8,957 matches
-
excesivă sau un capriciu, iată că avem o justificare în plus a întristătoarei incomprehensiuni de care a avut parte, printr-un eseu al Sorinei Sorescu, apărut în 1999, unde în altă parte decît la Craiova? Aflăm de acolo că oropsitul prozator ar fi fost un ranchiunos, un egoist, un infatuat, un neserios, un "anacronic lipsit de valoare", un pseudodisident și - horribile dictu - un... "scriitor comunist". Comentariul pertinent al lui Antonio Patraș: "autoarea acestui așa-numit "studiu critic" are o singură obsesie
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
acolo că literatura nu se mai poate lipsi de spunerea "adevărului integral". Faptele trebuie lăsate singure să vorbească, sunt semnificative, omenește și literar, prin ele însele. În același spirit de contestare, în fond, a partinității sacrosancte a vorbit acolo și prozatorul Nicolae }ic, alăturându-se astfel primului act de disidență scriitoricească înregistrat la noi, întreprins de Radu Cosașu. Eu altul înaintea acestuia nu știu. Acțiunea disidentă a celor doi tineri scriitori, de pe urma căreia li s-a tras scoaterea din presă, blamarea
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
de romanticitate atît de țipătoare, încît par pur și simplu parodii ale prozei romantice. Din păcate, nu erau parodii, Filimon se lua în serios și eșua programat. în fine, Nenorocirile unui slujnicar - altă încercare a lui Filimon de a deveni prozator propriu-zis - consemnează alt eșec. S-ar fi zis că succesivele tentative ale funcționarului public Nae Philomonescu (așa se numea oficial eroul nostru) de a se transforma în scriitorul Nicolae Filimon aveau să se spulbere la nesfîrșit. Și totuși, după infructifere
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Pentru tinerii de la 1862-1863, epoca fanariotă părea la fel de îndepărtată ca legendarul Ev Mediu. Prilej excelent pentru autor de a reface tulburea și aproape uitata domnie a lui Caragea, utilizînd selectiv și inteligent documentele avute la dispoziție. Aflat în posesia descoperirii, prozatorul se așterne cu entuziasm la treabă. Va scrie romanul în doar șase luni (dacă e să-i luăm în serios mărturisirea din Dedicație), probabil în intervalul 1861-1862, paralel cu cronicile sale dramatice închinate autorilor români, cronici care înlocuiesc - pe timpul redactării
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
balzaciene de tinerețe, precum Bal ŕ Sceaux ori La maison du chat qui pelote. Dar cel mai original avatar al balzacianismului, îl reprezintă interiorizarea lui în spirit autohton. Bucureștiul e Parisul lui Filimon. Descriind lumea fanariotă, el este cel dintîi prozator român pentru care această lume devine obiect de contemplare estetică, așa cum o va face mult mai tîrziu Caragiale în Kir Ianulea. Reconstituirea unei perioade revolute se realizează păstrîndu-se ferm perspectiva prezentului ("Lăutarii scoaseră din viori și cobze niște accente foarte
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
între ale căror rame a rămas captiv pînă astăzi." Ingeniosul netemperat În numărul 8 - 2007 al revistei mureșene Vatra, citim surprinși (pozitiv, cum altfel?) un grupaj de poezii semnat de Mircea Horia Simionescu. Atunci când autorul atâtor masive și subtile romane, prozator prin excelență ca și colegii săi de grupare târgovișteană, își încearcă mâna de poet, evenimentul gazetăresc e ca și asigurat. Iată și o mostră: "acu' trecu pe-aici dumnealui/trecu și nemăsurata cu scara/luna nouă vine cu gând bun
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
Georgescu și Nichita Stănescu. Să concedem, de asemenea, că și în silueta dreaptă, decupată net, a tânărului Babis, el a avut la îndemână modele de martiri, dacă nu din realitatea românească imediată, dintr-o anumită tradiție a reprezentării. Dar arta prozatorului e pe deplin confirmată de o galerie întreagă de personaje, principale și secundare, create cu mână sigură și cu o peniță extrem de fină. Vlad, tânărul cu înfățișare porcină înfiat de Leo, Marga și Gheorghiță Negotei, frații acestuia din urmă, Sara
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
îl vedea râzând tot timpul, prostește. Nu mai știa ce se întâmplase cu Mihail după aceea, de oamenii fericiți uiți repede, cum uiți morții." (pp. 189-190). De remarcat, printre atâtea altele, încheierea tolstoiană a frazei și a scenei, la un prozator care jură pe Dostoievski... O carte excepțională, modelând și interpretând timpul (istoric și familial) fără ca romanul, ca atare, să dateze în vreun fel. Căderea în lume a apărut acum douăzeci de ani, iar ediția de față, a patra, se citește
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
