3,325 matches
-
interese tinde să acorde o importanță redusă instituțiilor politice și celor de reglementare, ceea ce poate însă afecta profund rezultatele politicii macro eco nomice. O instituție importantă, precum Banca Centrală, ar putea să pre fere mobilitatea capita lului nu doar din cauza proximității sale de se cto rul financiar, ci și a temerii că deschiderea financiară poate limita cheltuir ea de către guverne a resurselor din împrumuturi<f oot note id=”72”>Maxfield, Sylvia, Understanding the pol iti cal implications of financial internationalizat ion
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
de interfață între trei lumi cu potențial, vocație și interese diferite: lumea europeană arogantă, stabilă și prosperă, lumea asiatică frământată de instabilitate și clivaje de potențial teritorial și lumea sudică africană dominată de conflictualitate, subdezvoltare și lipsă de perspective. Totodată, proximitatea mediteraneeană i-a dăruit universului arab privilegiul de a se dezvolta pe o porțiune din nișa spațială a fostelor civilizații antice (romană, greacă, feniciană), de la care a preluat și transmis, prin intermediul limbii arabe, tezaurul cultural și artistic al antichității. Prin
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
meridional al Eurasiei, piesă importantă pe tabla de șah eurasiatică, nu atât pentru accesul la hidrocarburi, cât mai alesîn competiția pentru menținerea controlului S.U.A. asupra Rimlandului circumcontinental, ca parametru obligatoriu în ecuația geostrategică globală. Prin urmare, Egiptul și zona de proximitate a Suezului capătă tot mai mult rolul unui arbitru de simetrie spațială între componenta nord-africană și cea vest-asiatică, grație poziției de centralitate mediană în complicata geometrie teritorială arabă, fapt ce conferă “republicii piramidelor” cel mai semnificativ potențial de poziție din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
este modificată puternic în funcție de necesitățile funcționale variabile, prin modificări de secțiune transversală a arterelor. Arteriolele și arterele mici (diametru sub 0,1 mm) reprezintă componenta majoră a rezistenței periferice. Rețeaua vasculară este foarte ramificată (de 8-13 ori), pentru a asigura proximitatea celulelor față de sursa de oxigen și nutrimente, adică minimalizarea distanței de difuzie (max. 25 μm de la o celulă oarecare la cel mai apropiat capilar), prin 1010 capilare (sistemice) în întregul organism. Capilarele au următorii parametri morfologici: 4-9 μm diametru, 0
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
dar la ieșire este clar hipoton (100 mOsm/l), deoarece la nivelul ramului ascendent se reabsorb mai mulți solviți decât apă. 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent Curgerea în direcții opuse în ramurile descendent și ascendent al ansei și proximitatea celor două brațe permite interacțiunea între acestea. Se crează un fenomen de feedback pozitiv, determinat fenomenele ce au loc la acest nivel. Cu cât mai mulți electroliți elimină ramul ascendent, cu atât va crește osmolaritatea interstițiului, care va permite un
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
sete! Își mai răcorea limba și pleca iar". Detaliile supliciului fizic, ale torturii provocate de efortul supraomenesc nu întârzie, completând scena: "Dar vinele picioarelor îi tremurau, sânul i se umflase și o înțepa îngrozitor". La capătul încordării prometeice, femeia intuiește proximitatea salvării: "Atunci, prin zborul frunzelor, Agripina zări coasta Brăcinelului, masa de stâncă și cu poale de brazi pe care era stâna lui moș Dănilă". Intervalul tranziției de la agitație la calm, petrecut într-un mediu nu vidat de elemente ale sublimului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Sursele terorii sunt, așadar, două: fuga nebunească a Agripinei și a copiilor prin pădure și uciderea lui Păunaș de către vulturii înfometați. La acestea, desigur, se adaugă pericolul fizic al întregii drame: invadatorii turci, a căror influență se exercită doar prin proximitate. Cititorul, ca și personajul central, nu-i vede niciodată, ci doar știe că sunt acolo, gata în orice clipă să se arate privirii. Nuvela are un sfârșit patetic, într-o situare neoromantică 80. Parabolicul este servit în chip magistral, însă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Egor Pașchevici și profesorul universitar Nazarie, discipol al lui Pârvan. Primele note de straniu se găsesc abia în partea a doua, când, într-o conversație dintre cei doi oaspeți sus-menționați, ultimul îi mărturisește primului aprehensiunile difuze care se trăiesc în proximitatea luxuriantă a unui decor silvan. Nu lipsesc de aici tușele dantești: "Pădurea te sperie chiar pe d-ta, care ești tânăr luminat, fără superstiții. E o groază de care nu scapă nimeni. Prea multe vieți vegetale și prea seamănă mult
