2,483 matches
-
Fac pomeni de sâmbăta morților pentru răposatu, bărbatu-miu. - Așa. I-ai dăruit lucrurile? -l le-am împărțit. - Moliftele i le-ai făcut? - Le-am făcut. - Bine. Acu du-te. Baba Marghioala se scula în picioare, își freca genunchii amorțiți, pupa dreapta popii și se mai închina o dată, ieșind de-a-ndaratelea. Când băteau clopotele pentru slujba cea mare, de seară, babele ieșeau în prispa bisericii. Sufletul lor, ca hârtia. Coborau copleșite scările, una lângă alta, privind cerul dulce de primăvară. Trăgeau în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zice? Ce zice? ^ - Zice că să fie ale dracului de fleoarțe, că nu le mai ajunge... Iar fl pomenii pe Necuratu! - Nu le mai ajunge, ce, nu știu eu? - Parcă a croitorului e mai brează? Da o lovește el, Dumnezeu, pupa-i-aș curu lui! O lovește, când cu gândul n-o gîndi! - Taci, coană Tinco, taci, nu mai blestema, știi că ai o gură rea! - Ba am să ridic mâna, că nici nu dă pe la biserică. P-astea numai când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi întreb. Bine? Nu v-a fost frig?" Ei, nimic. Mă spăl, îmi iau halatu, îmi vine ajutoru. Îl întreb: "Cum crezi, Vasile, că stă fierea-n ăsta?" Mortu pare cumsecade. Mă uit la buzele lui. Câte muieri o fi pupat? Pe munile țepene are inele. Încă Vasile îmi spune cîteodată: "Mă nea Fane, ce-ar fi dacă am opri noi verighetele astea? La ce-i mai folosește mortului?" Nu m-ating. Îl înjur și-l pui să-și vadă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strigau la lăutari să le cânte cântece pungășești și-i răsplăteau. Puteau să ia ștoalfele de șolduri și să le învîrtească până amețeau. Erau niște transilvănence grase, cu pieptul mare, toate buzate și blonde, cu părul scurt, pofta lui! Le pupa după ureche și le scotea în curte. Nechezau ungurencele, că le plăcea, își alegea. Era de unde! Spre ziuă le întindeau pe nisipul vreunei binale și le dezveleau. Tocmai duminică dimineața le dădeau drumul, țepene de frig, dar mulțumite. Că se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-al dracului!" Cum să nu te umfli de mîndrie? Didina își apăsa pieptul pe brațul lui și meseriașul se pierdu. Începu să trăncăne. C-o fi, c-o păți. Uitase de toate. După un dans o aduse la masă, îi pupă mâna și, uluit încă, se așeză la locul lui. Bău pe nerăsuflate și își pironi capul în pământ. Nevestele nu se întorseseră. Se ridicase Gheorghe și Paraschiv să le învîrtească. Grangurii nu se supărau. Au mai cerut câteva sticle cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la urmă i-a învins băutura. Spre ziuă se pupau cu Gheorghe, care le umbla prin buzunarele de la spate. - Al nostru ești, nene Costică, spunea codoșul, că aflase cum îi cheamă. Să-ți trăiască nevasta și copiii, c-am auzit c-aveți și copii... - Să trăiești, puiule! Și iar se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu Gheorghe, care le umbla prin buzunarele de la spate. - Al nostru ești, nene Costică, spunea codoșul, că aflase cum îi cheamă. Să-ți trăiască nevasta și copiii, c-am auzit c-aveți și copii... - Să trăiești, puiule! Și iar se pupau, prieteni la toartă. Cocă s-au făcut draibării. Au chemat lăutarii la masă. - Mă Piculeață, ia vin', mă, de cântă Iu nen-tu! striga conu Costică Galeș, de era negustor în Piața mare, meseriaș vechi, că-l știa o lume. Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Picu Calată, mățarul de la coada Dristorului. Grigore Piculeață s-a dat aproape cu ai lui. 202 - Să trăiți! zicea. \ Conu Costică 1-a măsurat și s-a sculat în picioare. Se cam clătina, t dar s-a ținut bine. -La pupat pe lăutar pe amândoi obrajii și-a oftat: - Ia să te-aud... Meseriașii aveau niște fețe grele, ostenite de băutură. Țiganii au încordat viorile și Piculeață le-a stihuit la ureche: Izvoraș cu apă rece, Pe la poarta mfndrii trece, Trece
