3,259 matches
-
făcut loc. „Vasăzică mi-a venit mie rândul acum, m-am gândit. A dracului femeie, nesățioasă. Ori te pomenești că i-am căzut cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?” Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau s-o răstorn în pat, s-o dulce maltratez cum dorea, când mi-a fulgerat prin minte o bănuială. Nu cumva era o cursă? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmbine, ca mine, plăcerea cu interesul. Nu mă îndoiam că era bine informată, că aflase tot ce le povestisem bătrânilor. Îl zărisem adesea pe Arhivar șușotind cu cei care mă ascultau. Iar faptul că venise cu un aer atât de provocator la mine în cameră, trecând peste ultima noastră discuție, era un semn: vroia probabil să încheie cu mine un pact. Căpătasem destulă putere în noul meu rol pentru a-i deveni partener. Luase în calcul, poate, și un pericol. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuie să rămână un mit, domnule sculptor. De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: — Grăbește-te, domnule sculptor, dacă vrei să scapi cu viață. Grăbește-te. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu care mă delectasem În noaptea aceea la Salvador cu Amparo. „Probabil că printre toți ăștia e vreunul care știe ceva; dar se pierde Într-o pletoră de exaltați, de entuziaști care iau manifestele În mod literal, poate și de provocatori care Încearcă să Împiedice operația, de Încurcă-lume... Englezii Încearcă să intervină În dezbatere, să pună lucrurile la locul lor; nu e o Întâmplare că Robert Fludd, alt templier englez, În decurs de un an scrie trei opere ca să sugereze justa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
situate În afara filonului baconian. De exemplu, masonologia curentă Îi vede pe Iluminații din Bavaria, care urmăreau distrugerea națiunilor și destabilizarea statului, ca pe niște inspiratori nu numai ai anarhismului lui Bakunin, dar și ai marxismului Însuși. Pueril. Iluminații erau niște provocatori pe care baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nejustificat de altfel, că îl făceau să pară mai tânăr. Nimic nu-i plăcea mai mult decât o seară liniștită de clocit în fața televizorului. — N-o să fie un tată de ocazie, îl corectă Henrietta, șovăind între negru sobru și roșu provocator. Ești complet pe dinafară, ca de obicei. Conduce o clinică de tratare a infertilității, asta-i tot. Simon o lipi de el, punându-i mâna pe organul lui veșnic fără astâmpăr. De ce nu mă ajuți să intru înăuntru atunci? Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cronica (1915-1916), celălalt va reuși să scoată doar două numere din Chemarea (1915), foaie subversivă în plan artistic, dar cu caracter preponderent civico-politic. Capitolul II. Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Reînodînd cu gesturile provocatoare ale zutiștilor din prima fază a curentului decadentist, estetismul românesc va cunoaște un prim moment revoluționar în 1908, odată cu apariția volumului de debut al lui Ion Minulescu (ilustrat, ca și următoarele, de Iosif Iser). Succesul său în mediile boeme (două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coborîm în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de broască”. Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fișă de dicționar - că: „Dacă piața românească a operei de avangardă a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni cu privire la un dadaism recunoscut în general drept cea mai provocatoare dintre orientări. În parte pentru că dadaismul fusese conceput să se plieze pe formulele amplu ierarhizate și «birocratizate» ale marilor literaturi (o literatură tînără ca aceea română, marginalizată și ignorată de fenomenul dada, ignoră la rîndul ei)” (Dicționarul General al Literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colaje, păpuși, mobilier - diversitatea lucrărilor expuse e, cu adevărat, impresionantă... Ecourile publice au fost destul de numeroase, manifestarea contribuind la legitimarea artei de avangardă în România deceniului al treilea. O consemnare expresivă (trucat postdatată...) a atmosferei, cu amestecul ei de extravaganță provocatoare și snobism novator foarte în spiritul „anilor nebuni”, întîlnim și în romanul Patul lui Procust. Naratorul Fred Vasilescu o întîlnește pe doamna T. (amatoare de mobilă și interioare cubiste, familiară a cercurilor avangardiste...) „la vernisajul unei expoziții colective a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și, totodată, „textualist”) se înscriu și interpretările lui Marin Mincu din studiul introductiv la antologia Avangarda literară românească. Citînd manifestul apologetic al lui Geo Bogza din revista unu, în care Urmuz era pus pe același plan cu Eminescu, Mincu apreciază — provocator — comparația bogziană ca fiind valabilă într-o „istorie a formelor literare”. Putem vedea însă în această pioasă „blasfemie” și un argument „patriotic” al canonizării: „cu puțină îndrăzneală, pentru un cercetător avizat, într-o istorie a formelor poetice românești, valoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dacă primii separă mult mai ferm între artistic și politic, practicînd o artă antipopulistă, neangajată social explicit, ceilalți vor fi - pe durata anilor ’30 - mult mai agresiv-antiburghezi. Cazurile unor Geo Bogza (convertit la proza-reportaj), Gherasim Luca (autorul unor texte literare provocatoare, în care anarhismul erotizant se contaminează de realismul socialist), Gheorghe Dinu (fostul avangardist Stephan Roll, devenit publicist de orientare comunistă) sau