3,728 matches
-
pe unde Lacrimă pe-o salbă de turcoaze. Lasă-mi inima să-ți fie liră Degetele-ți tandru mă mângâie Să-ți fiu toamnă, galbenă gutuie Când pe boltă stelele se miră Și, geloasă, luna se-nfioară Răsfirându-și trena în pustiu. Vreau romanță veșnică să-ți fiu Tu-mi fii cântec plin de primăvară! --------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu, Cluj 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (3) / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
alții vă dați vina, Unde e curajul, unde e rușinea...?! Dați înapoi tot ce-ați furat, Comisioane, vile și palate, Conturile grase, luxoasele vacanțe, Femei, poșete și extravaganțe! Ca în descântec vă blestem. Plecați de-aici, nu lăsați semn! În loc pustiu, loc blestemat, Lumea de voi s-a săturat. Unde popă n-a tocat, Unde cocoș n-a cântat Unde câine n-a lătrat, În jar și foc, în fund de iad. Ionel GRECU 06 XI 2015 Referință Bibliografică: ROMÂNIA ÎNDOLIATĂ
ROMÂNIA ÎNDOLIATĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374913_a_376242]
-
social, chiar dacă metafora este arhiprezentă în continuare de stil și expresie. Florile se veștejesc și mor într-o lume care ar fi trebuit să fie templul iubirii. „Și zidurile repetându-se cu ceremonie, și tu divizându-te la nesfârșit prin pustiul înaripat și cineva cuvântând înaripat despre dezvoltarea controlată a planetei.” (Flori veștede) Cei care mai iubesc, cei care simt frumosul înconjurându-i, devin proscriși, devin damnați, într-un spațiu pustiit de idei și comportamente nobile, sunt vetuști declarați piese muzeale
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
sigur că vei intra în șomaj acum floarea s-a închis în sine, receptacolul ei ascultă vocea Europei Unite. Doamne, ce-i de făcut?”( În marginea nopții) Citind, ca în Bacovia redivivus, azi actualizat, dar cu același corolar sumbru al pustiului, al târziului, omniprezente, impresia rămâne de îngrijorare, de neîncredere și încordare, într-o ecranare onirică. Visul florii de a erupe frumusețe într-un sol murdar, otrăvit, nu râmâne decât închipuire, iluzie arsă a prezentului trăit. „Prea departe, nu știu, doamna
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
Hristos. La fel Revelația nu este o sumă de propoziții sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viața Sfintei Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, ruperea omului de Dumnezeu și de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia este modul existenței în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sfântul Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Altfel spus, nu se poate
BISERICA „SF. AP. ANDREI” DIN MUNICIPIUL ORADEA, JUDEŢUL BIHOR – OAZĂ DUHOVNICEASCĂ DE DĂINUIRE, PROPOVĂDUIRE ŞI SLUJIRE AUTENTICĂ, RODNICĂ ŞI BINECUVÂNTATĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1708 din [Corola-blog/BlogPost/374990_a_376319]
-
Răgaz) Definiția singurătății, ca stare care zdrobește omul, își găsește locul într-un alt poem semnat de autor. Prin metafore simbolice, aceasta este dezvăluită precum o peșteră sau chiar ca un testament. Toate comparațiile însă vin să întărească ideea de pustiu și rece: “ singurătatea-i peșteră adâncă/ singurătatea-i un ocean dement/ singurătatea-i iederă pe stâncă/ singurătatea-i ca un testament.” (Singurătatea) În lacrimi de rouă se aprind poeme arzătoare în care vibrează sentimente mistuitoare: “scriu poezii cu lacrimi dulci
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
duminică într-o oglindă spartă te-ai spart în noaptea dintre două mantre de ce-ai lăsat trăirile deșarte într-un alcov cu voci de plictseală ai strâns în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al
DIN ȚĂNDĂRI CHIBZUIALĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375083_a_376412]
-
îmbrac, n-aș vrea, dar iarna bate pe la uși și zbiară. Vin ghețarii disperării, să ne-nchidă verzi hotare Și mi-e lacrima un țurțur, când nu mai miros o floare; Corbii se-nvârtesc deasupra, și pândesc cu disperare În pustiul dintre ceruri, prada viselor amare. Aș plăti la vama sorții, cu albastrul din privire Și sub talpa neputinței, nici nu mi-aș ieși din fire; Doar s-alung pustietatea. Lui Odin să-i cer o cupă Din alesul mied, ca
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
vers ce s-a surpat La prima zguduire de cuvânt Și-mi leg de glezne alte depărtări. Scriu tot mai des poeme de pământ Și tot mai rar poeme de-mpăcări... Azi te-am strigat în gând dar și-n pustiu, Și-n centrul universului, și-n mit Și în terariul lumii auriu... Vântul mă știe... Tu... n-ai auzit... Referință Bibliografică: Poem de pământ / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1366, Anul IV, 27 septembrie 2014. Drepturi de