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le plăcea și lor ibovnica. Au ocolit tot salonul. De pe margini, meșterii aruncau cu confeti și cu serpentine roșii. Lanțurile de hârtie îi legase la un loc, și Petrică Cîrcu a oprit-o sub candelabru și-a dat s-o pupe. Atât așteptase Bozoncea. A răsturnat masa și-a strigat: - Săriți, mă, că-mi fură nevasta! Lăutarii s-au oprit uluiți din cântat. Doar așa era obiceiul! Sandu și Nicu Piele i-au și încălecat pe negustori. Gheorghe cu ucenicul s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân îi apucă mâna să i-o pupe. - Dom' comisar, gîndește-te la bătrânețele mele! Nu știu nimic! Să-mi moară ce-am mai scump dacă știu ceva! - Caii, unde sânt caii? - Iartă-mă, dom' șef! Iartă-mă! se ruga caiafa. - Caii! Caii! striga presarul într-una. - Nu știu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
școala lor, zisese în cele din urmă și domnul Aristică, te dau la croitorie dacă ție nu-ți place. Eu nu-mi chinui copila pentru niște sclifosite de profesoare! Ești sângele meu, cu palmele astea te-am crescut... Și-o pupase pe frunte, mîngîindu-i părul aspru. Dar nici la croitorie nu s-a dus Veta. Îi plăcea să stea mai mult pe maidan, să joace bile cu băieții sau să tragă zmeie în cartier. Vara pleca de dimineață pe groapă să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecea de o sută de ani. Se spovedeau ca muierile și țineau posturile ca să intre în rai, împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să li se dea din colivă. Erau cuviincioși, și unele femei le pupau mâinile cu respect. Când bătea vântul în câte un drapel, mahalagiii știau că bătrânii se mai împuținaseră. Plecau liniștiți în lumea drepților, ca și când n-ar fi fost. La miezul nopții, limbile se dezlegară. Babele se încălziseră cu țuică și aveau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înainte, la negustor. Nevestele rămase acasă scoteau din magazii albiile mari de rufe, le umpleau cu apă fierbinte și își spălau copiii pe cap. După ce le frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac cum e rugina. Se legau cu panglici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
N-a fost ușor, Dumnezeu îi știuse cum o tuliseră scăpând de sergenți. S-a bucurat Paraschiv: - Credeam că tu mi-ai mâncat libertatea, fato, că tot ieșeam... Gagica râdea și plângea, ținîndu-l de gît: - Sufletelu meu, sufletelu meu... Îl pupa și nu-i mai dădea drumul. Mașina i-a lăsat la capul Cuțaridei. De acolo au luat-o spre groapă, că ieșise soarele. Pământul maidanului scotea aburi calzi, și ei umblau osteniți de bătăi. Gheorghe nu spunea nimic. Îl ținea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luptat cu șiroco. Zarva, ce întotdeauna îi pătrundea în urechi și în creier, tâmpindu-l de cap. Ce aveau de spus sufletele acelea ale nimănui atunci când se trezeau. Își povesteau visele? Ei, călugăre, vrei să vii cu mine la Ischia? Pupă apa mării și pentru mine și spune-i fetei tale că aici unde lucrezi e un loc frumos, nu-i vorbi de noi, de duhoarea noastră de latrină. Dar cine se mai gândește la voi când urc în barcă? În
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Schweindi al ei. KARLI (arată către frumoasa Pereche): Se prea poate ca cei de colo să nu se pocnească de loc, că sunt prea fini pentru așa ceva. Se prea poate ca să fie prea fini ca să și-o și tragă. Se pupă și cu asta basta. Sunt din soiul care, probabil, nici nu miros a oameni. HASI: Ce știți d-voastră despre puritatea inimii, domn' Karli. Există oamni care sunt ca făcuți pentru aceste chestii grozave. Trebuie numai să aștepți, până când lumea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o tristețe. Oamenii ăia de colo își pot permite să cumpere o tristețe când au chef, fără să trebuiască să sufere de dureri. Asemenea oameni se mângâie unul pe altul și sunt triști, pentru că sunt atât de fericiți, sau se pupă, pentru că știu exact, că