2,010 matches
-
pentru discutarea amănuntelor. S-a Întors din nou spre Emily și i-a zis: — Te-ai ales cu o asistentă secundară pe cinste, nu crezi? — Absolut, a reușit Emily să zică printre dinții Încleștați. E cea mai bună. Și a rânjit. Am rânjit. Domnul Tomlinson a rânjit cu mai mulți wați, iar eu m-am Întrebat dacă nu cumva suferă de un dezechilibru chimic, poate de o hipomanie. — Ei bine, domnul T. ar trebui să o ia din loc. Îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
amănuntelor. S-a Întors din nou spre Emily și i-a zis: — Te-ai ales cu o asistentă secundară pe cinste, nu crezi? — Absolut, a reușit Emily să zică printre dinții Încleștați. E cea mai bună. Și a rânjit. Am rânjit. Domnul Tomlinson a rânjit cu mai mulți wați, iar eu m-am Întrebat dacă nu cumva suferă de un dezechilibru chimic, poate de o hipomanie. — Ei bine, domnul T. ar trebui să o ia din loc. Îmi face Întotdeauna plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou spre Emily și i-a zis: — Te-ai ales cu o asistentă secundară pe cinste, nu crezi? — Absolut, a reușit Emily să zică printre dinții Încleștați. E cea mai bună. Și a rânjit. Am rânjit. Domnul Tomlinson a rânjit cu mai mulți wați, iar eu m-am Întrebat dacă nu cumva suferă de un dezechilibru chimic, poate de o hipomanie. — Ei bine, domnul T. ar trebui să o ia din loc. Îmi face Întotdeauna plăcere să stau la taclale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu frișcă adevărată. Nu de la cutie, ai Înțeles? Frișcă adevărată. Asta e tot. A pornit cu pași apăsați Înapoi, spre grafică, iar eu am rămas cu impresia distinctă că venise la birou numai ca să mă controleze pe mine. Emily a rânjit. Telefonul a sunat. Din nou Lily. La naiba - nu putea să-mi trimită și ea un e-mail? Am ridicat receptorul și mi l-am apăsat de ureche, dar nu am spus nimic. — OK, știu că nu poți să vorbești, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
suspinat eu și am cedat În fața unei asemenea insistențe. Sper doar că Îți dai seama că tu ești cea care Îi face o favoare acceptându‑i toate rahaturile, și nu viceversa. Mă așteptam la un contraatac rapid, dar Emily a rânjit: — Mai ții minte că i‑am spus de o sută de ori că ora ei de joi la coafor și cosmeticiană a fost confirmată? Am dat din cap. Avea un aer ghiduș. Am mințit să Înghețe și apele. N‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întrebat ea și s‑a ridicat În capul oaselor, fără măcar să‑și dea seama că rămăsese goală pușcă. Alex și cu mine ne‑am Întors instinctiv privirile În timp ce ea și‑a adunat, șocată, pătura pe ea, dar Băiatul Ciudățoi a rânjit lasciv și s‑a holbat pofticios la sânii ei. — Iubito, vrei să spui că acu’ nu‑ți mai aduci aminte cine sunt? a Întrebat el, iar accentul lui australian mi se părea din ce În ce mai puțin adorabil. Ai știut foarte bine cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ridică privirea. — Aici este micul nostru sector de felinare, Îi spuse doamna Alexander. Duncan vă poate explica procesul. Duncan, dînsul este... Bărbatul se oprise totuși În drum și-l măsura pe Duncan de parcă nu-și putea crede ochilor. Începu să rînjească. — Pearce! zise el Înainte ca doamna Alexander să poată continua. Iar apoi, la privirea inexpresivă a lui Duncan, adăugă: Nu mă recunoști? Duncan Îl privi atent și-l recunoscu În cele din urmă. Îl chema Fraser - Robert Fraser. CÎndva fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părea capabil să o ia ca pe o glumă monumentală. — Ne-am cunoscut deja! Îi spuse el doamnei Alexander. Ne-am cunoscut bine - Îi surprinse privirea - cu mulți ani Înainte. Doamna Alexander părea dezorientată, se gîndi Duncan. Fraser nu remarcă. RÎnjea În continuare la Duncan. Îi Întinse o mînă destul de formal, dar cealaltă i-o puse pe umăr și-l zgîlțîi În joacă. Nu te-ai schimbat deloc, zise el. — Tu, da, reuși Duncan să Îngaime În cele din urmă. Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
articol despre fabrică, asta-i tot, pentru unul dintre săptămînalele ilustrate. Asta fac În clipa asta, chestii de felul ăsta. Doamna Alexander a fost amabilă și mi-a arătat fabrica. N-aveam de unde să știu... Pentru prima oară ezită să rînjească. Părea că-și dă seama În cele din urmă ce face la bancul de lucru al lui Duncan și cine e Duncan. — N-aveam de unde să știu c-o să te găsesc aici, Își Încheie Fraser fraza. De cînd ești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-ar fi scuzat: Trebuie să plec, Pearce, după cum vezi. Sfinte Dumnezeule! E ciudat, nu-i așa? Dar, uite. Iată adresa mea. Smulse pagina și i-o Întinse. O să mă suni? CÎndva În timpul săptămînii. Vrei? Dacă dorești? repetă Duncan. Fraser rînji. — Bine, omule. O să putem discuta ca lumea, atunci. Vreau să-mi spui tot ce-ai facut. Se depărtă, parcă Împotriva voinței lui. Totul! Duncan se aplecă să-și tragă taburetul. CÎnd Își ridică privirea, Fraser, fotograful și doamna Alexander tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
suprafața apei părea că se luptă cu sine, de parcă ar fi fost un mănunchi de șerpi. Băieții care se bălăciseră În noroi se așezaseră pe țărm; acum se ridicau și reveneau pe plajă, alungați de flux. Păreau neverosimil de tineri. RÎnjeau, dar și tremurau, ca niște cîini. Și mersul lor era mai zgribulit: Duncan Își imagină cum arătau tălpile lor după ce se muiaseră În apă și se tăiaseră În pietre și scoici ascuțite. Încercă să nu se mai uite la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot felul de locuri prăfuite ca o imbecilă, cînd În tot acest timp Julia era cu Ursula Waring sau cu altă femeie, rîzÎnd numai gîndindu-se la ea... Fu nevoită să Împingă vocea Înapoi. Ca și cum ai presa arcul unui hopa-mitică care rînjește. Dar ea refuza să cedeze unor astfel de gînduri. Era ora șapte seara a unei zile obișnuite și-i era foame. Totul era absolut În regulă. Julia ieșise, fără să se aștepte să-ntîrzie atît. Întîrziase, asta-i tot. Pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se grăbește așa? Crezi că are un soț În odaia ei Împodobită cu flori? — Nu ea, dragele mele, zise mătușica Vi, pufăind din țigara răsucită. Nu, cît timp e În doiliu pentru ultimul. Ei, stă ca Răbdarea pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i așa? Nu ați văzut-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu mînuțele ei albe, iar noaptea, dragele mele, vă jur, se strecoară Înapoi și desface toate cusăturile. Vocile li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
folosească diurna timpului îl irosește, îl risipește consideră ca suntem invulnerabili și speră să fim responsabili în cuantificarea orelor amăgitoare, când clipa e cea care domină universul lor foarte mic, spart în amăgiri șugubețe. Și-n vreme ce fracțiunile unificate rânjesc, adevărul nu îi poate privi, fiindcă lumea o găsești numai în tine.
