29,239 matches
-
cine mai știe cine"; despre profunzime și alte chestii serioase: "să mă mângâi în palmă/ până îmi țâșnește sângele/ și să miroasă intens/ a duh sfințitor/ să mângâi mai departe cu spatele tot cerul/ până va țâșni dintr-odată dumnezeu râzând cu gura până la urechi/ ca dintr-o procesiune/ și tu să continui cu toate lucrurile triste ale lumii/ va să zică 21 de grame/ în împărăția cerurilor/ acolo tot singuri dormind pe zăpadă/ cu plase de prins onafimi/ dintre mai multe tristeți
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
bun pentru strădania ideologică a poeziei oportuniste decât afirmația apodictică, difuzată printr-o reverberație, a lui George Lesnea dintr-un poem recitat la toate festivitățile: "Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/ și-n cele ce mâine vor râde la soare,/ E-n holda întreagă și bobul mărunt/ și-n viața ce veșnic nu moare". Scriu productiv și cinic în stilul proletcultist: Mihai Beniuc, Maria Banuș, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu, Mihu Dragomir, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu, Nina Cassian
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
grumaz cu ciomagul și câinele se retrase la loc. Și stai acilea până pe-nserat? am întrebat. El aprobă, tot așa, gâjâind, dar altfel ce putea să fie o afirmație. Te-nsori anul ăsta? am încercat să glumesc, - la toamnă?... Stănică râse și lăsă capul în jos. Să iei - am zis - o fată frumoasă... - îmi veni să spun, așa, ca Lenuța, care lucra la cantină; dar m-am oprit, nevrând să merg prea departe în intimitatea lui... Dar el parcă îmi ghici
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
capul în jos. Să iei - am zis - o fată frumoasă... - îmi veni să spun, așa, ca Lenuța, care lucra la cantină; dar m-am oprit, nevrând să merg prea departe în intimitatea lui... Dar el parcă îmi ghici gândul și râse iarăși. Ei, atunci rămâi cu bine și să ne vedem sănătoși. Câinii se mișcară, văzând că mă mișc din loc. Dar Stănică-i ținu.
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
Vara lui 1969 îi aduce Luminiței un premiu II la puternicul festival internațional de la Bratislava, Cehoslovacia (“Bratislavska Lyra”) și conduce de asemenea către premii, la Creație, melodiile cărora le dă viață la festivalul de la Mamaia (“Of, inimioară”, “Ai plecat râzând”). În paralel, este tot mai solicitată de alți compozitori, interpretând cu succes melodii de Alexandru Mandy (“Masa tăcerii”, “Romanța dragostei”) și Cornel Fugaru (“De ce?”), împreună cu acesta din urmă efectuând mai multe turnee în străinătate. La cea de-a III
Povestea (?i... pove?tile!) continu? (V) by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83417_a_84742]
-
de nespusul, la confuzia prin care trec dimineață de dimineață. Dintr-un motiv asemănător, îl priveam intrigat, cu un amestec de uluială și admirație, pe Mircea Nedelciu, singurul om din toți cei pe care i-am cunoscut care se scula râzând, cu o molipsitoare bunădispoziție, gata să se apuce de treabă. Pentru un morocănos incurabil ca mine, Mircea Nedelciu părea să aparțină nu doar unei alte tipologii umane, ci altui regn. Cineva capabil să traseze atât de ferm, ca și cum ar fi
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
cu imperfecțiunile hărăzite... - atunci, în acea zi, auzindu-i glasul amabil de amfitrioană, mă trezisem la cuvintele rostite tare în pragul ușii deschise: - Vasăzică,... ai violat-o! și a trebuit să asmuțe pe tine pe Rex (câinele lup) brava, frumos... Râdea... Deborah o cunoștea bine pe G. După ce spuse ce spusese, mă luase la dans din pragul ușii deschise, și făcând cu mine câțiva pași legănați, - adăogase: pe G., dacă n-o... pe loc, dar știi, pe loc, pe loc!, te
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
și când, cu muzică înregistrată anterior, sau cu sunete înregistrate înăuntrul cuștii celor trei, sunete produse de mișcările sau de respirația lor - o adevărată coregrafie sonoră, cum a fost denumită. Cei din gheretă mai au încă manifestări obișnuite omenești, plâng, râd, dar alunecând și strecurându-se mereu unii pe lângă ceilalți, aproape nu mai pot fi deosebiți de cei alăturați, părând în unele momente un singur corp, format dintr-un conglomerat de membre. Nu mai sunt persoane de sine stătătoare, nu mai
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
