2,405 matches
-
Dumneata ești bine, dar eu abia mă țin pe picioare. Responsabili, sau mai bine zis iresponsabili, de fapte sunt niște troglodiți care își zic legionari. Iată unde duc extremismul și doctrina nazistă de sorginte nemțească. Țara asta se duce de râpă repede, dacă se va continua așa. Nu era suficientă o dictatură. Cea militară. Aceasta mai trebuia dublată de dictatura bâtei și analfabetismului politic... Aici i-am numit pe legionari. Costăchel a rămas în mijlocul încăperii. Nu știa ce să facă. Să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
alune, mere pădurețe, bureți... Dar ne era frică să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii ruși. De toate acestea am făcut rost în cele vreo trei săptămâni de pregătire. Făceam foc în vreo râpă adâncă și coceam bureții sau jârul. Unul ședea pe mal, de pază, iar celălalt era bucătarul... Într-o noapte, mergeam în urma lui Filip, când... L-am văzut că s-o lăsat în genunchi, fulgerător. M-o apucat de mână și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mal de gârlă se nimerea să dăm peste vreo bulgărie. Atunci ne săturam și noi. Ba mai luam și rezerve într-o căptușelă de mânecă - invenția lui Filip. Am fi putut coace cartofi. Dar ne era frică. Căutam câte o râpă prăpăstioasă chiar și câteva zile în șir... Și atunci ne făceam provizii pentru câte o săptămână... După metoda știută. Unul santinelă. Unul bucătar. Frica de vreo poteră trimisă pe urmele noastre nu ne slăbea. Picioarele se umflau de atâta drum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
La câmp ieșeau mai mult femei și câte un bătrân ici-colo. În rest, numai copchii. Făceau treabă după puterile lor. Când am văzut că lururile stau așa, am prins oleacă de curaj. Pe la amiază aprindeam câte un foc prin vreo râpă și coceam păpușoi, bostani din cei buni și cartofi. Filip o căpătat puteri și aveam alt spor la mers... Nu mai știam de când tot mergem. După un timp, am îneput să simțim un aer de toamnă, ca pe la noi. Într-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vrut să-l ridici și el a sâsâit la tine din iarbă, și sâsâitul ăla avea un miros amar, electric ca Înțepătura de albină, un miros crud ca iarba moartă sub coasa unchiului tău, În fundul grădinii lângă nucul mare spre râpa plină de acăți și brusturi a pârâului. Ba Îți aduci aminte de satul Proștița, tot de lângă Copșa Mică, de vărul tău Nelu, pe care l-a ciupit cocoșul de ochi. Cum te vede În poartă, Nelu fuge și se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-tu spune că ești un idiot de tâmpit ce ești. De atunci domnișoara Any nu mai are voie să te ia la plimbare nicăieri. Azi este Duminică. O zi Însorită de iarnă, și domnișoara Any merge la film să vadă Râpa dracului. Filmul joacă la Miorița și la Olga Bancic. După ce te rogi un ceas Încheiat să te lase și pe tine, reușești să-i convingi. Oricum, nu mai ai canadiană. Trebuie să ai grijă de palton și de căciulă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dracului. Filmul joacă la Miorița și la Olga Bancic. După ce te rogi un ceas Încheiat să te lase și pe tine, reușești să-i convingi. Oricum, nu mai ai canadiană. Trebuie să ai grijă de palton și de căciulă. La Râpa dracului nu se mai găsesc bilete așa că luați tramvaiul și intrați la cinema Timpuri Noi unde este săptămâna filmului românesc de păpuși. E foarte frumos, dar se zice că Râpa dracului e și mai frumos. Domnișoara Any este fata doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Trebuie să ai grijă de palton și de căciulă. La Râpa dracului nu se mai găsesc bilete așa că luați tramvaiul și intrați la cinema Timpuri Noi unde este săptămâna filmului românesc de păpuși. E foarte frumos, dar se zice că Râpa dracului e și mai frumos. Domnișoara Any este fata doamnei Schmerler. Doamna Schmerler e vecină cu voi la comun și are televizor. Din când În când vă cheamă