Ultimul poem by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83909_a_85234]
-
voluntar la pregătirea gustărilor de Crăciun potrivite“ pentru petrecerea care se organizează Întotdeauna după serbare. Mesajul e scris Într-o culoare roșu-mov, iar În partea de jos a paginii, lângă semnătura domnișoarei Empson, e desenat un om de zăpadă care rânjește timid, cu o tichie din aceea pătrățoasă cum poartă elevii și profesorii la ceremonia de absolvire a liceului sau facultății. Dar nu vă lăsați Înșelați de tonul profund informal și de explozia de semne de exclamare prietenoase!!! O, nu. Mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de tranzacționări. Să Îndrăznesc să pretind că am venit de la 7 și că doar ce-am ieșit să-mi cumpăr un cappuccino? E de-ajuns să arunc o privire până În capătul biroului ca să-mi dau seama că Guy, asistentul meu, rânjește deja cu subînțeles lângă distribuitorul de apă rece. La naiba. Trebuie că m-a reperat exact În acel moment, căci, peste capetele aplecate ale celor de la tranzacții, cu telefoanele culcușite sub bărbii, peste secretare, peste biroul european și echipa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fiecare ședință cu Îndemnul: „Sari pe ei și verifică-le cauciucurile!“1 După câteva săptămâni, când Candy l-a Întrebat pe un ton candid ce Înseamnă această expresie În engleză, a rămas perplex timp de câteva secunde și apoi a rânjit larg: „Stoarce clientul și de ultimul bănuț!“ Așadar credeam că voi fi dată afară. Dar chiar atunci Emily a Împlinit vârsta fatală de doi ani și mi-am cumpărat o carte cu titlul Îmblânzirea bebelușului. A fost o revelație. Sfaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
BBC2, intitulată: „Cine face banii?“- o emisiune care vrea să facă centrul financiar al Londrei atrăgător pentru cei care se uită la televizor Întinși pe canapea. Și cum a primit vestea? Întreabă Momo, care e mai emoționată decât toți. Alice rânjește: — Aproape că a avut un orgasm la telefon. Nu cred că o să am vreo dificultate În a-l face să vorbească. Încerc să pun ordine În Întâlnire, dar piesa Abba, „Mamma mia“, Îmi face concurență serioasă. În schimb Împart câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond cu o figură copilăroasă și cu umeri de gabier Împăturea șervețele de hîrtie transformîndu-le În iahturi miniaturale, origami decorative pentru farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau nemembru, nu știu ce formă de viață ciudată o mai fi și asta, am spus, așezîndu-mă pe un taburet și luînd niște alune. SÎnt fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și alte fete ca Laurie Fox. La fel de drogate și la fel de trăsnite. Cred că-i plin de ele În Fuengirola. — Charles... nu intra În panică, spuse Crawford cu voce joasă. Îi revenise simțul ironiei. Își umflă umerii ca un boxer și rînji privindu-și mîinile zdrelite, adulmecînd sîngele. — Nimic nu se compară cu un reflex violent din cînd În cînd, care să-ți regleze sistemul nervos. Nu știu de ce, dar Sanger ăsta mă scoate din pepeni. — E doar un psihiatru cu probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu se mai păstră decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru că era la prima a-ntâia, toată adunarea bătea furtunos din palme. Așa de furtunos bătea, de parcă, în fața adunării, luase cuvântul unul dintre prapagandiștii care or fi fiind pregătiți și instruiți, la nivelul unui prim-secretar. Vaca aceea, spuse Vartolomei, rânjind de plăcere, era grasă și frumoasă, ca nevastă-mea. Trandafira se aținea în urma musafirilor, frecându-și mâinile, cum își freacă musca labele din față și măcar că, în carnația sa abundentă, n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încă, de demult, în podul palmei, să înceapă lucrul la morișca lui de vânt. Vorbele, fără noimă, ale lui Iov i-au intrat pe o ureche și-i ieșiră pe cealaltă. După ce mașina cea albă, ca laptele, s-a dus rânjind din zăbrelele-i argintii, el a uitat de străini. Trepădând pe trei picioare (înainta cu membrele inferioare zgârcite sub el, ca la cosaș, sprijinindu-se pieziș, pe mâna dreaptă, în care purta o mănușă de protecție, făcută din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar fi nimfomană, eu nu știu ce să gândesc! Cele proferate de palavragiu le-am luat drept camaraderie erotică. Altfel privind lucrurile, nici nu am avut ocazia să o cunosc pe distinsa soție a magnatului coruptei noastre orânduiri de tranziție... Nae Calaican rânjea neîncrezător, ca omul care știa el ce știa despre fasonul de escamotare a lui Vladimir în privința aventurilor sale extraconjugale: La-să, măi, Vladi-mire, că pricep: vrei să o faci pe cavalerul cruciat... Nu era chiar așa, dar, în faimoasa noapte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]