1,831 matches
-
dat jos numai ofițerii. Trupa se sufocă În mașini, cu vestoanele descheiate. Ieri seară, pe postul național de televiziune: plan detaliu cu un tînăr cretinoid, cu un pachet desfăcut În brațe. Și În pachet, un ghemotoc de bancnote plus două pulovere. Toate astea i-au fost oferite ca să strige „Jos Iliescu”. Pe urmă nu mai știe ce să spună. Tace. Mărturisește ca nuca-n perete că are patru copii. Tace din nou. Din reporter se vede doar microfonul. Și jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
descrie deodată lupii ce vor să-l sfâșie pe alesul poporului: „Eu Îl respect pe Președintele României pentru că el a fost ales de aproape toți românii. Ne amintim de momentele apariției la televiziune a domnului Iliescu (...) Venise În haină și pulover, cred că nici nu era bărbierit la ora aceea”. Noroc că ne-am bărbierit noi cu toții, adeca ne-a bărbierit el folosind un simplu zîmbet mural. Și zdroncănește Neacșu mai departe pe fraza-i deraiată: „De unde au apărut fiarele sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am văzut aievea-n fața ochilor totul. Și-am Înțeles. Mi-am imaginat de exemplu cum Dan Grigore alerga pe străzi gospodine revoluționare strivindu-le sub șenile. Pe muzica din A douăsprezecea noapte. Nimic despre Iliescu, el era singur În pulover, en coeur, venea de la editura tehnică, făcea liste, și i-a ucis pe teroriști printr-o simplă emanație. Iată anul nou, s-a apropiat, din ceeruri, ca un Împărat! Îi cîntă Cristian Sandu domnului Iliescu din ziar. Are și tamburină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de spaniol cu cioc necruțător spre regat și spre nevasta care coase. Nevastă spre care nu prea mai merita să se-ndrepte, marea fiind albastră și ea Îmbătrînită-n stand by, cu sînii atîrnați pe șolduri, deși Îi Împletea regelui un pulover credincioasă ca orice regină cu sindrom. („Femeile și muzica ar trebui să nu se demodeze niciodată” - William Goldsmith.) Totuși, În teritoriu nu se cînta decît hip-hop, femeile se demodau rapid, cît despre regat nu merită să pomenim decît faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe mări, o călătorie legendar inițiatică, s-a vrut ea acum trei milenii, amețitoare devenind la Începutul secolului trecut În Dublin, geografică dovedindu-se acum, color, plină de aventuri, primejdii, valuri cît casa. Și-n timp ce aia-i coase puloverul, iaca Ciclopu’, care Înghite-un marinar. Precum Chronos. Dar nu asta-i important, important e cum arată personajul, cu ochiul cît ceapa antică direct În mijlocul frunții, supărat, bețiv, și-l mănîncă pe nenorocit. Urmarea nu mai contează, deoarece Runaway Train
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tehnic. Douăzeci de ani de marginalizare sînt greu de suportat. Odată lămurite aceste avataruri, vietatea prezidențială a glăsuit În microfon că nu se simte vinovat de nimic, nici de decembrie, c-abia sosise, era iarnă, haos, și el doar În pulover, nici de mineriade, deoarece așa este dînsul, bun. Și dacă părinții soldaților Împușcați la Otopeni Îl Întreabă În România liberă de pomană cine-s criminalii, el ondulează cîte-un verb, ce era să facă, nu știa nimic, c-a venit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o haină gri de alpaca și pantaloni negri, se Îndepărta pe sub dafinii de pe trotuar. Enrique rămase la locul său, dar nu mai văzu pe nimeni altcineva. RĂmase acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea, apoi Își luă puloverul de pe colivie și se ÎmbrăcĂ cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
jur și trăgÎnd cu urechea, apoi Își luă puloverul de pe colivie și se ÎmbrăcĂ cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele era Încrețită și albită de la transpirație; În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
