1,938 matches
-
și afectivă: Cuvîntul, noțiunea, judecata, ideea, teoria - particularul, accidentalul.................................... 9 Spirit critic, obiectiv - apreciere și autoapreciere subiectivă ............................................... 12 Simbolurile și capacitatea de reprezentare, de explicare; proiectul ..................................... 16 Logică/coerență, certitudine, realism - ilogism, nerealism, ambiguitate ........................... 18 Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul ............... 27 Conștiință, cunoaștere, conștientizare; niveluri ale conștiinței............................................. 29 Aparențe, iluzii, vise, resentimente, prejudecăți - simțul realității..................................... 34 Nebunia judecății (delirul) .................................................................................................... 37 Sens și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) .............................................................. 39 Fascinația paradoxurilor......................................................................................................... 55 Intuiție, fler, tact psihologic ................................................................................................ 82 Capacitatea anticipativă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la urma urmei, să o recreezi tu Însuți.” * „E o axiomă a istoriei, că tot ce e bine e un rezultat al cugetării generale și tot ce e rău e produsul celei individuale.” (M. Eminescu) În viziunea lui M. Eminescu, psihicul colectiv este mai etic decît cel individual, deoarece primul cultivă binele general (fixat În reguli și principii morale), pe cînd psihicul individual este preocupat În special de binele personal, fixat În tot felul de interese și scopuri egoiste. Desigur, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
al cugetării generale și tot ce e rău e produsul celei individuale.” (M. Eminescu) În viziunea lui M. Eminescu, psihicul colectiv este mai etic decît cel individual, deoarece primul cultivă binele general (fixat În reguli și principii morale), pe cînd psihicul individual este preocupat În special de binele personal, fixat În tot felul de interese și scopuri egoiste. Desigur, pot fi și excepții de la regulă: ex. mase de oameni care pot fi manevrate, la un moment dat, cu abilitate În scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sine Însăși; și, de vreme ce vorbirea este ea Însăși semn, evident că nu există nimic care să pară că poate să fie instruit fără ajutorul semnelor.” (Sf. Augustin) Cunoașterea verbalizată este forma cea mai spiritualizată de cunoștere, deoarece ea dovedește că psihicul poate determina, prin simbolurile create, situațiile exterioare; ea dovedește că poate exista, și trebuie să existe, o forță interioară care știe să extragă din contextul vieții prezente acele elemente din care se poate constitui un nou univers, un nou context
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de tainic tărîmul lacrimilor” (Antoine de Saint - Exupéry). * „CÎnd un filosof Îți răspunde, nu mai Înțelegi ce l-ai Întrebat.” (André Gide) Pentru că a reușit să-ți transmită ezitările, neîncrederile lui, adică vestita „Îndoială filosofică”. * Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul Adevărul este că „actul de creație” nu se Învață: el Își are timpul său, cînd un anumit gen de energie sufletească, de trăire interioară, simte nevoia să se elibereze și să capete anumite forme. Iată ce spune
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de moment. Energiile conștiinței sînt , de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de Înfrînare, de blocare sau amînare, Însă tocmai acest blocaj adus tendințelor instinctuale/primare sau dorințelor precipitate, reprezintă condiția psihologică fundamentală pentru construcția psihicului la niveluri tot mai Înalte. * „Cel mai coborît nivel al cunoașterii este «Știuă. Apoi, «Nu știuă, « Știu că nu știuă, « Nu știu că nu știuă.” (Albert Eistein) Prin urmare, cu cît conștientizarea este mai prezentă În cunoaștere, cu atît o
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acel lucru este pe cale de a fi, de a se Împlini”. De asemeni, un proverb latin spune: „O imaginație puternică dă naștere evenimentului”. Trebuie să fim, prin urmare, atenți cu temerile noastre, deoarece o frică puternică modelează - asemeni dorințelor vii - psihicul În ideea fricii respective; altfel spus, creează fără să ne dăm seama condițiile psihice interioare pentru Îndeplinirea acelei frici (ex. teama exagerată de un anumit examen sau profesor, induce eșecul, chiar dacă s-a urmat un program conștiincios de pregătire - teama
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
gîndi e mai interesant decît a ști”. * „Boala care incită la creație este sănătate de ordine mai Înaltă. De unde urmează că medicii ar trebui să aibă o concepție mai puțin medicală despre boală.” (Lucian Blaga) De fapt, condiția normală a psihicului uman ar trebui s-o reprezinte Încercarea permanentă a omului de a-și depăși limitele, „mediocritatea” resimțind-o ca o stare de boală. * „SÎnt oameni fără caracter În fapte mărunte, dar de-un caracter eroic, cînd e vorba de fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