la un moment dat eram convinși că pi este cheia universului și de bucurie eu am sărit de pe scaun în sus masa s-a răsturnat și toată băutura s-a vărsat pe cele două studente curgea băutura pe ele și râdeau de se prăpădeau râdeam și eu iar în mintea mea mahmură le vedeam goale (...) atâta știu că m-am trezit flămând dimineața și m-am dus direct la carrefour și-am umplut două sacoșe cu mâncare mâncarea din valiza mea
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
eram convinși că pi este cheia universului și de bucurie eu am sărit de pe scaun în sus masa s-a răsturnat și toată băutura s-a vărsat pe cele două studente curgea băutura pe ele și râdeau de se prăpădeau râdeam și eu iar în mintea mea mahmură le vedeam goale (...) atâta știu că m-am trezit flămând dimineața și m-am dus direct la carrefour și-am umplut două sacoșe cu mâncare mâncarea din valiza mea furată oare pi este
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
în ziua aceea fatidică să încerc peste vreo câteva zile" (tuom.ablog.ro). Păcălici se depărtează adesea de sensul de dicționar ("persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse", DEX), pentru a desemna depreciativ un "fraier": "un păcălici care râde întruna de parcă ar fi drogat" (ddtv.ro) Chiar pogonici a fost atras în această serie, probabil după ce a trecut prin faza asocierii cu universul infantil (o revistă pentru copii din anii comunismului se numea Arici Pogonici): "pândesc pogonici de-ai
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
dar se poate prea bine să/ fi crescut de două ori pe atât// pe măsuță lângă oglindă păstrăm păpușa ei cu păr auriu/ ne aducem bine aminte cum strălucea în soare/ când Oona o scutura de praf pe hăinuțe și râdea// odată ne-am urcat în pod și-am găsit o cărticică/ mică de rugăciuni era așa îndoită pe la colțuri/ și îngălbenită avea numele noastre unul sub altul/ scrise cu litere mari pe prima pagină/ Oona o furase de undeva și
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
când am ajuns la/nuc ne-am uitat unul la celălalt și Oona/ nu era cu noi// ni s-a făcut frică era seară hai s-o căutăm/am zis și chiar atunci Oona a apărut/sub nuc lângă noi râzând cu sticla de rachiu/între mâinile subțiri și a deșertat-o repede/în pământul uscat și rece". Copilăria, știutoare a toate, deși n-am fi bănuit, ne pune vrând, nevrând în cunoștință cu răul. Răul mai rău decât băutura bunicii
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă tare. G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare vervă. Se poate vorbi de o adevărată performanță artistică, întrucât G. Călinescu însuși nici nu apare în episodul respectiv. Memorialistul râde întâi de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar după aceea reconstituie comedia agitației care se produce în casa scriitorului când cineva îi sună la ușă: "lătrăturile furibunde ale unui cățel isteric
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
reverberație mirosurile propriu-zise cu mirosuri abstracte, inaccesibile chiar și celor mai rafinați fabricanți de parfumuri. Parisul e o carte poate fi considerat un adevărat recital Nicolae Balotă, un spectacol cu un singur interpret, inepuizabil, care reflectează în fața unor vechi monumente, râde la comediile franțuzești, polemizează cu Sartre sau cu adepții de azi ai marxismului, privește luna roșie și se gândește la violența care domină secolul douăzeci, încearcă să înțeleagă tânăra generație, își aduce aminte de propria sa tinerețe, mărturisește ce cărți
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
blazare sau doar inocent jucăușă: "Așa, deci, scrisul ca osîndă. Și îl găsești astfel pe unul / vorbind despre / salvare, într-o piață, după mulți ani, în el toate sunt elocvente, / numai partea aceea nepreocupată de vreun sens se joacă / și rîde ca o copilă". Raportul poeziei cu realitatea e, la rîndu-i, grațios sofistic, lunecos, cu o turnură ludică ce însă nu exclude enigma, precum un joc de-a v-ați ascunselea pe mize absolute: "O scurtă discuție cu poetul Kocsis Francisko
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