și pe voi. Azi v-a chemat. După ce ai fost la cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am spus la nimeni. Cu drag al tău văr care te iubește. Salut voios de pionier!” Închizi ochii și te gândești la satul mic ascuns Într-o căldare a dealurilor, Înconjurat de păduri, la Încheierea colectivizării, la lumina electrică, la râpele adânci pline de urzici și de brusturi, la ulița bunicii, la pârâu, la fântâna cu apă rece ca gheața, la căpițele de fân, la cânepa pusă la Înmuiat În Târnava, la pomii din grădină plini de mere și pere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ceruri paiele, vreascurile, frunzele, copacii, grădinile, casele, șurile, oamenii cu sat cu cimitir cu tot, cum ridică vântul totul În calea lui când este să fie furtună și să le adune Sfântul Ilie pe toate și să se ducă de râpă tot. Și cum bate Donize, nebunul care adună toate cuiele și sârmele aruncate sau pe care le găsește pe drum, cum bate el clopotul bisericii când este vreme rea și cum urlă Fira Bălan că: „Da, nu vedeți că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a venit vremea de școală și atunci tare mi-a plăcut că popa Banea care ne Învăța era om bun și eu mergeam ziua la școală și am scăpat, uite așa, șapte ani, de buruieni și de lemne culese prin râpe și pâraie. Iernile când eram de după masă și se făcea seară nu mai mergeam acasă, mă duceam la bunica, la mama Anica, și dormeam cu ea și-mi povestea de toate celea și era bine. Și când era Întru dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care o Împingi cu piciorul. Praful, Înalt ca și prima zăpadă. Arșița coborând după dealul viilor. Fecioara aruncându-se În fântână. Laptele fierbând singur pe vatră. Casa pustie. Bivolii pe la porți. Un măr se desprinde de ram, zdrobindu-se În râpa adâncă, cu viermele În el. Lângă șură parastasul e pe sfârșite. Popa e roșu În obraji. În pomul mortului nu mai sunt mere și nici colăcei. Se aprind stelele, aceleași semne ale unui cataclism revolut. Sunt toate. Nici una lipsă. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În zăpada proaspătă și intră În pădure și nu se uită decât Înainte și Ionu lui Sofia ridică lămpașul din când În când și chipul lui pâlpâie În neștiutoare și tremurătoare gânduri și urma Îi poartă printre fagi bătrâni, prin râpe și poieni, ceasuri Întregi, urma Îi poartă și nu se oprește... Într-o vreme spune unul: „Hai, mă, ce dracu, parcă suntem proști! Hai să ne Înturnăm, că mâne mergem la lucru! Ducă-se-n pustii de șarpe, hai acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pot. Ea ce probleme are cu bărbatul ei sau e singura femeie din grupul tău care are o căsnicie normală? Atunci mi-am dat seama că toți cei din jurul meu avuseseră căsnicii normale până s-a dus a mea de râpă. Cam asta se alesese de dorința mea ca nimic să nu se schimbe. Filmarea a fost un succes. Ed păruse deosebit de încântat să mă vadă, deși i-am fost recunoscătoare că nu m-a pupat. Eram încă agitată după înfruntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în fața casei, aducându-mi aminte cum am văzut-o cu câteva săptămâni înainte, muzică și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar totuși foarte vie. Acum părea o țintă pentru squat-eri. Spiritul comunității se dusese de râpă. în fața ușii era o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine să o mângâi. Traiul în comun o învățase să fie prietenoasă fără să discrimineze și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