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este exclusă opinia lui Sorin Alexandrescu, conform căreia avem de a face cu diavolul în persoană, cred că este perfect plauzibil să ne confruntăm cu o reificare a contactului subtil dintre Egor, ca entitate vie, și Christina, ca entitate moartă proximitatea celor două forme dă naștere la o progenitură ce incarnează teroarea pură și care eludează orice tentativă de conceptualizare. Altfel spus, pictorul este bântuit de materializarea propriei terori subliminale, proiectate în exterior. Oricum, acesta nu asistă pasiv la asaltul strigoiului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ne neliniștește" (1994: 157-58). În treacăt fie spus, o idee asemănătoare ca substrat transpare din Ode to Fear (1746), compoziție lirică de factură gotică, semnată de poetul englez William Collins, în care eul instaurator are percepția clară și nudă a proximității fricii înseși, nu a obiectului acesteia. De vreme ce, în Introducere, am enunțat, pe cât de clar și de simplu mi-a permis spațiul restrâns pe care l-am avut la dispoziție, premisele critice pe care se fundamentează cercetarea mea (și care pot
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este modificată puternic în funcție de necesitățile funcționale variabile, prin modificări de secțiune transversală a arterelor. Arteriolele și arterele mici (diametru sub 0,1 mm) reprezintă componenta majoră a rezistenței periferice. Rețeaua vasculară este foarte ramificată (de 8-13 ori), pentru a asigura proximitatea celulelor față de sursa de oxigen și nutrimente, adică minimalizarea distanței de difuzie (max. 25 μm de la o celulă oarecare la cel mai apropiat capilar), prin 1010 capilare (sistemice) în întregul organism. Capilarele au următorii parametri morfologici: 4-9 μm diametru, 0
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
dar la ieșire este clar hipoton (100 mOsm/l), deoarece la nivelul ramului ascendent se reabsorb mai mulți solviți decât apă. 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent Curgerea în direcții opuse în ramurile descendent și ascendent al ansei și proximitatea celor două brațe permite interacțiunea între acestea. Se crează un fenomen de feedback pozitiv, determinat fenomenele ce au loc la acest nivel. Cu cât mai mulți electroliți elimină ramul ascendent, cu atât va crește osmolaritatea interstițiului, care va permite un
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
emotivist să-și găsească un mijloc de expresie". (26, p. 62) Istorismul la care filosoful aderă este precizat prin delimitări critice față de transcendentalismul kantian, absolutismul hegelian și "pseudoștiința socială marxistă", cum numea teoria ideologiei propusă de Marx și Engels, în proximitatea filosofiei științelor sociale "de tip nou" cum se spunea cândva pe la noi. Despre această teorie, MacIntyre scria că "nu numai că denaturează forma descoperirilor reale ale specialiștilor în științe sociale, ci funcționează ea însăși ca o expresie disimulată a preferinței
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
oamenii o știau. Nu trebuie să fii marxist ca să prevezi apariția unor tulburări într-o asemenea situație. Oricine urmărea programele televiziunilor din Vest știa că forțele de producție pentru o viață mai bună există, în fapt ele se află în proximitate; venise astfel vremea transformării modului de producție comunist și a întregii suprastructuri clădite pe acesta". (11b, p. 24) După cum se vede, autorul se exprima în termeni caracteristici filosofiei dominante în Est atunci, pe care o studiau ori chiar o aplicau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dintre proble matizările specifice acestuia din urmă privește relația dintre „certitudinea“ universală a cunoașterii și „integritatea“ experienței. Prin distincția anterioară pe care Kant o face în Prolegomene între judecățile de percepție și judecățile de experiență, domeniul experienței este adus în proximitatea celui atemporal, infinit al cunoașterii pure. Altfel spus, experiența intră în atenția filo zofiei numai întrucât ea poate să devină (singurul, de altfel) obiect al cunoașterii. De la această decizie kantiană pleacă și Benjamin. Judecățile de experiență, care sunt concomitent o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
choix intelligent; il ramasse, comme un avare un trésor, les ordures qui, remachées par la divinité de l’Industrie, deviendront des objets d’utilité ou de jouissance.“ Personaj izolat, având drept stigmat pasul sacadat (pas saccadé) care îl aduce în proximitatea figurii flaneurului, chiffonnier-ul face parte din mecanismul atotputernic al industriei secolului al XIX lea, chiar dacă se află pe o treaptă inferioară a acestuia. De aici provine gestul său de constructiv în raport cu metropola. La fel ca flaneurul, chiffo nnier-ul este o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