POEM DE PĂMÂNT de AURA POPA în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373822_a_375151]
-
optimiste: „Prin faldurile sorții rămânem cascadorii” mereu salvatori. Simbolul „suflete de ceară“ străbate - direct sau indirect - întregul volum. Poeta este în căutarea drumului spre sine („sufletu-mi ars“, „potecă de-ascet“), dorindu-se „înger de lumină“, dându-și întâlnire “cu pustiul”, urmărită de “fantomele de clipe...,/ figuri de ceară”, de “chipul de ceară”, „ghilotina semnelor de ceară“, „idoli de ceară”, „inimi de ceară“, de „curcubeul în ceară-ncremenit”. Meditând pe tema timpului, eul liric constată cum „trecutu-și pleacă fruntea“, „prezentul își
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
acelor stele năruite-n mare, ce m-au umplut de năzuințe care de care mai hoinare ‘nainte de a părăsi celestul și-a se ascunde solitare, că-n fiecare con al umbrei care se prelinge-n trupul meu, mă sfâșie pustiul, sărind cu colți nebuni de leu la lebedele albe lucind gingaș pe-al vieții mele heleșteu! Ah, strânge-mi-s-ar drumurile-n cârdurile de petale ce zboară desenând prin vânturi tablouri abisale purtând departe de timpul absolut amprentele astrale, că-n ceața
DORINŢE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373853_a_375182]
-
pân-la urmă încântarea acolo unde nu se-așterne niciodată peste noi abandonarea și unde s-a pierdut pe sine, nesătulă, așteptarea, că pradă pentru toate, nicicând nu am să fiu și nici n-am să mă pierd cu totul în pustiu atâta timp cât zborul încercării pe de rost îl știu. Referință Bibliografică: DORINȚE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DORINŢE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373853_a_375182]
-
naște a doua oară cu măduva spiritului o aură luminoasă, pe brațe maci înfloriți de cu zori, în urmă trecutul îndepărtându-se-n uitare. Cei care nu iubesc vor prețui mândria, se vor risipi precum norii de nisip vânturați din pustiul de vorbe uscate, căzuti peste sufletele care se tem. Numai tu ai venit pe val imaculată la început, iertată la plecare, întoarsă-n păcatul originar. Surâsu-ți rămâne pe fața lumii ascuns în cuvinte ori pictat la vedere pe pânze. Eu
VERSETE ALBE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373861_a_375190]
-
acea comunicare tăcută din timpul vieții. Vorbea și-mi transmitea și ceea ce parcă ar fi vrut să-mi transmită Teodor. I-am întrebat dacă sunt bucuroși acolo, împreună și mai ales ce voi putea face eu mai departe singură, în pustiul pământului fără iubirea lor uriașă. Andrei mi-a arătat cerul din acel vis și parcă a deschis un contur al unei inimi uriașe. Inima era albă. Am întins mâna să o ating și în clipa aceea a dispărut și m-
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
fi eu, trupul nu-mi pot atinge, Ma văd pe mine, un străin în vise, în zbor, Ce dureri stinge, și-amaruri în șoapte-nvinge... Sunt doar o umbră rătăcind prin umbra lumii, Umblând desculță în zări, pe maluri în pustiu, Reflectată-n unduiri, în lumina lunii, Călătorind printre stele strălucind târziu!... Referință Bibliografică: Străin în vise / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2291, Anul VII, 09 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys : Toate
STRĂIN ÎN VISE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374030_a_375359]
-
2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Simun ... Nisipurile Timpului foșnesc când freamătă a sufletului dune ... Prin colb de patimi grele retrăiesc ceva ce nu oricui putea-voi spune . Să domolesc Simun sub palmieri ! Ce veselii să-nece în pustiu o pătimire dată azi și ieri și ce va fi apoi, eu pot să știu ? Clepsidra-și curge neabătută ora cu ritual și ritmul implacabil . Stăpână e pe calea tuturora, într-un „ mereu ” ades imaginabil . Tu, frunză care-adăpostești destinul purtând
SIMUN ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374048_a_375377]
-
știam de la prima ochire pe-o pagină, cine tara-tara de doi bani jumătate, de-amorul artei cum s-ar spune, rotind mii de cuvinte, astfel încât prin aiureală de cap, să-ți pună căpăstrul și să pară scrisul viu. Scarabeu în pustiu. Să nu mă întrebe acum cineva ce-i acela scris viu. Viu adică viu și cu asta, gata! Viu, viu, dar în ce stil? Ce stil ar fi mai penetrant și mai ales instructiv, adică să și ducă la ceva