Miron Radu Paraschivescu (autor de poeme „revoluționare” whitmaniene, cu mesaj comunizant) sînt ilustrative. Prezentul demers propune un alt tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mă minți! — Bine. Zău că vin! Nu mai putea fi dusă de nas prea mult timp. El știa că ea stă nemișcată pe scări, cu urechile ciulite la fiecare zgomot de-al lui. — Atunci vino și vezi, îi striga el provocator. Dar sunt gol pușcă. Dacă nu te deranjează... — Ceeee?!... Când nu mai simțea nici un pericol pe-aproape, se întindea cu voluptate și-și lua o țigară din pachetul de lângă pat. Această lâncezeală, posibilă numai în zile de odihnă, îi pria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Aristotel, dar nu te-ai dat înapoi să-i lingușești pe protectorii de care ai avut nevoie. Iezuiții nu-ți cereau prea mult. Te-ar fi lăsat să-ți susții ideile dacă ai fi făcut-o mai puțin zgomotos și provocator, punîndu-l și pe Papă într-o situație delicată. Ți-ai închipuit că nimeni nu va îndrăzni să se lege de tine. Abia când ți s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare. ― Era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
zări decât o umbră albă - o formă cu părul blond și punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio mitralie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i se zbânțuie pe lângă gura roșie ca o cireașă, nici Kevin care spune „mami ce e aceea glandă perineală?“, prima Întrebare din multele cu care Îi va flagela toată ziua pe cei din jur. O lume În care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cu câtva timp Înainte, Valentina nici n-ar fi mers la meci fără ea. Dar de-acum avea paisprezece ani. Era la fel de Înaltă ca și ea - și se considera mare. Deja, tot ceea ce făcea ea. Valentina considera că este greșit, provocator sau chiar mai rău. Se certau din orice prostie. Valentina știa să fie foarte obraznică. Emma se temea ca nu cumva să o fi pierdut, dar nu știa cum s-o recâștige. Toate drumurile care duceau la fiica ei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
relații sociale. Pentru că nu mai trăia cu soțul (cum de nu-i spusese Elio?), arătând astfel că se poate pune capăt unui mariaj. Pentru că avea pe chipul obosit semnele unei nopți Înflăcărate de dragoste. Pentru că era o femeie carnală și provocatoare. Cu cizmele acelea și cu blana din piele de câine. Sintetică, cumpărată poate din bazar. Sau mai rău: naturală. Și pentru sânii aceia voluptoși care ieșeau de sub bluza mulată, ei bine, da, și pentru fesele ei obraznice. Și pentru ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stingheriți că sînt martorii involuntari ai intimității surorii lor mai mici, iar ea se simți prinsă pe picior greșit, ca atunci cînd era doar o puștoaică. - Și să știți că avem de gînd s-o luăm de la capăt, lansă ea provocatoare. Foarte des. Christian și Nicolas izbucniră În același rîs sincer În fața mutrelor jalnice ale celor doi frați care se Îmbujorau ca niște fecioare nevinovate. Marie rămase iarăși uluită de surprinzătoarea lor asemănare. Parcă ar fi fost gemeni. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după bunul ei plac. Philippe nu avea o părere prea bună despre sine, dar ținea la Gildas, iar moartea acestuia Îl Întrista. - Își iubea prea mult insula ca să dorească s-o vadă desfigurată prin construcții făcute la Întîmplare, lansă el provocator. Ar fi votat Împotriva măririi fabricii de faianță. Moartea lui Îți aranjează treburile, nu-i așa? - Dacă fiica mea a făcut prostia să te ia de bărbat și să-ți mai facă și un plod nu Înseamnă că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și În drum spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări fără cap... Și care pe deasupra mai și vorbesc, da, da, da... Intrigată de tonul sarcastic, Întoarse lanterna spre el și Îl surprinse trăgînd cu coada ochiului spre silueta ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a gâfâit ea îmbujorată. Ne povesteai cu ce te ocupi. Hugo și-a mutat greutatea corpului pe celălalt picior. Sunt agent imobiliar. Oare ce se auzise venind din direcția lui Jake fusese un soi de fornăială? Hugo s-a uitat provocator la acest nou-venit. Dar Jake i-a evitat privirea, lăsând impresia că era absorbit de contemplarea costumului dungat în care era îmbrăcat Hugo. —Mulțumesc, Yogi. Poți să iei loc acum. Ochelarii lui Lotti au sclipit dubitativ, într-o privire aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în semn de iritare. —Se numește La Gunoi! Poate fi procurată din magazinele cu mâncare sănătoasă, de la zarzavagiii care vând produse organice aprobate de Asociația Agricultorilor sau prin abonament, de la mine. La care, Jake a aruncat în jur o privire provocatoare. Reciclarea! a spus Lotti bătând din palme. E un subiect foarte important. Nu-i așa? Toată lumea a clătinat din cap. Inclusiv Hugo. Dacă era important, atunci trebuia spus că el își spălase cu religiozitate toate sticlele și cutiile de conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din ce în ce mai multă atenție, evident fiind că soțul ei mereu absent nu-i dădea nici un fel de importanță. Hugo simțea că Laura avea un caracter instabil, virând spre disperat. Cu fiecare ocazie care i se oferea, Laura îi arunca priviri indubitabil provocatoare și, cu toate că și el era un bărbat căruia îi plăcea să flirteze, Hugo nu se simțea deloc confortabil în preajma ei. Pe de altă parte, era clar că Amanda avea o părere complet opusă. Ea găsise în Laura complicele perfect pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]