inima de gheață și te urăsc. Acum suferea din nou, el, care crezuse că are inima de gheață și că nimic nu-l va mai putea răni vreodată, cu excepția durerii fizice; așezat pe pat, se aplecă În față. — Ridică-mi puloverul. — Nu vreau. Și-l ridică singur la spate și se aplecă din nou. — Uită-te, Maria. Asta nu-i din nici o carte. Nu pot să văd nimic. Nici nu vreau. Pune-ți degetele pe șale. Simți cum degetele ei ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de cînd am plecat. — Mai avem o bucată puțin mai grea, pe urmă una foarte grea și după aia am ajuns. De-acum putem să așteptăm să se facă lumină. Culcă-te, Piticot. Nu ți-e frig? — Nu, Nickie. Am puloverul pe mine. Se ghemui lîngă el și adormi. În scurt timp adormi și Nick. După două ore Îl trezi lumina dimineții. Nick Înconjurase de cîteva ori tufele pînĂ s-o ia pe poteca pe care se transportau buștenii. — SĂ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși, șepci și pulovere. Știa cît fac coșurile alea aduse de indieni și era prea tîrziu să le mai poată da la un preț bun pentru anul Ăla. — De ce le-ați adus așa de tîrziu, doamnă Tabeshaw? Întrebă. — Prea multă distracție de 4 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întors să supraveghez drumul s-a deschis ușa estaminet-ului și apărură doi civili purtînd chipie și haine de lucru, fiecare ținînd În mîini cîte două sticle. Traversară agale intersecția și apoi o luară pe cîmpul din spatele ambuscadei. Erau Îmbrăcați cu pulovere, sacouri vechi, pantaloni de doc și cizme de cauciuc. — Red, stai cu ochii pe ei, spusei. Veneau Încet spre noi și la un moment dat Înălțară sticlele deasupra capetelor, cîte una În fiecare mînĂ. — Aplecați-vă, ce dracu’! strigai, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de ultima dată. Vara-Mare mi se pusese pe ochi. Părea a dura o eternitate și-o zi. Nu vedeam că Iordan aștepta să plece. Nu-și mai antrenase mîinile. Iubitamuzica își cerea drepturile. Se lăsase frig. Într-o seară, cu puloverul băgat sub rochia lungă, din garofiță transparentă, cu bretele, mi-a fost clar că n-o să se însoare cu mine, că n-o să avem copii, că n-o să murim împreună. Și ce jalnic se ofilise ultima petunie! Confirmarea a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la picioare o creangă de nuc. O iau sol de pace pe umăr. Ezit în fața gardului înalt, de lemn, dar sun. Rusalin, mai exact cel care-i acum Rusalin, vine la poartă într-o tunică de postav, pusă peste un pulover alb. Merge țeapăn, de parcă duce o oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la care stilist realizase culoarea respectivă după o singură privire aruncată produsului finit. Nicicând privirea mea nu poposise asupra unor bărbați mai arătoși. Erau cu toții Într-o formă fizică perfectă - nu prea musculoși, pentru că „așa ceva nu e deloc sexy“ - iar puloverele pe gât cu dungi fine și pantaloni strâmți din piele scoteau la iveală o viață Întreagă de ședințe În sălile de sport. Poșete și pantofi pe care nu Îi văzusem niciodată purtați de oameni adevărați țipau de la o poștă Prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ordin intelectual sau artistic, oricât ar fi fost ea de esoterică sau neobișnuită, Își avea locul ei la Brown. Vestimentația de mare clasă era poate singura excepție de la acest fapt binecunoscut. Cei patru ani petrecuți bântuind prin orășelul Providence În pulovere de lână și bocanci, adâncită În studiul impresionismului francez și În redactarea unor interminabile eseuri pentru orele de literatură engleză, nu mă pregătiseră În nici un fel pentru primul meu loc de muncă postuniversitar. Reușisem să amân acel moment cât putusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de metal fără de care era aproape orb. A sunat cineva azi dimineață, sau doar am visat? — N-a fost un vis, am zis eu și m-am strecurat Înapoi sub plapumă, deși Îmi trăsesem deja pe mine jeanșii și un pulover pe gât. Am avut grijă ca părul meu să nu-i ude perna. Lily era la telefon, am continuat. Tipa de la resurse umane de la Elias-Clark a sunat la ea acasă pentru că le-am dar numărul ei de telefon. Ghici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prăbușit pe acel mare și minunat pat, după ce mi-am lovit la intrare glezna