a dorit s-o impună, dar care suportă corecții sub unghi cronologic. Bine cunoscut, azi, pentru scrisul său metaforizant și poematic, exotic în conținut și înflorind la nivelul expresiei, cu o popularitate sporită și de intrarea în arena gazetăriei sportive, prozatorul "șaizecist" și-a creat un stil inconfundabil - căruia numeroase cărți, articole și interviuri îi poartă amprenta. Un stil ce a ajuns să-și subordoneze, într-o măsură semnificativă, limbajul personajelor și faptele lor, tematica și chiar structura bucății de proză
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
sensul unei drame personale, ci și cursul istoriei mari. În fapt, drama acestei familii (ca și a altora) vine din caracterul implacabil cu care Istoria trece peste viețile și destinele unor oameni, fără altă vină decât aceea de a exista. Prozatorul se dovedește sensibil la această temă, gravă, a dislocării la propriu și la figurat a individului, abordând-o în mai multe rânduri și în diferite registre. Aici, circularitatea povestirii se realizează prin însuși cercul făcut de bătrână, care se întoarce
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
prinsese bine cheag. În sfârșit, preotul și biserica aduc așezării un oarecare echilibru. Numai Stere și paznicul de început își mai amintesc "câmpul gol", de la origini. Ei pot depune mărturie cum "se mișcă lumea". Universul mahalalei e descris promițător de către prozator. Urmează alte decupaje, animație, conflicte. Oamenii Cuțaridei trăiesc, iubesc și mor - în episoade epice pregnante, memorabile. }esătura narativă e viu colorată, într-o construcție tip puzzle, cu secvențe narative disparate. Două direcții principale coagulează lumea Cuțaridei. Una ține de cârciumarul
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
și furtul iubitei. Lumea stabilă a săracilor și a negustorilor este alternată cu lumea mobilă și violentă a hoților. Groapa iese în epoca postbelică, nu încape îndoială, dintr-un gest de inconformism. Este rezultatul unei eschive față de realismul socialist. Tânărul prozator Eugen Barbu știe foarte bine capcanele proletcultismului și încearcă să le evite. Dacă s-ar fi orientat spre clasele sociale tradiționale (țărănimea, muncitorimea), eșecul era asigurat, pentru că aici funcționau clișeele luptei de clasă. De aceea, scriitorul încearcă să iasă din
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
ecuație ideologică, evitând categoriile sociale puternice, prinse în reprezentări definitorii pentru regimul comunist. Lumea din Groapa, periferia neașezată și neideologică a orașului, e un fel de caricatură a proletariatului. Criticii proletcultiști observă devierea sau refugiul și vor denunța romanul, recomandând prozatorului să se ocupe de muncitori, de greve, nu de lumpeni și răpiri de ibovnice. Constrâns, prozatorul va trece de la înfățișarea Cuțaridei, adică a unei lumi degradate, care scapă aparent legilor marxiste, la prezentarea cartierului vecin, Grivița, unde se manifestă cu
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
periferia neașezată și neideologică a orașului, e un fel de caricatură a proletariatului. Criticii proletcultiști observă devierea sau refugiul și vor denunța romanul, recomandând prozatorului să se ocupe de muncitori, de greve, nu de lumpeni și răpiri de ibovnice. Constrâns, prozatorul va trece de la înfățișarea Cuțaridei, adică a unei lumi degradate, care scapă aparent legilor marxiste, la prezentarea cartierului vecin, Grivița, unde se manifestă cu adevărat spiritul "sănătos", progresist, adică revoluționar, al muncitorilor. Romanul Șoseaua Nordului (1959) e tributul plătit imediat
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Iar acest proces de elaborare este ca o cocă care crește, care crește și dospește, pînă cînd pare mulțumit. Dar, evident, de fiecare dată reia, și atunci poate intrăm în alt subiect, al procesului rescrierii, care, mai cu seamă pentru prozatori, dar și pentru poeți, pe măsură ce îmbătrînesc, după părerea mea, devine misiunea cea mai importantă. D.P.: Dar cînd traduci tu poezie, o scrii după aceleași reguli, ca și cum ar fi propria ta poezie? D.F.: Exact. O încep ca și cum ar fi propria mea
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
le-a confiscat acestora libertatea. Eu mă gîndesc că noile generații vor descoperi rigorile și dificultățile, servituțile îndrăznelii de a visa să fii un scriitor profesionist. Care presupune o enorm de mare muncă, presupune ritm zilnic, mai cu seamă la prozatori, o emisie de texte serioase. Și nici atunci nu ai certitudinea că vei reuși, de unde și pariul extraordinar, care, de fapt, ridică și exigențele, dar și șansa de reușită la alte cote. Noi am fost ținuți într-o anumită mediocritate
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
