supradenivelare de ST-T la diabetici vs. non-diabetici. S-au obținut valori similare ale troponinei, colesterolului total, HDL
Revista Spitalului Elias by LAURA ARAMĂ () [Corola-journal/Journalistic/92053_a_92548]
-
FE la internare, prevalențe asemănătoare pentru IMi severă, pentru tulburări de conducere și tulburări de cinetică; localizarea modificărilor electrocardiografice a fost aceeași în cele două loturi. Diferență semnificativă s-a obținut pentru incidența aritmiilor ventriculare (p = 0,026) și a proteinuriei (34% la diabetici, vs. 17,1%; p = 0,023). Evoluția în timpul spitalizării pentru evenimentul inițial Comparând toate SCA la diabetici vs. non-diabetici s-a constatat că pacienții diabetici au avut mai frecvent angină recurentă (47,1% vs. 32,5%) cu
Revista Spitalului Elias by LAURA ARAMĂ () [Corola-journal/Journalistic/92053_a_92548]
-
AIT), infarctele lacunare. Stadializarea HTA esențial: (OMS- 1993): - stadiul I: nu apare nici un semn obiectiv de afectare a organelor țintă; - stadiul ÎI: prezenta semnelor de HVS decelabile, ecocardiografic, EKG sau ex. radiologic; ex. FO de gradul I sau ÎI; eventual proteinurie minimă și/sau ușoară creștere a concentrației plasmatice a creatininei; - stadiul III: existența simptomelor și semnelor fizice apărute ca urmare a complicațiilor HTA; cord: IVS sau insuf. card. globală; FO de gradul III; creier: hemoragie intracerebrala, cerebeloasa sau în trunchiul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
creștere a concentrației plasmatice a creatininei; - stadiul III: existența simptomelor și semnelor fizice apărute ca urmare a complicațiilor HTA; cord: IVS sau insuf. card. globală; FO de gradul III; creier: hemoragie intracerebrala, cerebeloasa sau în trunchiul cerebral, encefalopatie hipertensiva; rinichi: proteinurie, microhematurie, insuficientă renală aflată în diferite stadii de evoluție. O formă specială de HTA, care poate apărea atât în evoluția HTAE cât și a HTA secundare, este HTA malignă sau cu evoluție accelerată care are criterii mult mai sigure de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]