de rama de lemn. Rahat. Ce fac acum? După ce mi-am stors creierii și mi-am luat toată garderoba la mână, am decis să port un pulover albastru deschis și o fustă neagră până la genunchi, cu cizmele mele negre trei sferturi. Știam deja că o servietă nu avea să fie potrivită acolo, așa că nu-mi rămânea decât să port geanta neagră de pânză. Ultimul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Toate cântăreau sub cincizeci și cinci de kilograme. Pe când stăteam pe scaunul meu rotativ de birou și mă căzneam rețin numele tuturor, și-a făcut apariția cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o În viața mea. Purta un pulover delicat din cașmir care părea tricotat din norișori roz. Părul uluitor de alb i se revărsa, buclat, pe umeri. Trupul, Înalt de un metru optzeci, părea să aibă exact atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu căptușeală din blană de nurcă de la Miuccia Prada, o brățară Verdura cu mai multe rânduri de diamante din partea lui Aerin Lauders, un ceas Încrustat cu diamante de la Donatella Versace, o ladă de șampanie din partea Cynthiei Rowley, un set cu pulover fără mâneci și poșetă de la Mark Badgley și James Mischka, o colecție de pixuri Cartier de la Irv Ravitz, un șal de șinșila de la Vera Wang, o jachetă cu imprimeu zebră de la Alberto Ferretti, o pătură cu imprimeu Burberry de la Rosemarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
părea a conține sute de sticle de vin și șampanie, opt sau zece poșete Dior, câteva zeci de lumânări parfumate, câteva vase orientale din lut, pijamale de mătase, cărți legate În piele, produse pentru baie, batoane de ciocolată, brățări, caviar, pulovere de cașmir, fotografii Înrămate și un număr suficient de aranjamente florale și ghivece cu flori cât să poată decora una dintre acele festivități gigantice, În cadrul cărora cinci sute de cupluri se căsătoresc pe un stadion din China. Doamne sfinte! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își aranja sutienul fără măcar să-și Încetinească goana frenetică. În timp ce redactorul-șef ieșea În fuga mare din toaleta bărbaților, am aruncat o privire dincolo de el și l-am văzut pe James, cu o expresie agitată, verificând dacă are scame pe puloverul negru de cașmir și umplându-și gura cu bomboane de mentă. Afară doar de cazul În care erau instalate boxe În toaleta bărbaților tocmai pentru asemenea situații, nu-mi prea dădeam seama cum de aflaseră. Tare m-aș fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spate. — La Plaza, te rog. James mă aștepta pe treptele de afară, deși trebuie că temperatura coborâse binișor sub zero. Se dusese acasă să se schimbe și părea foarte, foarte slăbănog În pantalonii lui negri din piele Întoarsă și În puloverul lui alb fără mâneci, care scotea la iveală bronzul de miez de iarnă obținut artificial, dar foarte reușit. Eu arătam În continuare ca o amatoare, În fusta mea mini marca Gap. — Bună, Andy, cum a mers cu dus-și-predat-Carte? Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
săream direct din pat sub duș. Urma o scurtă luptă cu dulapul, de regulă Între 6:31 și 6:37 a.m. Lily, care nu era nici ea te miri ce expert În materie de modă, cu veșnicii ei jeanși, cu puloverele decolorate L.L. Bean și cu colierele ei de cânepă, spunea de câte ori ne vedeam: „Eu tot nu pricep ce porți tu la serviciu. E vorba de revista Runway, pentru numele lui Dumnezeu. Hainele tale sunt drăguțe, ca ale oricărei alte fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dumnezeu - era inacceptabil să mai pun pe mine haine rupte, șifonate, pătate sau care mi-au rămas mici. Am dat de-o parte bluzele mele obișnuite, cu guler prins În nasturi, și am scos la iveală fusta Prada din tweed, puloverul negru pe gât Prada și cizmele trei sferturi Prada, pe care Jeffy mi le dăduse Într-o seară, pe când așteptam Cartea. — Ce-i asta? Întrebasem eu desfăcând fermoarul sacoșei. — Asta, Andy, este ceea ce trebuie să porți dacă nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]