morală. Ceea ce se află În fara ta este străin de sine și lipsit de culoare. În măsura În care conștiința ta Îl preia și ceea ce face conștiința ta din acest lucru, numai În această măsură și numai acest lucru este un obiect al psihicului tău. Astfel, contradicțiile lumii nu se află În ele Însele, ci În tine. Unul și același lucru este trist și este vesel, este bun și este rău, după cum l-a creat relația propriului tău suflet. Aceeași știre te lasă indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ști multe În probleme de suflet, deoarece „sensibilitatea” este principala condiție a capacității „empatice”. * „Tare aș vrea să aflu școala În care se Învață a simți.” (Denis Diderot) Curiozitatea marelui Învățat francez este legitimă, Întrucît cea mai importantă capacitate a psihicului uman ar trebui s-o reprezinte nu atît aceea de a esențializa și de a stiliza, cît aceea de a conștientiza tot mai mult importanța iubirii În viața omului, În absența căreia totul este vremelnicie, deoarece „bunătatea” este condiția fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
conștiinței, a eului spiritual „Conștiința domnește, dar nu guvernează.” (P. Valéry) În sens strict psihologic, este așa, deoarece „conștiința” este În luptă permanentă cu „instinctele” și „afectele” noastre. SÎnt totuși existențe umane, e drept singulare, care demonstrează că la nivelul psihicului individual conștiința poate guverna ca „principiu moral”, asigurînd o anumită calitate comportamentului (ex: Cato, Socrate, Diogene, Laerțiu etc.). * Orgoliu nu Înseamnă Întotdeauna numai stimă de sine, spune Frédéric Amiel: „Există două feluri de orgolii: unul, În care te aprobi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sau dacă nu acordăm atenție așteptărilor acestora față de noi. Și invers: nu putem să ajungem la o fermă exprimare de sine, dacă ne abandonăm părerilor altora despre noi Înșine. * „Noi ne Îmbogățim prin deosebirile noastre.” (Paul Valéry) În mod instinctual, psihicul nostru Înțelege lucrul acesta, de vreme ce simțim nevoia apropierii - prin prietenie sau căsătorie - de un altul opus ca fire. Antoine de S.-Exupéry a exprimat În termeni plastici acest adevăr psihologic: „Dacă mă deosebesc de tine, nu te lezez, te adaug
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
termeni care au În structura lor morfematică prefixe de origine greacă, precum: hema-, hemo-, helio-, hidro-: hemartroză, hematie, hemoglobină, hemoragie, hemopatie, helioterapie, helioscopie, hidrocefalie etc.; - consolidarea grupului consonantic ps (Întâlnit În unele cuvinte vechi, precum psalm, psaltire), În neologisme ca: psihic, psihanaliză, psihoterapie, psihiatrie etc.; - grupul ft, trecut În fondul pasiv al limbii, odată cu unele cuvinte vechi care Îl conțineau (ftorilogofăt), reapare În neologisme precum: ftalat, ftaleină, ftalic, ftiriază, ftizic, ftizie, ftiziolog, ftiziologie etc. 2.2. Nivelul morfematic - frecvența substantivelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
este însă corelat cu punctul de vedere psihopatologic, întemeiat pe înțelegerea suferinței bolnavului. Ceea ce le reunește este faptul că atât boala somatică, cât și boala psihică sunt atribute ale persoanei umane, care cuprinde în structura ei atât somaticul, cât și psihicul. În plus, și într-o situație și în alta, fie că este vorba de boala somatică sau de boala psihică, suferința este reprezentată și trăită de individ în planul conștiinței sale, ca pe o stare de alteralitate a normalului. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care o opunea moralei, filozofiei, sociologiei și teologiei. Nebunia avea semnificația unei pervertiri prin păcat a spiritului fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugura perspectiva unei restaurări a psihicului prin mecanisme și forțe sufletești. În felul acesta, psihiatria va reevalua „nebunia” și va da „nebunului” statutul de „bolnav mintal”, reintegrându-l prin intermediul medicinei, în ordinea umană și suprimând în felul acesta „ruptura” dintre bolnav și societate. Atitudinea societății de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este destul de greu a-l defini sau considera ca pe ceva exclusiv „interior persoanei”, ca opus „lumii externe”. Sufletul este mai mult chiar decât realitatea vie a existenței trupești și temporale a persoanei umane. Dacă vom încerca să stabilim granițele psihicului, ale Eului, va fi destul de greu să le fixăm atât în raport cu „interioritatea”, cât și cu „limitele externe” ale trupului fizic al persoanei. Psihicul nu este doar ceva care se află „în interiorul meu”, ci el se află în egală măsură și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