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
Autorului Ce i-ai cerut- măicuța, în dar, lui Dumnezeu, Când mă zbăteam în tine să vin pe lume, eu, Ce i-ai șoptit în taină, ce l-ai rugat, nu știu, De m-am născut durere și plânset și pustiu. Ce i-ai cerut tu, oare, când pe genunchi stăteai, Ce-ai vrut să fiu și... mama... ce ruga înălțai În nopțile acelea, ce-i spuneai lui Iisus, Vei fi cerut canoane, vreo cruce grea, de duș? Ce ai dorit
VEI FI CERUT SĂ-MI FIE CUVINTELE, POEM? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374104_a_375433]
-
Ce n-ar fi scrise niciodat’ dacă-ar fi fost senin. Cu pana rătăcind slugarnic printre gânduri Când pleci de lângă mine, mai mor câte puțin! Mai mor câte puțin (și mor!) în ceasuri de restriște Pân’ ce în sufletu-mi pustiu nimic n-o să mai miște! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: AR TREBUI SĂ ȘTII... Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2267, Anul VII, 16 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Virgil Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AR TREBUI SĂ ȘTII... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374115_a_375444]
-
a tremurat tristetea-n gând, Am transformat trăirea într-o poezie. Mi-am prins o aripă în norul plumburiu Și-a fulgerat cu zbucium și durere, În ploaia-ntunecata n-am putut a cere Să-mi vindec zborul în acest pustiu. Referință Bibliografica: MI-AM PRINS SUFLETUL / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2301, Anul VII, 19 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MI-AM PRINS SUFLETUL de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375339_a_376668]
-
Hristos. La fel Revelația nu este o sumă de propoziții sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viața Sfintei Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, ruperea omului de Dumnezeu și de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia este modul existenței în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sf. Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Nu se poate reduce creștinismul
DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN TRIA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375341_a_376670]
-
doar neliniști în zarea purpurie. Pe-ntinsurile întinse ,din mari până la munți plâng zări fără de zare,lipsiți de arbori sfinți sub albă lor cărare trec piscuri fără frunți durerea și plăcerea e viața atâtor prinți! Cărarea vieții noastre ,se-mprăștie în pustiu sub tei de primăvară pierduți în infinit ai adormit în iarna ,luceafăr cenușiu călăuzind lumină pierdută-n asfințit! E iarnă peste lume ,e ceață peste noi se-ntorc din nemurire argați și puri flăcăi să facă plaiul nostru pierdut în
TRIBUT de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375440_a_376769]
-
sinonomi Pictată-i lumea cărții de înțelepciuni! Viziuni de aur scrise de albastrul.. Cernelii scurse pe valurile mării Unde lumina și lacrima-i plină de îngeri, Penițele pigmentat-au stelele lucii! Pe foile albe-s descrise.. Paradisele pline de hieroglife Pustiuri mari cască gura sorbind, Plaje-ntinse ce se pierd în nori de nisip... Înțelepciunea cărților profundă Vine din cerul ce-a clipit din geana Fulgerele de lumină ce pătrund.. Prin vitraliile minții și abund ... Sublimul înțelepciunii-i soare-n cuvânt
COPACI ȘI CĂRȚI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375449_a_376778]
-
și... Îngeri care să poarte povară dincolo de moarte Plecarea-i forfotă de mașini și oameni Totu-i durere ...doar o privire aruncată ... De ochiul alb al lui Dumnezeu din cerul cenușiu Aruncă valul lumii-i în negru și-un mare pustiu Ninge cu fulgi mari și albi ce s-aștern tăcuți Zburdălnicia sufletelor e-aici pe pământ Se întinde iernativ covorul alb într-un gând Comoara de atlaz ...ninsoare putrezind.... Referință Bibliografică: ÎNCĂ-I IARNĂ ÎN ALB ȘI NEGRU / Zamfira Rotaru
ÎNCĂ-I IARNĂ ÎN ALB ȘI NEGRU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375445_a_376774]
-
treceau înaintea dimineților sale a fost vineri și apoi duminică pe acest om niciodată credința nu l-a pierdut chiar dacă atunci în urletul mării apele au încercat să-i muște din trup nu a fugit nici după ziua aceea în pustiul pustiei cutremurat a căzut și a plâns au trecut zile și luni și mulțime de ani iar Petru încă plângea de câte ori auzea cocoșul cântând și nu doar o dată i s-a dat să audă-ntrebarea și nu doar o dată s-
IAR PETRU PLÂNGEA DE CÂTE ORI AUZEA COCOŞUL CÂNTÂND de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375482_a_376811]