adevăratei obiectivități epice. Această lecție, Constantin }oiu o predă magistral în Căderea în lume. Un roman construit... ca la carte, avansând printr-o acumulare de detalii relevante și prin câștigarea, pas cu pas, a dimensiunii de adâncime. Tehnica impecabilă a prozatorului n-ar trebui să ne facă mai puțin atenți la tactica lui, la strategiile narative prin care romanul, lent desfoliat, se încheagă. Aproape fiecare pagină aduce un spor de semnificație, ca în pânzele maeștrilor, unde schița de început devine, treptat
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
au emigrat, viața lor s-a consumat. Cu toate acestea, ele nu sunt niște voci reînviate, ci prezențe puternice, intense. Trecerea devastatoare a timpului pare că le-a amplificat vitalitatea, în loc să le-o șteargă. Spuneam că, alături de tehnica sau arta prozatorului, trebuie să considerăm concepția lui tactică. Atuurile romanului eseistic (deschidere și înălțime intelectuală, tensiunea schimbului de idei, transcenderea conflictelor realismului tradițional, prin ridicarea mizei) devin, adesea, inutile, din cauza celor care le speculează excesiv. E amuzant să vezi cum toate personajele
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
un bărbat, fără o notă particularizatoare, și cum diferențele de vârstă și experiență sunt inevitabil articulate pe tiparul relației maestru-ucenic, tipar transformat în tipic și excluzând orice subvariantă. Constantin }oiu a înțeles că, aparte de teoriile și chiar de concepția prozatorului, personajele au o individualitate și o libertate a lor. Obligația romancierului (dacă putem vorbi despre obligații, într-un domeniu atât de gingaș) nu este să le aducă la numitorul comun pe care el îl deține, ci, dimpotrivă, să le proiecteze
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
-le în roluri care să le convină. În care să se miște cu naturalețe, fără sarcina de a prelua și a ilustra axiomele auctoriale. Aș spune, mai în glumă, mai în serios, și ca să închei odată cu aceste considerațiuni teoretice, că prozatorul realist a descoperit, în avans, principiile moderne ale subsidiarității. Comunitățile locale și personajele individuale își gestionează autonom existența, fără indicații prețioase, până în momentul în care intervenția Centrului devine imperios necesară. Abia atunci, autoritatea guvernamentală se exercită. În viața reală, se
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
lumii. Apoi, pentru că scrie editoriale în extrem de populara și de profesionista Gazeta sporturilor. Apoi, pentru că, nu mai demult decât în 2006, volumul său - Ghidul nesimțitului - a avut un succes greu de pus la îndoială. Dintr-o asemenea magmă fertilă, un prozator n-are cum să nu iasă mai învățat și mai încercat decât am bănui. Bunăoară, prima dintre prozele volumului, Omagiu supliciatului pasiv, e o nemaipomenită punere la zid a noului limbaj de lemn corporatist. O engleză managerială, indigestă, urâțită, de
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
un algoritm binar de selecție a tuturor cărților de acest fel. O ruletă învârtită cu sau fără noroc. Un bazar bizar ieșit de sub administrarea oricărei previziuni bursiere. Sper numai să fi mizat fericit în cele ce-l privesc pe șarmantul prozator Radu Paraschivescu. Fie și numai pentru ca titlul acestui articol să nu se confirme.
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
pe care le-am putea alcătui după cel dintâi - atât de echilibrat - op din lucrarea lui Alexandru Dobrescu. Totuși, când vom descoperi, în următoarele, în locul savanților sau al pedagogilor, în locul medicilor sau al oratorilor, capitole încărcate de poeți și de prozatori, nu știu cum vom mai putea menține justa balanță între om și operă. Între corsar și aristocrat. Între corabia avariată și serenitatea croazierei. Cum vom mai pleda - academic - pentru autonomia neștirbită a esteticului. Personal, mă las preventiv în grija subtilității și calmului
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
Elena Lazăr În 2003, în plin an Kavafis, prozatorul atenian Filippos Filippou publica la Editura Patakis romanul Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis (sub tipar la Editura Omonia). La sfârșitul acestei primăveri, în toiul manifestărilor organizate cu prilejul Anului Kazantzakis (50 de ani de la sfârșitul său pe un pat
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
o să venim și noi?" Numai acest final, și o întreagă școală a exhibiționismelor de două parale - care-au invadat spațiul prozei curente - se vede rău veștejită. Păcat că Ioan Groșan nu se hotărăște să-și ia în serios vocația de prozator, pierzând mult prea mult timp în publicistică și în păguboase ocupații care n-au nimic de-a face cu arta scrisului. Talentul său ar merita un administrator mai bun al harurilor care nu se întâlnesc la tot pasul, dar care
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]