subversivă, pentru că preia atributele rațiunii, dar poartă întregul arsenal de seducție al feminității, cu alte cuvinte, feminitatea înarmată cu atributul viril al cunoașterii și al voinței de putere. Nu încarnează Lou Andreas-Salomé, în epocă, un astfel de personaj ambivalent, în proximitatea căruia Nietzsche se complace într-o postură abia camuflat masochistă? În 1891, comisia artistică a Universității din Viena înaintează Ministerului Educației planul pentru decorarea plafonului Marelui Hol al Aulei Universității construită de Heinrich von Ferstel. Comisia propunea patru picturi în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reinvestită simbolic și politic, iar regina își va construi la Balcic o reședință de vară care corespunde unei sensibilități care întreține simbioza între Art Nouveau, cultura bizatină și cea orientală cu stilisticile aferente. Adriana Șotropa situează limitativ revival-ul neobizantin în proximitatea interesului pe care i-l acordă prințesa Maria. "Heteroclit, neobizantinismul românesc a avut un ecou limitat, perceptibil mai ales în jurul figurii prințesei Maria. De la operele care preiau doar câteva detalii din repertoriul bizantin până la un program estetic precum cel propus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
siajul sensibilității decadente pentru care ambiguitatea sexuală constituie expresia predilectă, fondatoare, având în vedere că pe trupul masculin este lipit un cap feminin. Într-un fel, tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atenție datarea lucrărilor sculptorilor de sensibilitate simbolistă, constatăm cuprinderea lor într-un interval foarte strâns (1910-1915), ce marchează, în literatură, un al doilea val simbolist, apărut după desantul macedonskian al poeților grupați în jurul Literatorului și care își consumă energiile în proximitatea apariției curentelor de avangardă și începutul Primul Război Mondial (care va pune capăt mișcării). Chiar dacă nu putem vorbi de o mișcare propriu-zis simbolistă în sculptură, există date ce confirmă existența unei generații care își asumă această sensibilitate artistică. Un element
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Todestriebe care prezidează dinamismul dizolvant al existenței. Departe de a răspunde unor comandamente morale, compoziția relevă dimensiunea unei senzualități morbide, a unui transport voluptos prezidat de o feminitate care-l incorporează ca seducție și exacțiune, a unui fascin inomabil în proximitatea disoluției. Lucrarea invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră/sfinx/femeie-bărbat/victimă, relație proprie sensibilității decadente, și își insolitează propriile sale himere, le desface de orice parteneriat dramatic. Ele nu mai sunt prizonierele unui vis voluptuos în care senzualitatea se intensifică în proximitatea morții, o moarte violentă asimilată actului sexual și prezidată de cuplul freudian Liebenstriebe / Todestriebe. Chipurile himerelor sunt cu mici excepții aceleași, ca și cum sculptorul ar fi ales să reproducă nu un tip, sau, mai degrabă, un arhetip, o față ovală, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coapte la confiniile cu invocarea ei concupiscentă, materializată senzual, și cea a declinului fizic, tablou purtător al unui reflex alegorizant. Virginitatea sau pubertatea traversată de un freamăt anxios, maturitatea sexuală destinată lucrativei meserii ignobile și bătrânețea, ca stație terminus în proximitatea descompunerii, a decrepitudinii, a morții. Sugestia unei cronologii transformă tabloul nu atât în prezentarea unor arhetipuri, cât în tabloul unei metamorfoze. Femeia parcurge aceste trei ipostaze, femme fragile anxioasă și confruntată cu dimensiunea imprevizibilă a propriei sexualități -, Munch tratează această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În cazul nuvelei lui Poe, osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o reprezintă hipersenzitivul Usher. Întregul microcosm format din locuința propriu-zisă, dar și din proximitățile contaminate poartă amprenta melancoliei maladive a personajului. Este ca și cum personalitatea acestuia s-ar dilata, ar radia afectiv pe o rază limitată care închide locul într-o bulă intimistă unde atmosfera are o densitate specifică. Personajul este izolat într-un limb
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nivelul anilor ’80 și a analizat compatibilitatea structurală a sistemelor din diferite state arabe în tratatele “The Politics of Arab Integration” (1988) și “The Arab State” (1990). 4.7. Școala spaniolă - interesată politico strategic de spațiul maghrebian limitrof Date fiind proximitatea geografică și lunga perioadă istorică de contacte nemijlocite, Spania și-a concentrat atenția tot timpul asupra lumii arabe maghrebiene în special, aspect ce a constituit de-a lungul vremii principalul subiect de cercetare a școlii spaniole de geografie politică. În
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]