a produs, să nu mă supăr și să fac bine să răstorn coșul de gunoi. Eram suficient de tînără pentru ca toate aceste lipsuri, tot mai dramatice de la an la an, să nu mă atingă în adînc. După iritare sau nemulțumire, rîdeam. Sau improvizam. Ca studentă în anii '80, m-am hrănit, îndată după ce pachetul de-acasă era epuizat (lucru care se întîmpla foarte repede), pe lîngă invariabilul fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă de pește
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
foarte repede), pe lîngă invariabilul fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă de pește, tocană de legume (într-o anumită rețetă, aceasta devenea ciorbă), biscuiții cazoni (îi numeam ca atare) și ceai de zahăr ars. Rîdeam de cozile la oase - afumate - care adunau zeci, poate sute de oameni pe trotuarul din fața Filologiei care se învecina la acea dată cu o Gospodina. Făceam cozi doar la țigări și la cafea, invariabil în amestec (sau cu înlocuitori), uneori
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
figuri ale zilei, slujbașii de la o unitate de alimentație publică. Cîte nu puteau ei procura și la ce prețuri bune le puteau vinde, ce poziție privilegiată cîștigaseră și cîtă aroganță (de activist) se afla pe fețele lor! Pentru că ne-au rîs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
p. 65), "trupelnicia este o stare de cunoaștere" (p. 67), "ce mare noroc este să știi să îți folosești trupul în mod cumpănit, fără să te răstești la el" (p. 72), "un hău obscen, dar și bosumflat" (p. 75), "să râd de mine încetișor, geometric, fără străfulgerări, dar și fără var în gură" (p. 78), "era o bulbuceală încovoiată" (p. 80), "ghiftuită de sine ca o mortăciune oranj de la împătimire" (p. 83), "o femeie care își lingușea și ciufulea tristețea mată
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
nu le-ar mai comite, dacă ar mai avea o șansă... Cine să-l creadă?!? Iar atunci cînd maestrul de pompe funebre e imprevizibilul Alexander Hausvater, înmormîntarea se transformă într-un chef pe cinste. Și toată lumea - morți, vii, arhangheli etc. - rîde, cîntă și dansează. Cel puțin pe scenă." Maestrul de pompe funebre... cît de ludic ar fi teatrul ca artă, formula e sinistră, totuși... Dacă spectacolul era cît de cît, aș fi trecut peste această aroganță afișată ab initio. Important și
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
de centru-stînga în opțiunea socială, un elitist în privința susținerii valorilor culturale ale României. Îmi amintesc de campania lui împotriva reclamelor în limbi străine la tv și pentru etichetarea în românește a tuturor produselor aflate la vînzare în România. Mulți au rîs atunci de el, crezînd că vrea să românizeze numele "mouse-ului" și să-i zică "șoarece". Foarte puțini au înțeles atunci că Pruteanu se lupta cam de unul singur cu toți marii importatori care vindeau pe piața din România mărfuri pe
Pruteanu după Pruteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8619_a_9944]
-
om, făcând un demiurg să coboare la nivelul unui mitocan, mereu în goană după arginți pentru a asigura un mod de viață care lui îi e nesuferit. Om de nimic, ce ești, căcăciosule, ce poți tu să știi despre viață?", râdea, beată, nevasta. Și așa mai departe. Mulți dintre cei ce citesc aceste rânduri înțeleg despre ce vorbesc, iar celui care nu înțelege, n-ai ce să-i explici. "Acuma mă aflu în cer și vă scriu de pe lumea cealaltă ca să
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
e orizontul de așteptare în care a apărut Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă convențională și superficială. Căci, cîtă vreme se zbenguia pe scenă, rotindu-se ca o tiribombă sau căzînd în cap ca un manechin, făcîndu-ne să rîdem în hohote sau, dimpotrivă, făcîndu-ne să ne înduioșăm cu adevărat, totul era în regulă. Gesturile lui se înscriau în schema prestabilită. Actorul putea țopăi ca o broască sau se putea legăna ca un șarpe, putea să danseze tangou sau putea
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
ți se ridice cetățenia. Iar despre perfizii ăia de moldoveni nici n-avem cuvinte! Zic c-a venit, în fine, momentul să le declarăm război. Am ascultat melodia cântărețului nostru cu nume predestinat: Cezar Oautu. Am ascultat-o și am râs de mi-a ieșit lapte pe nas când a început să se pițigăiască. Nimeni nu o să asculte melodia asta când o să meargă cu mașina... Oamenii l-au votat pentru valoarea de șoc. E distractiv să fii șocat. Și toți telespectatorii
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]