decât realitatea vie a existenței trupești și temporale a persoanei umane. Dacă vom încerca să stabilim granițele psihicului, ale Eului, va fi destul de greu să le fixăm atât în raport cu „interioritatea”, cât și cu „limitele externe” ale trupului fizic al persoanei. Psihicul nu este doar ceva care se află „în interiorul meu”, ci el se află în egală măsură și „în afara mea”. Prin aceste atribute psihicul are caracterul unei realități aparte. Existența psihică a prezentului este în permanență împletită cu „non-prezența-viitorului” și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
greu să le fixăm atât în raport cu „interioritatea”, cât și cu „limitele externe” ale trupului fizic al persoanei. Psihicul nu este doar ceva care se află „în interiorul meu”, ci el se află în egală măsură și „în afara mea”. Prin aceste atribute psihicul are caracterul unei realități aparte. Existența psihică a prezentului este în permanență împletită cu „non-prezența-viitorului” și cu „non-mai-existența-trecutului”, sau cu ceea ce s-a consumat și cu ceea ce se va consuma (H. Tellenbach). Existența psihică este mereu împletită cu trecutul și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este în permanență împletită cu „non-prezența-viitorului” și cu „non-mai-existența-trecutului”, sau cu ceea ce s-a consumat și cu ceea ce se va consuma (H. Tellenbach). Existența psihică este mereu împletită cu trecutul și viitorul care se întâlnesc în momentul prezentului. Prin aceasta psihicul se înfățișează cu o structură și o dinamică pur temporală. Trebuie avut în vedere faptul că sufletescul nu este dat doar ca existența mea proprie, personală, ci el este și coexistența contemporană, actuală a lui „Tu”. Fiecare întâlnire este o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
resimte un „Eu”. Existența psihică este în mod primar realitatea ta însăți. Evenimentul întâlnirii este însăși realitatea propriu-zisă. „Existența sufletească” este determinată, după H. Tellenbach, de următoarele aspecte: „trupesc”, „lumesc”, „temporal”, „întâlnire” și „limbaj”. Unitatea acestor aspecte rezidă în conceperea psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume înseamnă, în primul rând, o existență trupească (Leib-sein). Datorită realității noastre trupești
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celuilalt”, al lui „Tu”, în raport cu mine („Eu”). Trupescul nu este numai prezență în lume, ci în același timp el este și prezența noastră împreună cu ceilalți (Mit-ein-andersein). Prezența trupească a celuilalt o simțim în acțiunea noastră comună, în cadrul contactelor noastre cotidiene. Psihicul este, în cazul acesta, acel „a-fi-împreună” în cadrul comportamentului comun a două persoane. Un asemenea exemplu îl oferă jocul, ca formă de manifestare a lui „a-fi-împreună” din punct de vedere trupesc al persoanelor. În cazul dansului este realizată identificarea totală a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este, în cazul acesta, acel „a-fi-împreună” în cadrul comportamentului comun a două persoane. Un asemenea exemplu îl oferă jocul, ca formă de manifestare a lui „a-fi-împreună” din punct de vedere trupesc al persoanelor. În cazul dansului este realizată identificarea totală a psihicului cu trupul. Arhitectura creează și ea un spațiu pentru desfășurarea co-prezenței noastre trupești. Spațiul arhitectonic este un spațiu existențial și de mișcare pentru ființă ca „trup”. Acest lucru este valabil atât pentru clădiri, cât și pentru topografia orașelor. Un domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desfășurarea co-prezenței noastre trupești. Spațiul arhitectonic este un spațiu existențial și de mișcare pentru ființă ca „trup”. Acest lucru este valabil atât pentru clădiri, cât și pentru topografia orașelor. Un domeniu aparte îl reprezintă sfera sexualității. În cazul acesteia identitatea psihicului cu trupul se realizează între „mine” (Eu) și „celălalt” (Tu) având caracterul unei întâlniri cu semnificație de completare reciprocă. 2) Lumescul (Welthaftigkeit) Sufletul este realitatea existenței noastre trupești, temporale, în această lume. În sensul cesta lumescul ne apare ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în sfera psihopatologiei. Se poate spune, în sensul acesta, că realitatea fiecărui om este concentrată în realitatea orizonturilor sale temporale. 4) Întâlnirea Existența sufletească nu ne este dată ca ceva primar sub forma unei existențe obiective. O cunoaștere elementară a psihicului necesită două surse: a) interiorizarea propriei mele existențe, în sensul de uimire că „Eu sunt”; b) experiența celuilalt, a lui „Tu” din cadrul întâlnirii. Întâlnirea mea cu tine permite înțelegerea realității psihice privită dinspre un „Tu” către un „Eu”. Întâlnirea este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-l simultaneitatea celor două persoane puse una în prezența alteia prin intermediul comunicării. În cazul întâlnirii eu descopăr lumea, atât din perspectiva mea (Eu), cât și din perspectiva celuilalt (Tu), putând în felul acesta să mă privesc și „cu alți ochi”. Psihicul devine astfel realitatea întâlnirii dintre un „Eu” și un „Tu”. Existența umană, atât în stare normală, cât și patologică, este permanent marcată de riscul și de aventura întâlnirilor. Domeniul fenomenelor psihice, precum și sensul acestora, este în mare măsură determinat de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]