peste amintirea școlilor speciale și a leagănelor pentru orfani în care crescuse și-n care-și câștigase traiul ca pedagog-supraveghetor. De bună seamă că se grăbea, era nerăbdător, iar graba și nerăbdarea asta ar fi putut să-l ducă de râpă, Rafaele, te urmărea o boare de vină căreia n-ai fi avut cum să i te împotrivești, dar n-aveai încotro. Păi, să te străduiești să alungi duhurile rele, răul, probabil că asta făceai când umblai de chiaun prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întindă brațul ca să închidă, dar telecomanda, așezată neglijent pe marginea mesei, se rostogoli pe dușumele și în clipa următoare o vâlvătaie roșie trecu peste pereții încăperii, de la mașina care ieșise în decor și se rostogolise cu încetinitorul pe fundul unei râpe fioroase, cu stânci și cioturi de copaci retezați. Arm se desprinse din brațele bărbatului care avea despre sine o imagine atât de sumbră, îl privi lung și îi zâmbi cu îngăduință. Oooof, Doamne, dar ești ca un copil răsfățat și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
am, dar știu că sunt bolnavă. Poate că sunt pe moarte. - Te rog să nu mai spui porcării din astea. Și eu sunt bătrân. Nu e nevoie să dramatizezi o suferință trecătoare. Margareta se ridică. - Parcă totul se duce de râpă, rosti încet când ajunse la fereastră. Așa am senzația. Eu nu pot să mă îngheț și să mă bag la frigider. Am îmbătrânit de zece ori mai repede ca tine. - N-ai îmbătrânit deloc. E adevărat că trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cristina fie o luase spre toaletă și ieșise pe geam, sărind de la o înălțime de trei etaje, fie se vaporizase de cum ieșise din clasă. M-au pus să mă uit pe geamlâcul înalt din baia fetelor, care dădea într-o râpă. În definitiv tu ești responsabil, mi-a șoptit Petrescu și s-a pierdut în mulțimea ce se îngrămădise la ușa toaletei. Când m-am săltat pe pervazul murdar și am întins gâtul, am simțit cum mi se cască în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de care îmi vorbise, și a stabilit o întâlnire la Berlin pentru luna viitoare. Am făcut cunoștință cu el într-o cafenea de pe Ingmarstrasse. Dietmar a fost circumspect și pentru o clipă am crezut că planul meu se duce de râpă. - Toată povestea cu bijuteriile pentru Reich sună a pură fantezie, mi-a spus. Între timp, îmi pregătisem informațiile și începeam să încheg date reale într-un edificiu fals, dar imposibil de verificat în totalitate. I-am relatat întâlnirea mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
august. Cabanierul îl cunoștea și-l aștepta cu brațele deschise, ca și anul trecut, când a tras un chef cu niște tovarăși de-a răsunat toată valea. Oho, spunea el bătându-se pe burtă, am băut și-am vomat în râpă... Dacă și anul ăsta o să fie la fel, ce mai șou o să iasă în creierii munților... - Uită-te la el, șopti Ioana în urechea Elenei. Mi-a fost scârbă de el încă de la început. Am senzația că toți băieții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
realitățile. 32. Inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului. ADELA FRAGMENTE DIN JURNALUL LUI EMIL CODRESCU (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl. autorului), strânse
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aceasta! În vara aceea, aveam acum treisprezece ani, tata m-a dat la un maistru tâmplar, să câștig niște bani. Îmi erau neapărat necesari căci hainele de pe mine se rupseseră. Locul de muncă era la Policlinica C.F.R., mai jos de Râpa Galbenă, pe dreapta, cum urci niște scări în deal. Maistrul punea niște dușumele și repara lemnăria de la ferestre și uși. Mi-a dat să fac o treabă ușoară: să scot cu o teslă cuiele din niște scânduri și să le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trei sferturi și cu pantofiori de lac, negri. Așa erau timpurile, așa era lumea și așa erau locurile acelea atunci. Eram două verișoare, ea era mai mare decât mine, avea vreo doisprezece ani, atotștiutoare, chipurile. Trebuia să trecem peste o râpă care despărțea bordeiul lui Creangă de alte case. Râpa era adâncă, cu arbuști înlănțuiți într-un tufăriș pe alocuri de netrecut, iar în fundul ei, era acea apă rece și limpede care curgea, cum am spus mai sus, în vale, la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]