tristețea este cea mai bună prietenă a norocului. (Karli îi dă o scatoalcă peste frunte și-i clatină capul) SCHWEINDI (zelos): Oamenii ăstia sunt oameni fără băgare de seamă, oamni rari, dar fini și plini cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fost o mizerie, a fost cu siguranță o aluzie. (toți ridică mirați capul și o privesc pe Hasi) JÜRGEN: Vedeți d-voastră, așa ceva este cădere în păcat. Asta este ca și cum cineva în Paradis face o plimbare și peste tot se pupă gazelele cu leii, și dă peste o vâlcea plină cu doze cu bere, pielițe de cârnați, șervețele și prezervative folosite. Și dintr-o dată, cu o singură mișcare devine întregul Paradis un loc de picnic plin cu megieși de-ai noștri
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de o viață măreață Nici un om (bea) Numai oameni zilnici Și un președinte zilnic Când poporul are parte de o salopetă de muncă generală Când poporul iar a făcut pe el Atunci un președinte se împiedică în ogorul roditor Și pupă sfecla de halit Și apoi se lasă scărpinat mai departe de către poporul german Pentru că pantofii de lac strălucitor de negri în umbrita coasă Pentru că poporul trebuie să pășească Pentru că întregul popor trebuie să fi pășit Pentru că el vrea Poporul Reprezentanții
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu ești beat. EL: Dacă spui că ar trebui să mă îmbolnăvesc, atunci mă pun la zid și mă împușc. Și imediat devin al tău, un prieten învățat, un ghid prietenos ca o scăpare din îngrozitorul tău peisaj, unul care pupă bucuros mâna fundului. Este oribil, și tot ceea ce poate să însemne așa ceva, că tot ceea ce este de necrezut mai întâi trebuie sfârtecat. EA: Istoveala vieții... asta obosește. Poate, cine știe, o să ne întâlnim din nou. Când totul va fi ars
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
către compozitor) are un drept îngrozitor, dreptul total. E cel mai uriaș drept în universul ăsta, cel mai înalt și frumos drept total. El este ultimul sunet din viața mea. (îl privește galeș) IMPRESARUL: Târfă, mortăciune cu pizdă... nu-l pupi tu pe ăsta în vecii vecilor... niciodată. COMPOZITORUL (impresarului): Și tu nu o să pupi niciodată seria ta de figurante pizdoase în corpul tău obscur și șvăbuit în cel mai înalt grad... în vecii vecilor... niciodată, haha. (cântăreața plânge în hohote
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
universul ăsta, cel mai înalt și frumos drept total. El este ultimul sunet din viața mea. (îl privește galeș) IMPRESARUL: Târfă, mortăciune cu pizdă... nu-l pupi tu pe ăsta în vecii vecilor... niciodată. COMPOZITORUL (impresarului): Și tu nu o să pupi niciodată seria ta de figurante pizdoase în corpul tău obscur și șvăbuit în cel mai înalt grad... în vecii vecilor... niciodată, haha. (cântăreața plânge în hohote, pianista rânjește răutăcios) MECENA: Liniște, acum trebuie să deviem totul, rogu-vă frumos, să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
PIANISTA: Putina de presat Strigătul apăsării Putina morții Conotația durerii Mereu sincron în afirmații Durerea se eliberează dedesubt Nici o spumă moștenită la lene de la buzele aventuroase Pumnul gata lovit din nou în stomacul făcut țăndări Strada se întinde peste noi Pupă burta de grăsime Muzica interpretează Interpretarea Interpretăm conținutul lipsei de conținut Interpretăm cu pasiune lipsa pasiunii A VORBI, A CĂLCA, A LOVI, A FUTE coada sângelui. COMPOZITORUL (o ia melodramatic în brațe): Defecțiune Sunet fals Promițători de tot felul Lumina
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în descrierea primei nopți împreună a celor doi proaspăt căsătoriți, decrepitudinea lui Ianuarie și exacerbarea propriilor performanțe sexuale, de care este mult prea orgolios, nu puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel voios/ și a pupat-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]